Cea mai mare problemă din sudul Bucureștiului, ignorată de autorități. „Trăim într-o zonă uitată”

sursa foto: Profimedia

Există subiecte care, în mod normal, ar trebui să dispară rapid din atenția publică: sunt sesizate, autoritățile intervin, problema se rezolvă. Din păcate, realitatea ne arată că mult prea multe probleme, sesizate fiind, nu sunt adresate de cei care ar trebui s-o facă. Și atunci supărarea, dezamăgirea și frustrarea se transformă în ”ba p-a m...”.

Spre exemplu, pe cei care locuim în sudul Bucureștiului, mirosul îngrozitor ne obligă, deseori, să stăm cu geamurile caselor inchise. Locuitorii din zonă au făcut tot ce ține de ei: au raportat, au documentat, au creat hărți ale mirosurilor, au trimis sesizări și au scris peste tot pe unde s-a putut. Au devenit, practic, ”detectivi ai aerului” pe care îl respiră, cu gândul la sănătatea lor și a copiilor lor, care este afectată. Statul, în schimb, cel care ar trebui să acționeze la aceste evidente încălcări ale legii, pare să fi rămas blocat într-o combinație de birocrație ineficientă și lipsă de voință.

Explicațiile istorice oferite de stat sunt multe, dar niciuna nu scuză realitatea: ba că mirosul apare când instituțiile dorm - seara, noaptea, în weekend – exact când controalele sunt rare sau inexistente; ba că responsabilitatea e împărțită între prea multe instituții și ele nu se coordonează între ele; ba cele care țin de greaua moștenire cu gropile de gunoi – ca și cum gropile de gunoi din jurul orașului sunt o problemă de care de-abia au aflat etc. Ce este evident în acest caz este că presiunea publică nu e suficientă pentru schimbări structurale. Și omul se frustrează...

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră. Așa că problema mirosului din sudul Bucureștiului, și a altor asemenea, devine una despre încredere în stat, despre cât de mult contează vocea cetățeanului și mai ales despre cât de „repede” se mișcă instituțiile atunci când nu există presiune politică sau interes economic.

Înmulțiți asta cu alte zeci de situații în care cetăteanul se simte neputincios și ignorat. Și atunci o să înțelegem mai bine de ce omul de rând se simte abandonat și se indepărtează din ce în ce mai mult de tot ceea ce înseamnă democrație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp