În sud-estul Germaniei, la granița cu Cehia, se află Parcul Național Pădurea Bavareză, cel mai vechi și mai mare din țară. Înființat în 1970 pentru a salva zona care murea din punct de vedere economic și finanțat de guvernul bavarez, parcul a revitalizat comunitățile, aducând proiecte de infrastructură, locuri de muncă, turiști, bani și oportunități. Aici pădurea e o sursă de profit, dar nu prin tăierea copacilor. Turiștii - în jur de 1,4 milioane anual, vin și lasă bani, dar nu și gunoaie în urmă. Principalele atracții sunt vizitate de sute de mii de oameni, dar în apropierea lor nu se creează ambuteiaje.
Am ajuns aici la invitația Fundației Conservation Carpathia, care militează pentru înființarea unui parc național în Munții Făgăraș, și care încearcă să-i convingă pe locuitori că pot trăi mai bine de pe urma pădurii dacă o protejează, nu o taie. Și am văzut cum funcționează modelul german.
În Pădurea Bavareză există 350 de kilometri de poteci marcate pentru drumeții și încă 200 de kilometri pentru biciclete, iar bicicliștii și pietonii nu se pot intersecta. Pe 40% din suprafața parcului, acolo unde trăiesc specii sensibile precum cocoșul de munte, există restricții, iar turiștii nu au voie să iasă de pe cărare.
Parcul a fost gândit pentru a atrage aglomerația de turiști la extremități și pentru a lansa interiorul pentru iubitorii de natură
„Facem periodic sondaje și i-am întrebat pe vizitatori dacă sunt de acord să fie restricții pentru a proteja natura. 87% dintre ei au răspuns că da și doar 3% au spus că nu vor să existe nicio restricție”. spune Franz Leibl, șeful Administrației Parcului Național Pădurea Bavareză. Plimbându-ma pe trasee am fost uimită să văd că nu există deșeuri aruncate, dar nici coșuri de gunoi. „Nu vrem ca turiștii să lase nimic în urma pădure. Peturile și ambalajele le pun în rucsac și le iau în apoi cu ei”, spun reprezentanții parcului. Singurele astfel de recipiente din lemn, sunt amplasate la capătul potecilor și sunt exclusiv pentru nevoile animalelor de companie.
Încă de la înființarea sa, parcul a fost gândit pentru a atrage aglomerația de turiști la extremități și pentru a lansa interiorul pentru cei puțini, iubitori de natură. Spre exteriorul parcului se află cele două centre de informare, cu muzee interactive, care atrag fiecare între 120.000 și 180.000 de vizitatori anual și care desfășoară programe educative pentru copiii din comunități.
Tot spre exterior, se află stațiunile de schi fond, care au 85 de kilometri de trasee. Iar la intrarea în parc există de o grădină zoologică în aer liber. cu zimbri, râși, mistreți, căprioare și alte animale adaptate regiunii., în care suprafețele destinate fiecărei specii variază între 2 și 10 hectare.
Cuvântul care explică de ce potecile sunt atât de bine întreținute
În general, turiștii vin către punctele de atracție sau trasee cu trenul sau autobuzul. La cazarea în pensiunile din zonă, fiecare plătește o taxă de 2 euro, în schimbul căreia primește gratuitate pe transportul local, dar și o serie de reduceri. Cei care vin cu mașina pot parca la intrarea în parc contra unei taxe - e singura ocazie când se percep bani pentru un serviciu public în interiorul parcului, unde toate cheltuielile sunt asigurate de guvern. Taxe mai sunt plătite la obiective realizate din bani privați, precum traseul din vârful copacilor, despre care vom vorbi mai târziu.
Stefan Viessmann (foto) este șeful Centrului Logistic Lusen și coordonează activitățile de întreținere a parcului. Angajații centrului se ocupă cu deszăpezirea parcărilor și drumurilor și își încep ziua la 3 și jumătate dimineața atunci când ninge. Ei asigură hrana animalelor din situri, iar veterinarii de aici sunt cei care le tratează atunci când se îmbolnăvesc.
Tot centrul logistic se ocupă de amenajarea și întreținerea potecilor și realizarea manuală a sutelor de panouri de informare, niște adevărate jucării din lemn, foarte rezistente, care-i captivează pe vizitatori.
Sunt vreodată distruse de turiști? Niciodată, pentru că se vede că sunt de calitate, iar oamenii apreciază calitatea, vine prompt răspunsul.
Cineva din grupul de jurnaliști în care mă aflam l-a întrebat pe Veissman cum de sunt potecile atât de bine întreținute chiar dacă afară plouase și ne-am fi așteptat să fie pline de noroi. A râs și a răspuns cu un cuvânt care nu a mai avut nevoie de traducere: „Arbeit!”. Am râs și noi.
„Unii ne-au zis: e o mașină prea ieftină, o să aveți probleme. Dar Dacia Duster e ce avem nevoie, o mașină care să-și facă treaba, fără dotări scumpe, care doar se strică”
În parcarea centrului logistic am văzut mai multe Dacii Duster conduse de angajați. L-am întrebat pe Veissman dacă este mulțumit de mașini.
Mi-a răspuns că da și că Dusterele s-au dovedit o decizie bună, deși mulți au crezut la început contrariul. „Unii ne-au zis: e o mașină prea ieftină, o să avem probleme. Dar Dacia Duster e ce avem nevoie, o mașină care să-și facă treaba, fără dotări scumpe, care doar se strică”, a spus el.
„Multe conflicte se rezolvă prin explicații.” Cursuri de comunicare nonviolentă pentru rangeri
În Parcul Natural, potecile sunt patrulate, la pas, de rangerii care semnalează dacă s-a produs vreo stricăciune și care interacționează cu turiștii și le atrag atenția dacă încalcă vreo regulă.
L-am întrebat pe Veissman dacă are probleme cu vizitatorii și ne-a răspuns că, în general, nu, fiindcă sunt oameni care iubesc natura și care o respectă.
„Au existat însă probleme în perioada pandemiei, când, din cauza faptului că nu se putea călători în alte țări, ne-am confruntat cu o categorie de turiști care nu mai fuseseră într-un parc natural. Atunci am avut probleme mari cu comportamentul unor turiști, care aruncau gunoaie și mergeau în zone protejate, dar noi am încercat să vorbim cu ei și să îi convingem. Multe conflicte se rezolvă prin explicații”, crede Stefan Veissman.
Șeful rangerilor, Michael Grossman, îi întărește spusele și povestește că echipa lui a făcut în această perioadă traininguri de comunicare pentru a ști cum să-i abordeze pe vizitatorii agresivi, astfel încât să dezamorseze, nu să amplifice conflictul. Chiar și așa, unul dintre colegii săi a fost rănit de un turist agresiv.
„O influenceriță cu mulți urmăritori s-a filmat într-o cascadă periculoasă, în care nu avea voie să intre. Câteva zile mai târziu zeci de oameni au vrut să facă același lucru”
Reprezentanții parcului povestesc că unii dintre cei care au creat situații periculoase au fost influencerii care au postat clipuri cu ei în parc, în zone periculoase, și i-au invitat și pe alți tineri, la fel de nepregătiți ca ei să le urmeze exemplu. „O influenceriță cu mulți urmăritori s-a filmat într-o cascadă periculoasă, în care nu avea voie să intre. Câteva zile mai târziu zeci de oameni au vrut să facă același lucru”, a povestit Grossman.
„Nu vrem să atragem mulți turiști, vrem să atragem turiști de calitate”
Administrația parcului nu își dorește mai mulți turiști în zonă și spune că 1,4 milioane de oameni sunt suficienți într-un an. De asta nu mai creează noi poteci și vrea să se concentreze pe accesibilizarea unora dintre cele vechi pentru persoanele cu dizabilități.
Și tot de asta consideră că nu e nicio problemă că în ultimii ani dispărut din spațiile de cazare mai ieftine, care ofereau mai puține facilități. „Nu vrem să atragem mulți turiști, vrem să atragem turiști de calitate”, explică Franz Leibl, directorul parcului.
În Pădurea Bavareză este încurajat un gen de turism cât mai liniștit cu putință. Iar grija pentru natură este evidentă la tot pasul. La toaleta unuia dintre centrele de informare, o plăcuță îi informează pe turiști că la toaletă, în sistemul de tragere a apei este folosită apa de ploaie.
„În Germania nu ai voie cu ATV-ul în pădure”. În România, ai voie peste tot. Pățania lui Christoph Promberger care s-a dat drept turist german, dornic de senzații tari
În timpul vizitei la Centrul Logistic Lusen, Stefan Veissman a fost întrebat dacă sunt turiști care vin cu ATV-urile. A fost puțin descumpănit, iar Christoph Promberger, directorul Fundației Conservation Carpathia, a lămurit lucrurile: „În Germania nu ai voie cu ATV-ul în pădure”. Doar în România poți intra „la liber” cu ATV-ul în natură - una din cele mai mizerabile forme de turism.
Christoph Promberger (foto stânga), care s-a născut într-un sat din Pădurea Bavareză, dar vrea să salveze de la tăiere pădurile din România, a povestit cum a scris unei agenții de turism din România și a pretins că este un cetățean german care vrea să meargă cu ATV-ul în pădurile din Făgăraș.
Răspunsul l-a indignat profund. „Mi-au zis că nu este nicio problemă, că putem să mergem liniștiți unde vrem și să le spun doar câți oameni suntem”, a povestit Promberger. ATV-urile, subliniază el, sunt o amenințare pentru natură, pentru că tulbură liniștea animalelor și păsărilor și distrug plante și ciuperci esențiale pentru ecosistem.
Ghid pe poteca suspendată la 80 de ani
O atracție populară în Pădurea Bavareză este traseul din vârful copacilor, o potecă suspendată construită între coroanele arborilor la înălțimi care ajung până la 25 de metri.
Poteca se continuă spectaculos într-un ou, în interiorul căruia urcă în spirală până la o înălțime de 44 de metri și deschide, în vârf, o priveliște spectaculoasă.
În drumul nostru în sus, ghid ne este Heinrich Vierlinger, fost cadru militar, care de 20 de ani este voluntar al parcului național. Are 80 de ani, dar tonusul de invidiat și buna dispoziție îl fac să nu-și arate vârsta.
E un bun povestitor și se pricepe să îți stârnească o curiozitate de copil, când deschide discuții despre copaci, arahnide, insecte, animale ori păsări. Traseul este fascinant și pentru adulți, dar mai ales pentru cei mici. Pe tot parcursul lui există stații de învățare concepute pe principiul investigației: totul începe de la o întrebare sau o ghicitoare la care ești invitat să cauți un răspuns.
Heinrich Vierlinger face parte din echipa de 124 de ghizi voluntari ai parcului, pregătiți pentru a-i însoți pe vizitatori și a le spune povestea locurilor. Deși nu există un salariu, iar ghizii primesc pentru efortul lor doar o mică sumă de bani din partea administrației parcului, este „un job” destul de râvnit, mai ales de către vârstnicii care vor să se simtă utili și să ofere ceva din experiența lor de viață. La cea mai recentă sesiune de pregătire, aproape 6 persoane au candidat pentru un singur loc.
Tabere în sălbăticie pentru copii
Legătura oamenilor din zonă cu parcul național începe de la cele mai mici vârste și durează până la cele mai înaintate. Dacă vârstnicii pot deveni ghizi, copiii iau parte din școală la activități educative, de la drumeții în natură și vizite la muzeu, până la tabăra în sălbăticie.
Vreme de mai multe zile, copiii de peste 12 ani stau în căsuțe fără curent electric în mijlocul naturii, unde dorm în saci de dormit și trebuie să se descurce singuri.
Anual, peste 12.000 de copii participă la programele organizate în parc, multe dintre ele în parteneriat cu școlile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu cred ca Romania duce lipsa de exemple bune de urmat.
A nu arunca gunoaie pe jos, a nu scuipa sau a nu merge cu ATV-ul prin padure sau cu masina pe plaja sint actiuni care au de-a face cu gradul de civilizatie al turistilor. Recent am vazut o reclama cu "chalets" undeva prin jud. Brasov. Punctul forte cu cere se facea reclama era linistea si lipsa internetului. Deci o relaxare in mijlocul naturii pentru cei stresati din orase. Trei rinduri mai jos la "activitati turistice posibile" era si "inchirierea de ATV-uri" pentru plimbari in padure.