Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Ce s-a întâmplat în Biroul Oval. Percepția valorii influențează negocierile și la nivel înalt

Zelenski - Trump

foto: CNP/AdMedia / Sipa Press / Profimedia

Privirile au fost ațintite la finalul lunii trecute spre Casa Albă. Lumea urmărea cu suflarea tăiată cearta din fața presei dintre președintele ucrainean și președintele american, acesta din urmă fiind susținut îndeaproape de vicepreședinte.

S-au scris multe lucruri despre această întâlnire, care cu siguranță va rămâne în manualele de istorie; dacă nu (sper!) prin consecințele acesteia, măcar prin ineditul situației. Nu se întâmplă prea des ca presa (și inclusiv publicul) să aibă acces direct la un subiect atât de suculent. Situațiile de acest gen și împărțirile sunt de obicei făcute în spatele ușilor închise, de multe ori fără ca nici măcar consilierii direcți să aibă acces.

Plecând de aici și cu accesul limitat la informațiile din timpul negocierilor, e greu de analizat cu adevărat cum s-a ajuns la această situație. E greu de analizat care au fost factorii luați în considerare și concesiile făcute de fiecare parte până la momentul vineri 28 februarie. 

Este însă o bună ocazie să trag niște concluzii de negociere care ne pot privi pe fiecare dintre noi, iar rezultatele obținute să fie similare celor de vineri.

Ce se vede din afară: președintele american a forțat obținerea unui acord de exploatare a resurselor minerale ucrainene, pretextând ajutorul oferit până acum în război. Această presiune a venit fie plusând valoarea ajutorului oferit, fie presând rapiditatea cu care acordul să fie încheiat. Partea americană vrea să fie compensată pentru efortul făcut până acum. Parafrazând, americanii par să spună: „V-am ajutat până acum, trebuie să plătiți pentru ce v-am oferit!”

Ucrainenii au tergiversat semnarea acordului, invocând fie valoarea ajutorului primit, fie concesii suplimentare din partea americanilor – prin oferirea unor garanții de pace, nu numai de încetare a focului cu rușii. Partea ucraineană vrea să compenseze efortul făcut de aici înainte, iar ceea ce par să spună este: „Abia așteptăm să vă dăm, dar pentru ceea ce o să ne dați pe viitor!”

Lucrurile s-au precipitat rapid, iar punctul culminant a fost atins vineri seara în Biroul Oval, în fața presei. Din nou, e greu de spus, bazându-ne doar pe filmulețele din social media, ce s-a negociat și unde nu s-au înțeles negociatorii.

Conflictul la care asistăm este însă un exemplu excelent de percepție a valorii în negociere.

Ucrainenii nu sunt în cea mai bună poziție de a negocia, mai ales că trebuie să o facă cu țara care i-a ajutat cel mai mult până în prezent în război. Mai mult, dacă pierd acest ajutor, este puțin probabil că pot avea o alternativă reală cu care să compenseze lipsa acestui sprijin.

Americanii solicită accesul la jumătate din resursele minerale ucrainene, oferind la schimb o (eventuală) încetare a focului, fără nicio garanție de pace (doar de încetare a focului) și cu un refuz de a primi Ucraina în NATO. Totul drept compensare pentru sprijinul oferit până acum.

Niciunul însă dintre punctele oferite de americani nu este greu de obținut de ucraineni și fără sprijin american. Mai mult, probabil că, ucrainenii puteau obține toate aceste lucruri și în urmă cu doi sau trei ani direct de la ruși. Pentru că, de fapt, rușii asta și cer: împărțirea Ucrainei, încetarea focului (nu neapărat pace) și blocarea accesului la NATO.

De ce ar accepta ucrainenii deal-ul cu americanii și nu cu rușii – greu de spus. Cine nu are nimic de pierdut, are totul de câștigat. Probabil că aceasta este și cartea jucată (he, he!) de ucraineni în aceste zile.

În negocierile de business de zi cu zi, de multe ori discuțiile se blochează în „uite cât de multe lucruri am făcut pentru tine, aștept să mă plătești!” Cererea unor plăți suplimentare, care nu au fost agreate din start, având la bază doar valoarea percepută de una dintre părți, duce adesea la frustrări și situații tensionate.

Negociatorul abil știe că valoarea care nu e percepută de cealaltă parte nu există; pentru asta, se asigură că cealaltă parte percepe valoarea adăugată înainte de a cere o compensare pentru aceasta. Negociază modul în care valoarea va fi creată, concomitent cu modul în care aceasta va fi împărțită.

articol preluat de pe getleverage.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult