Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce ne mai place să-i speriem pe copiii noștri la fiecare început de septembrie…

Elev, început de an școlar

Foto: Loredana Coman

Ai auzit-o de mai multe ori, indiferent ce vârstă vei fi având. Începerea școlii ți s-a anunțat, și nu doar o dată, ca un sfârșit apocaliptic al copilăriei. „Las’ că începi tu școala!”

Știai sigur că vei merge acolo unde părinții te trădează și „îi spun doamnei” (tovarășei?) tot ce nu ai făcut așa cum ți s-a cerut. Cam așa se trăiau și, din păcate, încă se mai trăiesc ultimele zile sau săptămâni din vacanță. Se împământenește cumva ideea că mersul la școală este un pas mare și tragic pentru omul cel mic.

Din păcate pentru generații întregi din România, școală reprezintă în continuare ceva de care să te temi, ceva care, evident, îți va lua toate bucuriile copilăriei, locul în care va trebui să muncești mult pentru „zecele” pe linie, pentru profesorii de matematică și de română.

Cum poți să faci educație cu plăcere și să te conturezi prin descoperire într-un context în care instituțiile de învățământ sunt semnul lipsei de actualizare, iar adulții sunt cei care transformă (din frustrări și modele arhaice) școala în locul în care copilul trebuie să execute cerințele profesorilor și ale părinților la cele mai înalte standarde?

Răspunsul se regăsește în conștientizarea nevoii de a-i forma pe cei mici prin menținerea curiozității și a bucuriei de a descoperi. Altfel, de ce le-ar mai plăcea să meargă la școală, de ce le-ar mai plăcea să învețe?

Schimbarea de paradigmă și evoluția în educație pornește de la asumarea faptului că mersul la școală ne definește și este un sprijină în dezvoltarea noastră. Învățarea, formarea unui adult responsabil și echilibrat pornește de la plăcerea de a învăța, prin empatie și prin ce este fiecare.

„Vezi tu atunci: teme, lecții, meditații. Gata joaca și plimbările”- așa încep amintirile din copilărie legate de septembrie. Știu, simțim cu toții și acum fiorul rece și incertitudinea legată de „ce mă așteptă!”. Și poate în aceste atitudini și comportamente ale adulților se regăsesc justificări ale repulsiei față de școală, ale fricii și ale refuzului de a participa la activități, ale lucrului făcut de mântuială, atât cât „să nu mă certe mama sau doamna”. E clar că aceste formulări, care construiesc sistematic o percepție greșită asupra școlii, contribuie alături de alți factori la diluarea relevanței și încrederii în școală.

Pe termen lung s-a ajuns la tratarea cu superficialitate a școlii românești care îți oferă garantul unei hârtii pe post de diplomă prin care „ești apt” să faci de toate, dar și la o societate împărțită între „supracalificați” (avem un număr record de absolvenți a 2-3 facultăți în același timp) și analfabeți funcționali (oricât de bizar ar părea, uneori cele două categorii se întrepătrund).

Cu toate acestea, performațele sistemului educațional țin, pe de o parte, de profesorii de vocație care fac minuni într-un sistem anapoda, și, pe de altă parte, de elevi pasionați care au norocul unor îndrumători conștienți de învățarea cu drag și curiozitate.

În loc să-i speriem pe cei mici, putem să le spunem că școala e locul în care ne facem prieteni pentru restul vieții. Este locul în care putem întâlni acel profesor special pe care îl purtăm în suflet pentru că el ne deschide porți noi de explorare a lumii. Este un loc în care să mergem de plăcere, plăcerea noastră de a descoperi și de a învăța lucruri interesante, nu pentru că trebuie sau vrem să le facem adulților o plăcere.

Fiți curajoși și începți să le transmiteți copiilor bucuria fiecărui început și îndrăzneala pentru a cuprinde necunoscutul cu relaxare și bucurie! Doar așa copiii vor înțelge mult mai bine puterea și rostul educației. Doar așa vor înțelege că școala le aparține.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Ai auzit-o de mai multe ori, indiferent ce vârstă vei fi având. Începerea școlii ți s-a anunțat, și nu doar o dată, ca un sfârșit apocaliptic al copilăriei. „Las’ că începi tu școala!” " - ceva ce n-am auzit niciodata. Not. Ever.

    "locul în care va trebui să muncești mult pentru „zecele” pe linie, pentru profesorii de matematică și de română." - da, performanta, "zecele pe linie" se obtine prin munca. De aia se cheama performanta si nu medie. Cat despre scopul muncii depuse, in nici un caz nu muncesti pentru profi, muncesti pentru tine. Asta mi-au spus-o si parintii si profii.

    "Răspunsul se regăsește în conștientizarea nevoii de a-i forma pe cei mici prin menținerea curiozității și a bucuriei de a descoperi." - da, asta o stiau si profii mei din sistemul de stat (si asta acum vreo 10 ani, nu 50). Asta ESTE paradigma si nu are de ce sa fie schimbata.

    • Like 0
  • Cred că adevărata spaimă este cea a părinților care nu înțeleg mai multe lucruri:
    1. De ce există o structură birocratică atât de stufoasă la nivel central ( minister 783 de funcții ) și local ( inspectorate aproximativ 40 de funcții pe județ și directorate cel puțin 2 pentru fiecare unitate școlară ) care reprezintă cam 20.000 de funcții pe toată țara ?
    2. De ce profesorii sunt apreciați în special pentru activitățile extrașcolare, iar autoperfecționarea constă în cvasi-totalitatea în urmarea, contra cost, a unor cursuri ”susținute” de către beneficiari ai programelor POSDRU ?
    3. De ce există un examen de capacitate după absolvirea clasei a-VIII-a când învățământul obligatoriu este de 10 ani ?
    4. De ce nu sunt examene de bacalaureat diferențiate, a căror promovare să permită accesul diferențiat la următoarea treaptă de învățământ ?
    5. De ce se permite profesorilor universitari să predea la mai multe facultăți când norma didactică a unui profesor universitar cuprinde cea mai mare parte a timpului pentru activități de autoperfecționare și cercetare ?
    6. De ce se permite acordarea de grade doctorale la alte discipline în afara celor academice ?
    Și încă multe altele.
    • Like 0
    • @ Voicu Nicolae
      Examenele de bac sunt diferentiate in functie de profilul liceului.
      • Like 0
  • Victor66 check icon
    Sau spuneți-le adevărul: școala este un loc în care abuzul între copii este normal, unde este o doctrină anti-pâră cam ca la pușcărie, unde imbecili ascultători de BUG mafia aplică ideologic ”lumea e formată din fraieri și șmecheri, stăpâni și sclavi, și cine e slab și-o merită, că așa e viața” și unde profesorii sunt incapabili să instaureze disciplina, în special cei de sex feminin, care, prin prisma formării lor, nici nu pot empatiza cu băieții sau cu problemele lor.
    • Like 1
  • maripos check icon
    Am citit recent pe site cateva articole legate de inceperea scolii. In aproape toate se pomenea de obsesia parintilor legata de notele (mari) ale copiilor. Nu sesizeaza nimeni ca autorii scriu doar despre acei parinti in randul carora se invart ei: doctori, avocati, ingineri, angajati in multinationale. Poate ca jumatate din Romania lucreaza pe salariul minim. Posibilitatea de a plati ore copiilor e exclusa. Multi dintre acestia muncesc fizic, iar cand ajung acasa sunt prea obositi pentru a-i mai interesa situatia scolara a copiilor.
    Unii scriau despre nevoia educatiei pentru marea masa de elevi, nu doar a elitelor. Elitele fiind tot copiii parintilor cu bani.
    Cei ce scriu nu cunosc Romania, nu cunosc problemele profunde, scriu ce vad in jurul lor, ceea ce nu e valabil la nivel national.
    De parca grija primordiala a tuturor parintilor ar fi notele copiilor. Unii nu stiu cum sa faca sa-si poata plati ratele la banca timp. Sau cum sa mai faca un imprumut ca sa inlocuiasca frigiderul stricat.
    Mi-ar place ca scriitorii sa mentioneze ca scriu aceste articole doar pentru unii dintre noi, sa nu generalizeze. Sunt oameni care o duc atat de greu incat lor le-ar fi greu sa inteleaga.
    • Like 2
  • otheh check icon
    Sa fim seriosi, copiii nu sunt tampitzi, vad si inteleg si ei singuri ca scoala este o mizerie. Paradigma se va schimba atunci cand oamenii o sa inteleaga urmatorul lucru : scoala nu apartine profesorilor, nici parintilor, ci apartine copiilor. Or, astazi, este evident ca ea nu le apartine - sunt si ei pe acolo, cantitati neglijabile, ca sa justifice existenta si perpetuarea sistemului. Ii vezi la fiecare inceput de an, inghesuiti intre ghivece de flori si alte rahaturi, cu ghiozdane de 25 kg in spate, incolonati, ascultand cu ochii in pamant cum vorbesc popii, politaii, primarii, analfabetzii...poduri de flori, aplauze, felicitari, spectacole regizate, obedientza, limbaj colorat, amortzeala, tipete... frumos, n-am ce zice. Cum sa nu te duci cu bucurie intr-un asemenea loc? Cand isi rupe unul piciorul sau mana primeste felicitari de la totzi colegii - e norocos! Poate sa stea acasa.
    • Like 2
  • mike mike check icon
    Imi place sa sper ca in Romania nu mai exista astfel de parinti obsedati de "zece pe linie" si de garantia succesului in viata datorat notei 10 cu coronita. Noi nu mai trebuie sa aplicam aceeasi educatie copiilor nostri, asa cum procedau cu noi parintii nostri. Desigur, profesorii trebuie sa-si schimbe si ei atitudinea si mentalitatea in relatia cu copiii. Trebuie sa le explice de ce este necesar sa invete anumite lucruri si cum vor aplica aceste informatii in viata de zi cu zi. Trebuie sa se asigure ca toti au inteles ceea ce le explica. Nu toti copiii sunt la fel, unii invata mai repede, altii mai incet. Inotul ar trebui de asemenea sa fie obligatoriu si chiar ore de muzica in scoli. Insa este greu sa-mi imaginez piane in scolile din Romania...
    • Like 0
    • @ mike
      Speranta moare ultima...dar cred ca in cazul descris mai sus, e moarta demult. Inca, mai exista astfel de parinti in Romania, asa cum exista o multime de alte lucruri si atitudini de mult depasite. Nu am nimic impotriva zecelui pe linie, si coronita la sfarsit, atata timp, cat aceasta decizie, este a acelui copil. Nu trebuie sa ii pedepsim pe cei care sunt cu mult peste medie,,,doar sa ii cultivam, respectam si pastram. Dar din pacate....desi...poate ca inca nu a murit speranta
      • Like 1
    • @ mike
      Victor66 check icon
      Cu ce bani faci tu piscină în școală?! Vrei și pian? Nu vrei și scrimă, tras cu arcul, transformarea sălii de sport în pădure tropicală cu liane și animale animatronice care să reacționeze la stimul de proximitate? Laser tag? Escape roomuri pentru după ore?
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult