Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

5 cărți pe care să le iei cu tine în vacanță

Citind pe plajă

Foto: Getty Images

Oriunde îți petreci această vară, nu uita și de tonifierea minții cu o carte bună. Am ales mai jos câteva titluri numai bune pentru lista de lecturi din această vacanță.

„Oameni normali” de Sally Rooney

- Curtea Veche Publishing, 2019

De ce să o citești în vacanță? The perfect young love story - dacă nu ai citit-o deja, ar f bine să o faci - e fenomenul literar care a intrat deja în pop culture pentru milleniali și generația Z.

De ce o recomand: Cu o scriitură foarte proaspătă, autoarea de origine irlandeză e văzută ca un fenomen printre scriitorii milleniali – în 2018, când a publicat cartea în UK, s-a spus despre Sally Rooney că e un Salinger al generației Snapchat, că e dovada că generația Millenials poate da mari scriitori; a devenit aproape instantaneu un bestselling author internațional, cu girul criticilor și al premiilor literare. 

Ceea ce la o primă vedere poate trece drept o scriitură simplă - având un stil direct, onest, care curge fluid fără să adauge cuvinte acolo unde nu e necesar - este în realitate dovada unui mare talent literar. Sally Rooney urmărește pe mai bine de zece ani evoluția poveștii de dragoste dintre doi tineri ale căror drumuri se tot intersectează, păstrând vie influența unuia asupra celuilalt. Marianne și Connell par a fi făcuți unul pentru altul, însă au o relație complicată - de-a lungul cărții vedem cum deciziile, acțiunile sau lipsa acțiunilor, puterea de înțelegere, justificate sau nu de vârstă și de traumele personale, le pot schimba cursul relației.

Chiar dacă par a fi mereu în contratimp, simțim cât de mult își doresc cei doi să fie niște oameni normali, cu o relație normală, cu o viață împreună normală. Poate însă rupturile pe care le trăiește o întreagă generație ne fac să redefinim normalitatea.

Extras: Cartea a fost ecranizată în 2020 într-o mini-serie cu patru nominalizări la Premiile Emmy.

„Kim Jiyeong, născută în 1982” de Cho Nam-joo

- Humanitas Fiction, 2021

De ce să o iei în vacanță? Ușor de citit și plină de emoție, cartea îți prezintă un subiect actual și important despre care poate că e timpul să afli mai multe: discriminarea de gen din Coreea de Sud.

De ce mi-a plăcut: Prin povestea lui Kim Jiyeong și a femeilor din familia ei, autoarea dă voce și totodată răzbună generații întregi de femei sud-coreene. O carte cu un mesaj extrem de puternic, nu avea cum să nu devină un simbol al luptei pentru egalitatea de gen. În nici 200 de pagini și într-o lectură captivantă, vedem evoluția discriminării femeilor în societatea sud-coreană, care se întinde până în ziua de azi. 

Cartea se deschide cu un episod bizar în care eroina, Kim Jiyeong, la cei 33 de ani ai săi, ajunge să împrumute alte voci pentru a se exprima și a se face ascultată. Pe parcursul cărții înțelegem că acest lucru apare după ce ani de zile propria ei voce este redusă la tăcere într-o societate surdă la nevoile și drepturile femeilor, uneori chiar de către cei care trebuie să inspire și să apere.

Cho Nam-joo aduce ocazional în carte și frânturi de voci feminine care cer o schimbare. Prin contrast cu revolta provocată de restul cărții, nu ai cum să nu simți satisfacția fiecărei vorbe, a fiecărei priviri, a fiecărui gest menit să sfideze nedreptatea, și chiar și atunci când ele eșuează înțelegi că drumul spre schimbările mari se construiește prin gesturi mici și multe. Nici unul dintre noi nu trebuie să rămână mut în fața unor probleme care ne privesc pe toți.

Autoarea încheie cartea cu aceste rânduri - Fie ca toate fiicele din lume să aibă visuri mai mărețe, mai îndrăznețe și mai multe.

Extras: Cartea a reușit să declanșeze o dezbatere socială în Coreea de Sud. A intrat în cultura K-pop și a fost aclamată de critica internațională, fiind tradusă în peste 20 de țări. În 2019 a fost și ecranizată.

„Suntem deja uitarea ce vom fi” de Hector Abad Faciolince

- Curtea Veche Publishing, 2021 (ed. a II-a)

De ce să o citești în vacanță? Cartea se citește cu un nod în gât, dar este una dintre cele mai frumoase cărți din literatura latino-americană contemporană. Considerată o capodoperă, face parte dintre acele cărți pe care ți le amintești o viață.

De ce o recomand: A durat 20 de ani pentru ca Hector Abad Faciolince să aducă această carte la final și nu îmi pot închipui lucru mai dificil decât să scrii așa cum a făcut-o el despre propriul tată. Un omagiu plin de iubire și căldură, dar lipsit de patetism, pentru cel ce a fost una dintre figurile luminoase și proeminente ale Columbiei, medicul vizionar care a fondat Școala Columbiană de Sănătate Publică și care, militând în permanență pentru drepturile omului, a condus programe de sănătate publică pentru populația săracă din Medellin, aducând schimbări semnificative în viața orașului.

Într-o Columbie măcinată de violență, corupție și abuzuri ale drepturilor omului, lupta lui Hector Abad Gomez cu autoritățile a dus la asasinarea lui în 1987 de către un ucigaș plătit.

Fiul lui se dovedește a fi un scriitor magistral prin această carte care a devenit una dintre cele mai citite cărți din America de Sud din acest secol, care a devenit carte-cult în Columbia, care a inspirat cărți derivate și chiar și un film nominalizat la Oscar. Imaginea familiei tradiționale columbiene, a realităților orașului Medellin, portretul tatălui și zugrăvirea relației extraordinare pe care acesta a reușit să o creeze cu copiii lui face ca El olvido que seremos să fie cea mai frumoasă luptă împotriva uitării.

Extras: Ecranizarea romanului (El olvido que seremos/ Forgotten We’ll Be) de către Fernando Trueba în 2020 a făcut parte din selecțiile oficiale de la Festivalul de Film de la Cannes și de la Premile Oscar și a fost premiată cu Premiul Goya pentru cel mai bun film latinoamerican.

“Ce vrem noi, femeile?” de Isabel Allende

- Humanitas Fiction, 2020

De ce să o iei în vacanță? Plină de umor și inteligență vie, scriitoarea Isabel Allende vorbește despre viața ei și despre ce înseamnă să fii femeie.

De ce o recomand: În spaniolă Mujeres del alma mia, cartea se apropie de un manifest feminist și în același timp este o oglindă a feminității, o privire de o înțelepciune pătrunzătoare îndoită cu umor și visare asupra vieții, care la fiecare pagină te face să te re/îndrăgostești iremediabil de autoarea ei.

Mai mult decât atât, într-o lume în care vârsta e motiv de discriminare, Isabel Allende dovedește prin această carte că la 78 de ani ea se bucură de viață cu aceeași pasiune, iubește, se simte tânără, senzuală, liberă, plină de energie și cu spiritul suficient de clar pentru a muta încă munții din loc. “E momentul să cădem de acord și să scuturăm zdravăn lumea”.

Isabel face însă acest lucru de mulți ani – ca tânără femeie care a insistat să gândească, să vorbească, să scrie, să militeze activ ca feministă nu a fost întotdeauna o prezență comodă. La ani distanță, este astăzi cea mai citită scriitoare latino-americană, iar pe plan personal a dovedit că poate trece peste orice greutate și că poate reîncepe cu la fel de multă pasiune și dragoste drumul vieții.

O carte pe care aș trece-o pe lista de lecturi obligatorii pentru orice femeie.

Extras: Isabel Allende a transformat durerea pierderii fiicei sale, Paula, într-o muncă pe care continuă să i-o dedice: din 1995, fundația ce îi poartă numele investește în puterea femeilor și fetelor de a-și păstra drepturile, independența financiară, securitatea în fața abuzurilor.

“Lotusul în mâl înflorește” de Thich Nhat Hanh

- Curtea Veche Publishing, 2021

De ce să o iei în vacanță? Într-un format de buzunar potrivit pentru orice bagaj, cartea călugărului budist Thich Nhat Hanh e o lectură relaxantă și plină de înțelepciune despre cum fericirea presupune și o înțelegere diferită a suferinței.

De ce o recomand: Indiferent dacă ești preocupat de învățăturile budiste sau nu, principiile de aici pot fi ușor adaptate în viețile noastre de zi cu zi, încercate din greu în această pandemie.

Lotusul în mâl înflorește este o metaforă a felului în care fericirea noastră nu poate exista și înflori decât acceptând dificultățile pe care le avem în jur. Floarea de lotus nu crește fără mâlul din jurul ei. Sub o formă sau alta, suferința este inevitabilă și uneori este prețul necesar pentru a ajunge la echilibru. Cartea ne propune să învățăm cum să ne confruntăm cu problemele noastre în loc să ne amăgim cu o gândire pozitivă și ne arată cum să transformăm momentele dificile în adevărate lecții de viață.

În spiritul budismului Zen, Thich Nhat Hanh vorbește despre unitatea dintre minte și trup, despre importanța compasiunii, despre cum fericirea noastră e legată de fericirea celorlalți, despre cum să ne găsim refugiul într-un mediu toxic. Printre cele șapte practici care aduc fericirea se numără meditația, mantrele, tehnicile de mindfulness, meditația prin mers.

Extras: Călugărul budist Thich Nhat Hanh a fost nominalizat în 1967 la Premiul Nobel pentru Pace pe către Martin Luther King Jr. Trăind în exil timp de 39 de ani, a pus bazele unei comunități budiste în sudul Franței numite Plum Village.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult