Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai mare problemă din sudul Bucureștiului, ignorată de autorități. „Trăim într-o zonă uitată”

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

Există subiecte care, în mod normal, ar trebui să dispară rapid din atenția publică: sunt sesizate, autoritățile intervin, problema se rezolvă. Din păcate, realitatea ne arată că mult prea multe probleme, sesizate fiind, nu sunt adresate de cei care ar trebui s-o facă. Și atunci supărarea, dezamăgirea și frustrarea se transformă în ”ba p-a m...”.

Spre exemplu, pe cei care locuim în sudul Bucureștiului, mirosul îngrozitor ne obligă, deseori, să stăm cu geamurile caselor inchise. Locuitorii din zonă au făcut tot ce ține de ei: au raportat, au documentat, au creat hărți ale mirosurilor, au trimis sesizări și au scris peste tot pe unde s-a putut. Au devenit, practic, ”detectivi ai aerului” pe care îl respiră, cu gândul la sănătatea lor și a copiilor lor, care este afectată. Statul, în schimb, cel care ar trebui să acționeze la aceste evidente încălcări ale legii, pare să fi rămas blocat într-o combinație de birocrație ineficientă și lipsă de voință.

Explicațiile istorice oferite de stat sunt multe, dar niciuna nu scuză realitatea: ba că mirosul apare când instituțiile dorm - seara, noaptea, în weekend – exact când controalele sunt rare sau inexistente; ba că responsabilitatea e împărțită între prea multe instituții și ele nu se coordonează între ele; ba cele care țin de greaua moștenire cu gropile de gunoi – ca și cum gropile de gunoi din jurul orașului sunt o problemă de care de-abia au aflat etc. Ce este evident în acest caz este că presiunea publică nu e suficientă pentru schimbări structurale. Și omul se frustrează...

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră. Așa că problema mirosului din sudul Bucureștiului, și a altor asemenea, devine una despre încredere în stat, despre cât de mult contează vocea cetățeanului și mai ales despre cât de „repede” se mișcă instituțiile atunci când nu există presiune politică sau interes economic.

Înmulțiți asta cu alte zeci de situații în care cetăteanul se simte neputincios și ignorat. Și atunci o să înțelegem mai bine de ce omul de rând se simte abandonat și se indepărtează din ce în ce mai mult de tot ceea ce înseamnă democrație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Și totuși care este cauza până la urmă? Că de fapt asta este problema.
    • Like 0
    • @ Mihai
      Cauza este incompetența, nepăsarea tuturor, naravirea în hoția legiferata. Dacă "suveranistilor" le-ar pasa de popor, de ei înșiși asupra, acestor hoți ar trebui să-și îndrepte furia mai întâi. Sunt convins că multe vuvuzele "suveraniste", din toată țara, suferă ca proștii de lipsa căldurii și a apei calde. Nu jigodiile care-i asmut, alea și-au rezolvat problema termoficarii prin centrale proprii sau de zonă limitată. Ca și "conducătorii și diriguitorii" țării. De prostime nu le pasă. Au demonstrat-o de foarte mulți ani.
      • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      Mihai check icon
      Mă gândesc că dacă guvernanții nu ar face ce trebuie, probabil cei de la mediu în acest caz, atunci s-ar găsi niște ONG-uri care să determine sursa și să vină cu poliția acolo, cum a făcut Berceanu când a fost la gardă de mediu. Acum nu știu ce păzește ministrul actual, dar a dat-o în bară cu apă potabilă, cu blocarea construcției barajelor și acum nu se ocupă de problema asta. Deci ceva nu se leagă.
      • Like 0
  • Statul tolerează hoția instituțiilor, întreprinderilor. O legifereaza sever la adresa populației și trece cu vederea orice abatere, abuz al protejatilor săi. Un exemplu este defuncta radet actualul avorton al javrei firea termoenergetica. Eu personal am constatat inca din 1980, anul în care a început demența ceausista cu platirea datoriilor externe făcute din ambiția nebună a "ciolacului" analfabet al acelor ani. Ei bine în ciuda faptului că radet tortura efectiv bucureștenii, iar în țară corespondenții lui, populația era obligata prin legî și repercursiuni, să plătească ca și cum lucrurile ar fi decurs normal. Slugile pcr, hoții de administratori și președinți de blocuri conlucrau la acest abuz, furând și ei cât puteau. Ăștia proveneau din pensionatii miliției, securității, armatei, activiștilor de pcr. Astea erau criteriile eligibile, pe alocuri continuate și azi. Fenomenul s-a perpetuat și după așa zisă revoluție. Nicio autoritate, niciun primar al capitalei nu s-au preocupat de problemă, din ce în ce mai gravă a termoficarii. A fost permanent minimalizata, neglijată premeditat și chiar jefuită. Vezi nemernicii psd oprescu și firea., liberalii bruneti crin halaicu -primul primar în democratie, caricatura lis. Nici din partea directorilor respectivelor entități, (elcen și termoelectrica) nu am auzit să se ridice problema. S-au complăcut în hoție, abuz și nepăsare. Directorii s-au complăcut în a lua aceleași sporuri, bașca cele cuvenite funcțiilor, cu cei ce intrau în apa, iarna pe geruri, pe ploi, vara pe arșița intervenind la avariile tot mai dese și din ce în ce mai grave. Directorii și paraziții conducători de sindicate. Lucrurile se perpetuează și în prezent sub, se pare ratarea cu alegerea ciucului primar general. Iar guvernul taie fonduri ca deobicei, în mod irational, de la cultură, sănătate, urgențe pentru populație. La ora la care scriu o bună parte dintre bucureștei suferă de frig, din 4 ianuarie, din cauza unui cazan cică. România a ajuns în asemenea hal de decădere încât nu e în stare să repare sau să schimbe un cazan fie el și rusesc. După atâția ani de,la preluarea modelului sovietic noi am rămas tot la mila rușilor, astăzi dușmani.
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult