Foto: Getty Images
Dacă m-ar întreba cineva dacă se poate trăi fără citit, aș spune că da. Categoric. Și asta în condițiile în care cititul e parte din identitatea mea, personală și profesională, dintotdeauna. Se trăiește, însă, cu mai puțin orizont, cu o perspectivă îngustată, cu un minus de nuanță, de lexic interior, de șarjă discursivă. Și poate că acum, când prezentul ne strânge pe la cusături, exercițiul ăsta simplu de evadare din concret sau, cum îmi place câteodată să spun, cea mai la îndemână terapie de care dispunem, și anume cartea, ține de o igienă intelectuală și imaginativă care o încadrează în categoria ritualurilor esențiale pentru o viață (mai) bună.
Cum de ceva vreme vorbesc public despre cărți apărute la Editura Corint, am, evident, o selecție personală de titluri la care țin, pe care îmi propun să le dăruiesc și pe care le împart oricând cu bibliofilii aflați în căutare de idei.
Prima ar fi Omul timpului meu, de Dalia Sofer, o autoare născută în Iran, care locuiește la New York și care explorează, în acest roman, nuanțele culturale, politice, umane ale revoluției iraniene din 1979.
Cartea, apărută în traducerea lui Mihnea Gafița, vorbește despre un conflict între generații, între tată și fiu, între individ și propria mortalitate. Plasat de New York Times între primele 100 de cărți din 2020, romanul Daliei Sofer e fascinant ca atmosferă, ca ritm, ca stil, ca structură narativă în care se amestecă imagini tulburătoare: tatăl citindu-le seara băieților povestea lui Enkidu și a lui Ghilgameș, revoluționarul transformat în torționar de o nebuloasă socială fără prea multe pârghii de evadare morală, iubirea sufocată de teamă, umanitatea dumicată în toate cele ale ei, fâșii de frumusețe stinsă și cioburi de mizerie supurândă. E literatură de mare clasă și, în același timp, una din cărțile de care m-am bucurat cel mai mult anul acesta.
Un alt titlu pe care pariez este Cinci. Povestea victimelor lui Jack Spintecătorul. Autoarea este Hallie Rubenhold, o specialistă în epoca victoriană care demontează, cu această carte, clișeele care țin de victim blaming.
Despre victimele lui Jack Spintecătorul s-a spus că au căzut pradă ”unui supraom demonic, «mascul, autoritar, aparținând clasei de mijloc» care vânează prostituate...” (Washington Post). Rubenhold investighează mitul și arată, în Cinci..., cât de departe e ficțiunea de adevăr și cum o oroare istorică, bine manipulată politic, deformează în continuare percepția socială asupra victimei. E o carte provocatoare și, în același timp, o microistorie care face lumină în sertărașele ticsite cu prejudecăți ale unei lumi declarat patriarhale.
M-a bucurat mult apariția, la Corint Junior, a unei cărți cu poze care spune o poveste reală: evadarea familiei Wetzel din RDG, într-un balon cu aer cald. E o poveste pentru întreaga familie, minunat istorisită de Kristen Fulton și ilustrată de Torben Kuhlmann. Cei mai mici dintre cititori vor descoperi în Zbor către libertate o aventură plină de curaj, iar noi, cei mai mari, vom găsi prilejul de a le povesti despre lumea în care trăim, despre țări în care s-au ridicat ziduri și oameni care au visat să zboare peste ele.
O autoare care face din gramatică un exercițiu de anecdotică, de ludic și de călătorie savuroasă în măruntaiele limbii române e Ohara Donovetsky, cu Vorbe la purtător în izmene pe călător. Nu e un manual de lexicologie, nu e o lecție de bună practică semantică, ci o dare de seamă hâtră cu privire la felul în care expresiile, proverbele, locuțiunile se mută cu arme și bagaje dintr-o limbă într-alta, se adaptează profilului psihologic al vorbitorilor și se transformă în antropologie curată, una fără ifose, care îți dă voie să râzi în pagină, să te bucuri de implicațiile culturale ale cuvintelor care-ți stăteau pe vârful limbii și să nu mai încurci borcanele frazeologice niciodată.
În sfârșit, pentru mine o întâmplare luminoasă a fost faptul că în 2021 am citit-o în limba română și am intervievat-o pe Bernardine Evaristo, câștigătoarea Booker Prize în 2019.
Fată, femeie, alta a fost pe lista celor mai bune cărți citite de Barack Obama în 2019, este Amazon Best Book of the Year și una din acele lucrări care, cum spunea Elif Shafak, ar trebui citite de oricine, oriunde. Faptul că avem acces la ea acum într-o limbă română fabuloasă i se datorează Adinei Ihora, pe care o admir pentru performanță.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.