Foto: Guliver Getty Images
O, brad frumos!
O, brad frumos!
Cu cetina tot verde...
Numai că la noi anul acesta cetina bate spre alb, de fapt este chiar albă. Știu, nu a venit Crăciunul, dar noi am făcut bradul ceva mai devreme..
- Când vii acasă îmi cumperi și mie mandarine de alea de care punem sub bradul de Crăciun? m-a întrebat Ana acum câteva zile.
- Hai cu mine la hipermarket să cumpărăm, i-am spus.
Îmi place să merg cu ea la cumpărături, ca între fete. Are aproape 12 ani și văd, simt, cum de multe ori preferă să facă altceva decât să vină cu mine într-o vizită, sau în te miri ce alt loc unde s-ar plictisi. Așa că, profit de orice ocazie să fim împreună.
Parcă în fiecare an nebunia consumerismului de Sărbători începe din ce în ce mai devreme. În hypermarket, plin de beteală, de globulețe și de tot felul de decorațiuni care mai de care mai frumoase. Am zăbovit preț de vreo jumătate de oră la rafturile unde se simțea aroma Sărbătorilor.
- Ce frumos e pinguinul ăsta! spune Ana aratându-mi o figurină desprinsă din povești.
- Da, uite și steluțele astea roz! Și mov! Sunt superbe! i-am spus.
- Hai, le luăm?
- Nu, am zis.
- Nu înțeleg. Și ție îți plac. Îți plac mereu chestii și nu vrei să le cumperi...
Îi explic că sunt doar obiecte care ne umplu casa și că prefer să investesc în experiențe, în ceea ne îmbogățește sufletul și nu în lucruri lipsite de valoare, care azi ne încântă și mai apoi le punem într-un sac și le mutăm la boxă pentru că nu mai avem loc de ele.
De multe ori, încercăm să suplinim lipsurile pe care le-am avut noi cumpărându-le copiilor noștri tot ce vor. Sau nu ne dorim să treacă prin frustrările unor refuzuri repetate, sau poate avem suficienți bani să le luăm pe toate. Ceea ce uităm însă este că datoria nostră nu este să le facem copiilor noștri toate poftele ci să îi ajutăm să își formeze mecanismele interioare pentru a face față unor frustrări, frustrări de care, de altfel, viața este plină.
- Mai îți dorești brad alb de Crăciun? am întrebat-o.
- Da!
Pusesem ochii deja pe un brad alb, tare frumos, care era și la reducere. Știam de anul trecut că vrea să aibă un brad alb. Mă întrebase din nou acum vreo 2 săptămâni. Ba chiar a și argumentat, că un brăduț în plus va trăi, dacă ne luăm unul artificial.
Am pus bradul în coș și am plecat după mandarine, că doar de asta venisem de la bun început.
- Hai să luăm mandarine și gata, plecăm, i-am spus.
Văzând bradul în coș, a făcut ochii mari cât cepele.
- Ai luat brad alb?!
M-a luat în brațe și m-a întrebat, așa, duios:
- Mă lași să îl pun în seara asta?
Cum să prelungești „spiritul Crăciunului”: brad de noiembrie
Era 18 noiembrie. De vreo 20 ani cred, am făcut mereu bradul în seara de ajun. Mi s-a părut că atunci este momentul cel mai potrivit. În sunet de colinde și miros de cozonac, așezam globulețele, amintindu-mi de povestea unuia sau a altuia, alegând combinațiile de culori, beteala, luminițele și apoi așteptându-l pe Moșu’, la căldurică, în plăpumioară, însoțiti de elfi și spiriduși pe meleagurile viselor frumoase.
Și dacă anul ăsta ar fi diferit? Ce e atât de rău să faci bradul în noiembrie?! Până la urma urmei, ea știe când va fi Crăciunul, știe că fiecare familie are obiceiurile ei, doar că își dorește să se bucure de brad și să simtă bucuria Crăciunului mai mult timp.
Am ajuns acasă și am semi împodobit bradul. Cu luminițe și o pisică zurlie. Pentru că avem un nou membru în familie, care a făcut bradul împreună cu noi. Noi pe lângă brad, ea prin brad. Noi aranjând crenguțele, ea ronțăindu-le. Am simțit aceeași bucurie. Am fost împreună. Am râs copios și apoi ne-am îmbrățișat cu dragoste.
- Știi, mi-a spus Ana... Aș vrea să adorm și să mă trezesc de Crăciun. Si mi-ar plăcea să găsesc în fiecare dimineață ceva sub brad. Poate să fie și un bilețel, și o ciocolată. Orice.
A doua zi de dimineață a găsit o pietricică albă pe care desenasem o inimioară. Încă un moment de neprețuit, de care își va aminti multă vreme. O dimineață de noiembrie, în care a găsit sub brad o pietricică magică, de la mami, pe care scria „I ❤you”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In copilarie impodobeam bradul mereu in seara de ajun si probabil ca bucuria era mai mare si pentru ca era parte din ritualul care se termina cu primirea cadourilor, pentru ca imediat dupa, in aceeasi seara sau cel tarziu de dimineata "venea mosul". E drept ca ritualul incepea cu 1-2 saptamani inainte, cand cumparam bradul, ca asa era in comunism, trebuia sa te chinui sa gasesti un brad, sa stai la cozi, sa cauti prin piete... ca sa nu mai spunem ca erai bucuros daca nu era stramb ori cu crengile prea rare. Sau molid, care se scutura dupa 2 zile de stat in casa.
Dar nu cred ca mai ajuta la ceva sa faci bradul in ajun, peste tot pe unde mergi sunt brazi si decoratiuni: la mall, la birou, in oras, in parc, la activitatile unde duci copii, la serbarea de la scoala/gradinita. La fel si cadourile, copii fura startul de pe la scoala, adultii isi fac "secret Santa" la birou.
Sau poate am imbatranit eu si m-am facut cinic si plicticos.
P.S. fara nicio noua achizitie, anul asta avem brad de la 1 decmbrie (acelasi din ultimii multi ani) - de craciun plecam, asa ca e impodobit, mai facem decoratiuni cu ce avem in casa etc.