Foto: Inquam Photos/Tudor Pană
Sigur, am răsuflat ușurați câteva ore, dar trebuie să rămânem conștienți de faptul că problema nu s-a rezolvat deloc. Doar am amânat momentul în care va trebui să ne confruntăm cu Rusia și, mai ales, cu noi înșine.
Dacă am înțeles ceva din ultima perioadă e faptul că statul român e un stat slab, care s-a concentrat pe cu totul alte lucruri decât pe consolidarea democrației. De fapt, că noi, ca societate, n-am reușit să înțelegem și nimeni nu ne-a decriptat conceptele care stau la baza democrației, astfel că un război informațional ne-a găsit ca una dintre cele mai ușoare prăzi posibile.
De ce vorbesc de un stat slab? Păi să ne întoarcem puțin în trecut, în perioada pandemiei, atunci când au apărut la lumină circarii care aveau să devină stâlpii extremismului din România. Ce făceau Simion și Șoșoacă în perioada „copilăriei” lor politice? Vă amintiți cum intrau abuziv în spații private, când înjurau portari, când făceau live-uri în care înjurau ca la balamuc, când apăreau în orice cadru, pe lângă medici și politicieni, declamând toate absurditățile pământului? Vă amintiți cum a reacționat statul român la toate aceste derapaje? Să mergem mai departe. În România e ilegală promovarea cultului legionar. Cum au reacționat autoritățile care se ocupă cu respectarea legii când voci din tabăra extremistă, care se formase în timp ce statul dormea în papuci, spuneau că liderii legionari au fost buni, frumoși și liberi?
Sigur, s-a invocat constant libertatea de exprimare și eterna tânguială cu „sunt senator al statului român și am drepturi!” Dar în realitate, toleranța la derapaj ne-a adus în punctul de acum. Sigur, atunci când ne-a ajuns glonțul la ureche, statul român s-a mobilizat, în sfârșit. Ne-am trezit cu descinderi la finanțatorii campaniei lui Georgescu și la liderii mișcării neo-legionare care au stat la dreapta și la stânga candidatului Moscovei pe toată perioada campaniei electorale. Și probabil ne vom trezi și cu niște arestări. Dar e deja târziu. Pentru că răul e deja aici.
Ce ne facem cu democrația noastră de acum înainte? Păi poate ar trebui s-o ajutăm să respire. Să-i dăm șansa de a se deconecta de la tubul de oxigen și de a respira cu plămânii proprii. În primul rând, important e să începem, fiecare dintre noi, cei care am înțeles conceptele, să explicăm celorlalți ce e democrația și să disecăm pilonii ei celor care nu dispun încă de niște definiții foarte clare. În al doilea rând, statul român ar trebui să înceapă să se miște în privința sancționării oricărui tip de derapaj. Vorbești frumos de Zelea Codreanu? Foarte bine, dar fă-o la pușcărie! Te duci cu copilul la evenimente ca să comemorezi cultul legionar? Super! Dar ia cu tine și bagajul pentru Rahova sau Jilava! Faci salutul legionar în public? Minunat! Dar te pregătești să plătești cu niște ani din viață pentru asta.
Sigur că nu toată lumea știe istoria. Și aici e vina unui sistem de educație deficitar care nu și-a făcut bine treaba, nu avem dubii cu privire la asta. Dar chiar dacă nu știe toată lumea de ce nu e bine să mergi în tabere de haiducie cu legionarii, simplul fapt că vezi că statul pedepsește genul acesta de manifestări te va face să înțelegi că libertatea de exprimare nu e nelimitată. Ea se extinde până în punctul în care rănește. Și atunci, extremismul va fi învins, în primul rând, prin educație, și va fi eradicat prin intervenția fermă a statului, care nu se va mai uita ca vițelul la poarta nouă la manifestările extremiste ale unor oameni politici.
Ce facem cu democrația noastră de acum înainte? Ei bine, în primul rând o vom explica. Și în al doilea rând o vom respecta. Ajutați de un stat despre care sperăm acum că a înțeles că toleranța la rău e la fel de gravă cu facerea de rău.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Parafrazând vorbele lui Ștefan cel Mare și Sfânt (prietenii îi spun Fane Babanu') pot spune că democrația nu a fost a părinților și bunicilor noștri, nu e a noastră, ci a urmașilor securiștilor noștri.
Dincolo de discuția despre „salvarea democrației”, ce mai rămâne de spus când votul a 9,5 milioane de cetățeni (așa cum a fost exprimat, că de-aia vrem democrație, nu?) este anulat de o Curte Constituțională alcătuită din niște „speciali” puși în funcții doar pentru a sluji interesele celor care i-au numit?
Partea proastă a acestei „democrații originale” este că niște lachei interpretează Constituția României în funcție de interesele de moment ale stăpânilor, nu în spiritul ei. Nu vreau să intru în discuții inutile despre „pericolul iminent care a fost evitat în ultima clipă” sau despre „glonțul ce ne-a șuierat pe la ureche”. E de ajuns circul promovat de televiziunile de știri...
Ce mare tragedie (sau atentat asupra democrației!) s-ar fi întâmplat dacă astăzi ne-am fi ales președintele între Georgescu și Lasconi? Avem un Parlament nou-nouț, în care „forțele democratice pro UE” au și pus de o majoritate chiar dacă nu se plac deloc unii cu alții. Da' ce nu fac partidele astea mari și istorice în numele „poporului”?
„Toate-s vechi și nouă toate” și ce naște din pisică tot șoareci va mânca. Noi suntem hamsterii ce aleargă în roată crezând că putem schimba direcția în care se învârte...
Mă pune pe gânduri toată propaganda asta că decizia CCR a „salvat” democrația. Despre ce salvare vorbim când anulăm alegerea „poporului” pe care ne batem în piept că îl reprezentăm?
Îmi cer iertare că v-am inclus în categoria analfabeților funcțional...
În legătură cu decizia CCR, evident că n-a salvat democrația, ba dimpotrivă, a salvat ”stabilitatea” vorba lui Ciolacu, fiindcă era cât pe-aci să vină la putere unul care urma clar să strice ploile statului mafiot. Decizia CCR a fost dată strict pentru a scăpa ei de CG, pe care l-au și calomniat în toate felurile. Aspectele legale invocate au fost doar pretexte subțiri. Dacă nu era vorba despre el și ar fi urmat să câștige cineva de-al lor, sigur n-ar mai fi fost dată decizia de anulare a alegerilor, indiferent de câte probleme ar fi fost în cadrul procesului electoral. Ar fi fost toate trecute cu vederea.
Dacă aveți răbdare să urmăriți, probabil ați observat deja, am expus pe larg ceea ce cred eu mai jos, în dezbaterea interminabilă cu colegul de comentarii Valentin. Dezbatere care a durat ore bune și m-a secătuit de energie. Deci e firesc dacă se dovedește plictisitoare de citit și greu de urmărit până la capăt.
O seară bună și sănătate. Ne mai auzim.
Mă enervează faptul că e „democrație” doar atunci când rezultatele votului convin puterii...
Ne mai auzim, sper!
Nu-i bai, oricum a fost o utopie Prezidențială.
Mi-a povestit mama, cum a consolat-o un inspector după ce, la lecția deschisă, "școlerii" ei mai mult au tăcut.. Tipul i-a zis după :
- Doamnă, ei sunt talpa țării. Ei ne vor da să mâncăm..
Să nu ne facem așadar iluzii cu cartea.
- Există desigur o pătură bine educată.
- Unora însă le provoacă mari dureri de cap.
- Alții n-au pur și simplu chef, văzând că ai parte și dacă pui mâna doar pe cărțile de poker.. E suficient să fii șmecher..
- Mai sunt și cei puși pe rele de mici, iar mediul în care trăiesc nu-i ajută să răzbată..
E o ruptură peste tot în lume între pălmași și cei înstăriți. Se simte inechitatea. Frustrarea e tot mai mare.
Între a învăța cum s-ajungi și tu la bunăstare și a le sparge geamurile cu cărămida, prima variantă pare mai la-ndemână..
Să ne amintim de cei care au luat cu asalt Capitoliul, la chemarea lui Trump. Iar el, nu numai că n-a înfundat pușcăria pentru asta, dar a rămas popular și a câștigat recent alegerile, manipulându-i iarăși..
E clar că democrația ia apă de când cu rețelele.
Fără o ajustare rapidă a sistemului de votare, care să reducă cât-de-cât manipularea, vom fi mereu la mâna populiștilor.
Și apropo de demonizatul C.G., un număr (oricât de mare) înmulțit cu zero, dă tot zero..
În sensul că, lăsând la o parte rușii, chinezii, sau marțienii, poate că individul n-o fi doar o nulitate și-atât..
El poate atribui lucrările de montare/întreținere a instalției de încălzire centrală, unei firme care, drept mulțumire îi va presta gratuit aceleași servicii la vila (vilele..) sale.
La fel și cu toate celelalte servicii de care, școlile aflate sub oblăduirea sa, au nevoie pe parcursul anului școlar.. Unde nu curge, pică..
În rest, mai un discurs, mai o panglică tăiată..
În anii comunismului științific, cetățenii de rând (adică beneficiarii direcți ai celei mai „dezvoltate societăți” de pe mapamond!) se călcau în picioare pentru kilogramul de carne în timp ce tovarășii conducători fumau Kent criticând „putreziciunea” capitalismului...
În sensul ăsta mă gândeam la o ajustare. Adică să lăsăm peștișorii să mai crească și să mai învețe și ei care-i treaba cu momelile..
Pân-atunci să stea în acvariu (cu tot cu Tiktok..)
Genul de câine vagabond bătut până la refuz și care stă ascuns sub mașină, tremurând și gata să muște în fiecare secundă.
CCR-ul vrea să nu supere pe nimeni și să se aibă bine cu toată lumea, partidele vor să fie bine, judecătorii dau doar avertismente celor care încalcă legea, totul trebuie să fie bine, cu pace și înțelegere, fără idei în contradictoriu. Totul ca un imens cimitir în care e liniște și se aud privighetorile. Asta nu este o țară. E o degringoladă.
Este o degringoladă. O tevatură. O aiureală. Un nimic. Nu este un vapor condus cu intenții rele, ci o bărcuță lăsată la voia unei furtuni. Sau un autobuz fără șofer. Sau orice analogie doriți. Dar nu e CEVA. E NIMIC. Un zero total.
PS Mai demult, într-o înregistrare ambientală, Băsescu vorbea cu cineva căruia îi spunea franc că România e STAT MAFIOT. Și-și întărea spusele zicând: ”eu știu ce spun”. Iar eu îl cred, evident, de ce nu l-aș crede când îmi confirmă ce credeam deja?
Cât despre susținere și votarea cui trebuie, votul trebuie acordat doar celor care respectă legea. Seamănă cu o competiție sportivă: dacă unul din participanți se dopează, atunci întreaga competiție se anulează. E simplu!
Mai departe. Sigur că votul trebuie acordat doar celor care respectă legea, dar Dvs tot nu vreți să credeți că în România legea e interpretată după cum convine unora. Adică dușmanii lor sunt în ilegalitate, iar prietenii sunt în legalitate orice ar fi. Mecanismul e așa: legea în sine, legea pură, nu poate fi apreciată, interpretată de nimeni altcineva decât de justiție. Verdictul despre ceva că e legal sau ilegal îl dă o INSTANȚĂ de judecată. În cazul nostru CCR a fost instanța care a hotărât ilegalitatea și în consecință anularea alegerilor. O altă Curte, cu altă componeneță, în alte condiții, poate că ar fi interpretat că totul e OK și procesul electoral poate continua fără probleme. Eu asta spun și pare că vorbesc în pustiu: DA, legea trebuie respectată, dar văd că acum există doar APARENȚA de legalitate, fiindcă decizia CCR a fost INCORECTĂ și ABUZIVĂ, în interesul mafiei. La fel a fost și cu prelungirea abuzivă a mandatului lui Johannis (probabil cu scopul de a numi tot el noul prim ministru, nu Doamne-ferește cumva Călin Georgescu). Constituția spune că președintele rămâne în mandat până la depunerea jurământului de către noul președinte, dar se referă la o situație normală, procedurală, când alegerile sunt la termen. Fiindcă se spune, în alt articol, că mandatul președintelui e de fix 5 ani și NU se poate prelungi decât în caz de război sau dezastru, ceea ce ieșea din discuție. După expirarea mandatului prezidențial era legal să urmeze, interimar, președintele Senatului. Johannis nu a decretat nicio situație de dezastru, ba a spus chiar că țara e stabilă bla bla bla... Deci? Ce facem? Cum e cu respectarea legii? Respectăm legea, ca un concept abstract sau respectăm INTERPRETAREA legii date de mafioții din justiție? Sigur că întotdeauna trebuie respectată INTERPRETAREA legii, dar dată ca verdict de o instanță corectă, nu mafiotă. Dar se pare că Dsv îi considerați corecți și cinstiți pe cei din CCR, mai ales când dau o soluție care vă convine. Adică tot un subiectivism. De ce mai vorbim de respectarea legii? Spuneți cinstit că vă convine decizia asta, nu că vreți respectarea legii. Fiindcă repet, se putea interpreta legea și în alt mod și nu v-ar fi convenit. Atunci nu știu dacă ați mai fi zis că trebuie respectată legea.
Nu o spun ca să-i iau partea lui Călin Georgescu, dar chiar și el, care e extremist, vorbea de rămânerea în UE, NATO și de atenție!!! prosperitatea ANTREPRENORILOR români. Deci e vorba de privați, n-a zis nimeni nimic de revenirea la economia centralizată. Nu știu de unde aveți ideile astea. Și mai zicea exact o idee liberală și anume: dacă antreprenorii români sunt mulți și prosperi, atunci și țara e prosperă. Ăsta e liberalism adevărat, doctrină de dreapta. Cum am zis, mai lăsați suspiciunile de comunism oricând e ceva ce nu agreați. Iar referitor la suveranism și naționalism, e vorba doar de a avea un limbaj comun, fiindcă etichetele nu definesc exact orientările acestea politice. Zicea cineva la un talk-show: eu sunt frustrat că sunt etichetate numai unele partide ca fiind ”suveraniste”. În fapt noi toți și toate partidele ar trebui să fim suveraniști, în înțelesul corect al termenului. Suveranitatea statului Român e menționată în primul articol al Constituției. Cine ar vrea să NU fim suverani? A! că suveranitatea poate fi mai rigidă sau mai relaxată, cedând anumite atribuții către structurile europene, asta e altceva. Dar suveranitatea ca principiu nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Fiindcă nu suntem parte a unui stat federal european, ci UE e o comunitate a unor state (mai mult sau mai puțin) suverane. Și aici e de fapt tot șpilul. Suveraniștii NU vor ieșirea din UE și NATO, ci doar creșterea gradului de suveranitate națională în interesul nostru național. Adică temperarea tendințelor autoritariste în creștere ale Comisiei Europene și creșterea atribuțiilor statelor naționale. Iar conducătorii României să aibă o poziție de negociere fermă, demnă, doar în interes național, așa cum fac de fapt și celelalte state din UE, mai puțin noi românii, care avem poziția ghiocelului. Poziția slugii în fața stăpânului. Asta înseamnă că vina pentru situația de fapt NU a fost în primul rând a structurilor europene, ci mai mult a noastră și a nevolnicilor și slugarnicilor și corupților noștri reprezentanți la nivel înalt, în frunte cu Johannis. Sper că am lămurit acest lucru, definitiv.
Iar in legătură cu regimul economic, e clar pentru oricine, inclusiv pentru așa-zișii suveraniști, că economia capitalistă de piață e singura soluție fezabilă pe termen mediu și chiar lung. Dar și aici sunt nuanțe: una e capitalismul sălbatic, cu piață total liberă și altceva e piața liberă acolo unde e benefic și REGLEMENTATĂ acolo unde iarăși, e benefic. Iar companiile pot fi de toate felurile: unele private, altele de stat. Nu văd de ce trebuie să fie absolut totul privat. De exemplu companiile care se ocupă de bunuri și servicii de consum e mai bine să fie private, dar cele din domeniile strategice (resurse minerale, energie, infrastructură de transport) e mai firesc să fie în mâna statului, atât din considerente economice, cât și de siguranță națională. Iar în legătură cu companiile străine iarăși cred că e bine să existe un mix: e bine să fie și companii românești cât și străine. Până la urmă nicio variantă nu ar trebui să fie exclusă din economie, iar în funcție de strategia economico-socială pot fi favorizate, după caz, unele soluții sau altele. Nu ar trebui să exiște tabuuri și nici șabloane propagandistice când e vorba de pragmatism economic.
În legătură strict cu companiile străine, e bine deci să existe și să activeze în România, dar e bine de știut că ele de regulă externalizează profitul. Nu e vorba că acel profit nu ajunge la stat, asta evident nu e cazul, dar n-ajunge nici impozitul pe profit. Iar acel profit, dacă nu se externaliza, atunci ar fi intrat în caruselul economic / comercial din țară. Practic țara e văduvită de niște bani care NU se regăsesc în economia românească. Cred că înțelegeți acest aspect atât de simplu. Dar mai e un aspect mai puțin vizibil, pe care îl zicea regretatul mare economist și patriot Eugen Șerbănescu și anume că dacă TOT ce înseamnă companie în economia României are capital străin, atunci nici DECIZIA POLITICĂ nu mai poate fi a României. Asta nu pare așa de evident la prima vedere, dar se pare că e purul adevăr. Într-o formă sau alta, în mod direct sau ocult, capitalul străin își va impune interesul la nivelul deciziei statale, dacă e aproape singurul fel de capital, deci dacă nu există și unul românesc semnificativ. Fiindcă se știe că astăzi capitalul dictează politicului și nu invers. Iar dacă nu e deloc românesc ci numai străin... Dar revenind, eu nu sunt, după cum am zis, împotriva companiilor străine, fiindcă ne oferă și avantaje incontestabile, cum ar fi injectarea imediată de bani mulți în proiecte investiționale, angajarea unui număr mare de salariați, inclusiv cu pregătire superioară, oferirea de tehnologii și servicii de ultimă oră, competitivitate imediată pe piață etc. Dar cum am zis, nu trebuie să exagerăm în nicio direcție. Adică să nu avem nici numai companii străine, nici numai românești, nici numai private, nici numai de stat. Iar piața să nu fie nici lăsată peste tot liberă în mod sălbatic, dar nici să nu fie total controlată de stat.
Cam atât deocamdată.
Iar acum, că am scris de m-am plictisit și fiindcă mai vreau să mai fac și altceva astăzi, o să mă opresc aici.
Sănătate și o duminică plăcută în continuare.
Nici eu n-am afirmat că legea (mă rog, decizia de interpretare a ei) nu ar trebui respectată. Așa cum e cazul și în aceste zile. Au dat flăcăii din CCR decizia aia, atunci e bătută în cuie și nu există altă variantă democratică decât respectarea ei. Asta e clar. Dar ziceam că ar trebui ca deciziile astea juridice să fie date în mod normal de un sistem care nu e mafiot. Lupta civică este și de cunoaștere a legilor, așa este, cum spuneți, dar nu e nici pe departe tot. Eliminarea sistemului mafiot nu se face doar informându-ne despre legi și creșterea simțului civic. Mai departe trebuie acționat cum trebuie la vot, dar și în societatea civilă, în afara momentelor electorale, prin manisfestații, proteste, petiții etc etc etc. Dacă citim și înțelegem legile dar stăm cuminți acasă și lăsăm răul să se manifeste, atunci el se va manifesta cu siguranță, din ce în ce mai puternic. De exemplu acum: Constituția spunea că mandatul președintelui nu poate fi prelungit decât în caz de război și dezastru. Președintele rămâne în funcție până la depunerea jurământului de către cel nou ales, într-adevăr, dar e clar că referirea e la un proces electoral normal, la termen. Dar acum CCR a schingiuit articolele Constituției după cum a vrut Johannis. Uite deci că am știut referirile din Constituție. Am avut conștiință civică și am analizat cu propriul cap. La ce mi-a folosit? Că cine a avut puterea de decizie a decis tot cum a vrut. Ce e de făcut acum? În niciun caz tulburări. Fiindcă tensiunea din societate e periculoasă și nu vrea nimeni dintre noi ca ea să degenereze. Situația trebuie rezolvată tot în mod democratic, la vot, atunci când va fi și cum va fi. Abia apoi, după liniștirea apelor, se poate acționa și în societatea civilă, așa cum ziceam și așa cum ziceați și Dvs, cu creșterea gradului de informare și al conștiinței civice.
O situatie asemanatoare are loc cind intr-o piata exista o situatie de oligopol. Încă se mai pastreaza o oarecare libertate a preturilor dar influenta preferintelor cumparatorilor este mica.
Oligarhiile pot avea aspecte democratice in anumite conditii, atunci cind interesele oligarhilor sint divergente. Mai precis, cind ei se supraveghează ca nici unul sa nu beneficieze de avantaje economice datorita politicului. Ca urmare va exista si libertate de exprimare și justitie corecta și alegeri libere. Lucrul acesta s-a intimplat in tarile unde este o activitate economica puternic concurentiala.
Dacă insa interesul oligarhilor este convergent in a exploata resursele statului, și asta se intimpla acolo unde o mare parte din economie de depinde de resursele minerale sau de bugetul statului (ca in tarile sarace), pentru ca un grup mic de oameni poate exploata in interes propriu aceste resurse, atunci vom avea un sistem gen Venezuela, Rusia, Congo, Nigeria, Ungaria, Romania, Grecia.
Acest echilibru intre oligarhi este instabil și foarte usor se poate trece către dictatura unuia. Bineinteles ca și dictaturile sint diferite, la fel cum și monarhiile au fost mai descentralizate, dacă puterea baronilor era mare, sau absolutiste, daca regele controla toate resursele.
Putin este un dictator, dar nu se poate compara cu Stalin, pentru ca încă are baroni ce ii limiteaza puterea. In plus, in comunism, nimeni nu detinea nimic, totul era al statului, asa ca cel ce prelua conducerea statului putea avea puterea absoluta.