Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Ce să pui în „pachetul de la ajutoare” destinat unei familii aflate în mijlocul războiului

Oameni care caută refugiu la metroul din Kiev

Foto: Getty Images

Ultima dată când am primit un „pachet de la ajutoare” a fost în decembrie 1989. Nu mai văzusem până atunci cafea străină în pachet de un kilogram, săpun antibacterian, pastile de sterilizare a apei, scutece de unică folosință sau detergent pentru rufe în pastile. Nu vă puteți imagina ce a însemnat acel pachet - cu făină, lumânări, zahăr, conserve pentru noi cei aflați de partea greșită a Cortinei de Fier. Nu era doar un ajutor real pentru traiul nostru. Era ideea că niște oameni din Olanda pe care nu îi cunoșteam s-au gândit să ajute pe niște oameni pe care nu îi cunoșteau. Pachetele nu aveau adrese, nu i-am cunoscut niciodată pe acei mulți oameni buni. Surpriza că niște străini știau ce ni se întâmplă ( de unde oare ne întrebam) și, mai mult, că s-au gândit să ne ajute pur și simplu.

Acum e rândul nostru. Pur și simplu. Noi suntem acum străinii care știm ce se întâmplă acolo și care putem ajuta. Să ajuțăm însă gândindu-ne cu adevărat la cei în nevoie și nu la cum să scăpăm de lucruri netrebuitoare de prin casă. Să nu facem curățenie de primăvară cu ocazia asta. Să ne punem în situația lor.

Mai întâi să ne gândim că sunt mai multe feluri de a-i ajuta pe cei loviți de război: sunt refugiații care au nevoie de sprijin la granițele României, oamenii care ajung cu trenuri in marile gări din țară și oameni care rămân acasă la ei. Voluntari, gazde, transportatori, bucătari, medici sau pur și simplu oameni care fac sandwich-uri acasă și le duc seara la trenurile de refugiați din Gara de Nord- fiecare putem face ceva.

Dacă ne hotărâm să facem pachete atunci să ne gândim că sunt mai multe nevoi: una îi trebuie unei familii care a ales sa fugă și are de călătorit și alta celor care au rămas acasă unde se confruntă cu lipsuri din ce în ce mai mari.

Pentru o familie de trei persoane rămasă acasă în război o cutie de ajutor fără alimente ar trebui să cuprindă, printre altele:

- tablete pentru sterilizat apa - distrugerea infrastructurii înseamnă lipsa de apă potabilă

- baterii universale și pentru telefon

- lanterne

- săpun solid universal

- pachet de bază de prim ajutor - iod in pastile, plasture, bandaje

- pătură/ sac dormit - putem trimite ce avem în casă cu condiția să fie spălate înainte

- batoane proteice

- șosete mărime universală - noi

- pastă/perie dinți

O căutare pe net arată că sunt multe organizații care primesc astfel de pachete. Putem alege să pregătim o cutie de ajutor cu alimente, caz în care e indicat să nu punem ce ce poate vărsa (de exemplu ulei) sau strica (salam, etc). Greul pentru cei rămași e de lungă durată și alimentele vor incepe să lipsească așa că va fi nevoie de făină, zahăr, sare, mălai, fasole, conserve de carne, pește sau legume.

Toți putem să facem mai mult decât să fim solidari pe net, să ne îmbrăcăm în două culori sau să stăm lipiți de rețelele sociale dând likeuri. Mă tem că greul de abia începe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult