Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ceaușescu al III-lea

Bolșevic înseamnă majoritar.

Partidul Bolșevic exclude din start, prin chiar numele său, ideea că ar putea fi și minoritar, în opoziție. A fost conceput să fie mereu la putere, putere dictatorială, indiferent de aparențele democratice.

PSD este un partid bolșevic.

   Când dispare un dictator de partid și de stat, după ce a îmbolnăvit și contorsionat societatea până la grotescul crud, echipa lui nu demisionează niciodată de la guvernare, cum ar fi corect și de bun-simț. Cu excepția lui Lenin Întemeietorul, toți liderii bolșevici căzuți au devenit în timp record nomina odiosa, în vreme ce tovarășii lor se dădeau cu fond de ten, mimând schimbarea la față: ieri Întunericul, azi Lumina! Dar Enel suntem tot noi!

Dăncilă după Dragnea este Hrusciov după Stalin. Sau Ceaușescu după Dej. Sau Iliescu după Ceaușescu.

Înlăuntrul său însă, Partidul Bolșevic nu se schimbă o iotă. Țelul său rămâne același: puterea cu orice preț, puterea pentru putere, puterea totală. E dispus să aștepte cu răbdare, chiar și decenii, până se ivește din nou prilejul s-o înșface. Între Stalin I și Stalin al II-lea, cunoscut și sub numele de Putin, au trecut 47 de ani. Între Ceaușescu I și Ceaușescu al II-lea Dragnea, 27 de ani. Nu se știe câte dăncile vor trece până să scoată capul al III-lea.

Dar să nu uitați nicio clipă că e acolo. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult