Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cei trei care au făcut armata. De râs

Armata romana

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Traian Băsescu, președintele României, comandant suprem al forțelor armate (2004-2014): despre armată - „...marea lor contribuție la securitatea României a fost că erau la munci agricole înainte de revoluție, strângeau porumb prin Insula Mare a Brăilei...”

Klaus Iohannis, președintele României, comandant suprem al forțelor armate (2014-prezent): despre armată - „Cred că acum am gradul de sublocotenent. Experiența respectivă, în timpul comunismului, a însemnat o totală pierdere de vreme: totul era aberant... În armată începi să coși un nasture, să-ți coși cămașa ruptă. Sunt singurele lucruri pe care le-am învățat în armată”.

Marcel Ciolacu, aspirant la funcția de comandant suprem al forțelor armate, afirma despre militari că sunt „purtători de uniformă”.

Conform Constituției României, art.92, președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare al Țării. Este capul armatei.

Și în celelalte constituții se preciza că șeful statului (regele) era capul armatei. 

În Țara Românească și Moldova, Domnia era principala instituție a țării, iar Domnul fiind conducătorul (stăpânul) țării. Alături de calitatea de Domn, acesta îndeplinea și calitatea de voievod, adică conducător al armatei (comandant suprem al armatei).

Am încercat să aflu dacă, de-a lungul istoriei noastre, au mai fost comandanți supremi care să arate atâta dispreț față de propria armată. Răspunsul este NU. Cuza, Carol I, Carol II nu au avut declarații jignitoare la adresa armatei (sau cel puțin nu am găsit eu astfel de consemnări).

Se pot pune câteva întrebări legitime: Ce-i mână pe aceștia ”în lupta” cu propria armată? Ce-i determină pe aceștia să-și desconsidere propria armată? Care este sursa acestui dispreț total față de armata pe care o au în subordine?

Greu de găsit un răspuns rațional. Poate doar veșnica bășcălie dâmbovițeană, obiceiul de a lua totul în derâdere. Sau obiceiul din Cetatea lui Bucur de a ironiza tot ce întâlnim în cale...

Este o dovadă de reducționism primitiv să afirmi că marea contribuție a armatei la securitatea României a constat în strânsul porumbului prin Insula Mare a Brăilei. Afirmația că armata a fost o pierdere de vreme și toată experiența din armată s-a concretizat în a învăța să coși un nasture sau o cămașă ruptă este greu de înțeles. Sau a considera militarii ”purtători de uniformă” este o ironie din partea celui ce râvnește la funcția de comandant suprem.

Situația este și mai greu de înțeles pentru Traian Băsescu și Marcel Ciolacu, ambii fii de ofițeri superiori din armata română.

Comandantul Suprem „en titre” Klaus Iohannis nu știe nici ce grad are, bănuiește că are gradul de sublocotenent, „Cred că am gradul de sublocotenent în armată” (Cartea „Pas cu Pas” autor Klaus Iohannis, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2014, p.20). Consultarea ”Livretului militar” (carnet de flăcău, în limbaj popular) sau o întrebare la ”Centrul militar” unde este arondat îi poate clarifica dilema comandantului suprem.

Dar de data acesta ne situăm într-o situație mult mai gravă, cei care ar trebui să se îngrijească de propria armată, de imaginea ei, se dedau la acte de batjocură. Comandantul suprem își jignește propria armată. Da, este chiar comandantul suprem, nu este vreun Moș Teacă...

Regulamentele militare acordă cele mai înalte onoruri comandantului suprem, este singura persoană în fața căreia se înclină drapelul de luptă la ceremonialurile militare. Oare știu comandanții supremi ce înseamnă drapelul de luptă?

Armata română nu traversează cea mai bună perioadă din punct de vedere al încrederii populației. Aceste derapaje publice nu fac bine armatei și nici societății în general, mai ales în acest contextul belicos din regiunea noastră.

Potrivit unui sondaj Eurobarometru realizat anul acesta, în lunile aprilie/mai, doar 69% dintre români au încredere în armată, în creștere cu 7% față de anul trecut când se înregistra 62%. Bulgaria cu 52%, Cipru cu 68%, Ungaria cu 61%, Malta cu 66% și Slovacia cu 61% sunt sigurele țări în care încrederea populației înregistrează niveluri mai scăzute decât în România. La polul opus sunt țările cu cea mai mare încredere în armată: Finlanda cu 95%, Suedia cu 88%, Franța cu 81%, Lituania cu 81%. Republica Moldova se situează la nivelul de 32% încredere a populației în armată. Media europeană este de 74% încredere a populației în armată.

Armata se mai confruntă cu un mare deficit de personal și cu o atractivitate din ce în ce mai scăzută în ce privește cariera militară. Sursa externă a devenit, în acest context, ”instituție militară de învățământ”, dar cu ștachete de selecție coborâte din ce în ce mai jos.

Poate la acest deficit de încredere a populației în armată și au pus umărul și comandanții supremi...

Mai apare o problemă. Nimeni din armată nu a luat nicio poziție față de aceste declarații jignitoare ale comandanților supremi. Nicio declarație oficială. Niciun comunicat de presă. Nimeni nu a crâcnit în front.

O întâmplare povestită de un participant la un meci de baschet în Miami, Florida. La un moment dat crainicul sălii a anunțat că în sală se află un militar proaspăt întors dintr-un teatru de operații. Toți spectatorii s-au ridicat în picioare și l-au aplaudat pe militarul respectiv.

Când se va petrece și la noi în țară ceva asemănător? Oricând, dar pentru aceasta, armata va trebui să beneficieze de un boost de imagine ce poate fi generat chiar de capul armatei!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Kalan check icon
    Citez : Se pot pune câteva întrebări legitime: Ce-i mână pe aceștia ”în lupta” cu propria armată? Ce-i determină pe aceștia să-și desconsidere propria armată? Care este sursa acestui dispreț total față de armata pe care o au în subordine? ...................Sursa e extrem de simpla. TRADATORII aflati intre noi , militari ai acestei tari. Si eu daca asi fi fost demnitar al acestei tari asi fi lasat armata mai la urma.... prea multi tradatori, prea multi ofiteri care ne-au condus si care au fost facuti militari la apelul bocancilor fara scoala militara, pe pile si spagi si ajunsi in pozitii cheie ale armatei au tradat. Ca si militari suntem imprastiati in 69 de Ligi, asociatii, organisme si organizatii. Lideri carismatici nu avem doar pupincuristi. E clar ca ne-am desconsiderat singuri inainte sa ne desconsidere altii. Asteptam de la demnitari sa ne dea , sa ne faca... dar noi ce am facut (dupa trecerea in rezerva sau retragere) ? Pentru o mare parte dintre noi contractul cu armata a fost facut cu un regim care nu mai exista... ne-am pacalit. Nu poti cere unei alte realitati istorice sa accepte un contract caduc. Fara a diminua cu nimic rolul si importanta anumitor acte si fapte savarsite de Armata Romana in istoria ei este clar ca nu a fost in stare sa genereze acei lideri care sa genereze o cale de comunicare corecta si loiala intre demnitari si institutie.
    • Like 0
  • Băsescu nu a făcut armata de râs. Armata și studenții erau trimiși în fiecare an la munci agricole din ordinul lui Ceaușescu. Asta era realitatea. BTW, cine credeți că ar fi atacat un stat membru al tratatului de la Varșovia? Poate doar rușii, care au ținut sub papuc toate țările est-europene. Rușii au dus cu noi un război hibrid din vremuri imemoriale. După WW2, ei ne-au indicat că trebuie să fim pregătiți de o eventuală invazie a sârbilor, motiv pentru care am fost obligați să facem investiții total aiuristice, în tot felul de fortificații/cazemate în sud-vestul țării, care nu au fost folosite niciodată.
    Nu știu care e sursa autorului cu privire la ce a spus Iohannis despre armată, dar dacă informația e autentică, pot spune că ar fi cel mai jalnic președinte în raport cu armata, pentru că sigur a învățat mai multe lucruri în armată, în primul rând să tragă cu AKM-ul. Asta era obligatoriu pentru orice recrut, înainte de depunerea jurământului militar.
    Ciolacu? Da, e de analizat. Oricum, nu mi se pare defăimător faptul că i se spune unui militar că poartă uniformă. So what?
    Oricum ar fi, comandantul suprem din perioada post-decembristă a avut puține emoții, până la invazia rușilor în Ucraina. Primul, (ghin) Ion Iliescu, a fost poate cel mai stresat în această privință, trebuind să gestioneze, fără să supere tătucul sovietic, tranziția (foarte) lină spre occident. Iar o dată cu intrarea în NATO, comandanții supremi s-au pus pe o ureche, crezând ei că stăm bine-mersi sub această umbrelă.
    În noul context geopolitic, comandantul suprem trebuie să aibă o atitudine mult mai atentă la ce se întâmplă cu armata țării. Și când vorbim de armată, trebuie văzut tabloul mai larg: încurajarea pregătirii fizice (cu tot ce implică asta), a mișcării în general, susținerea activităților conexe, începând cu școala primară (lecții de prim-ajutor, supraviețuire în diverse situații de criză, pregătire psihologică, înțelegerea disciplinei etc.), continuând cu impunerea respectării alocărilor bugetare pentru dotarea armatei și susținerea cercetării și a industriei de apărare autohtone. Așa aș vedea eu respectul comandantului suprem față de armata noastră.
    • Like 0
  • Păi dacă Ciucă a fost șeful de stat major al armatei și este general, plus că dorește să fie comandant suprem (candidând acum), ce vă mirați? Cum dorește să fie considerată armata dacă a suportat în fruntea ei un tălâmb?
    • Like 3
  • Nicu check icon
    Și Băsescu și Iohannis au dreptate. Nu ei au făcut armata de râs , s-a făcut singură.
    Am făcut perioada de instrucție la U.M. 1303 Teiș/Regimentul 1 tancuri în ianuarie-mai 1988.
    Instrucția a fost una sumară , de bază, pentru infanterie.
    Tot batalionul meu (250 de recruți) era destinat DLEN , adică muncă necalificată obligatorie pentru care la liberare am primit un cec de 5000 de lei.
    Eu am avut noroc , am fost trimis la UM 1773 Brazi , am muncit la Schela petrolieră Băicoi și la Energopetrol Câmpina , la săpat șanțuri.

    Alți colegi au fost trimiși la mină și au avut prima permisie după 8 luni , de Anul Nou.
    Unii au murit în accidente de muncă în mină.
    În concluzie d-le Băcanu , slăbiți-ne cu indignările aurar-șoșocare și , dacă tot sunteți așa nostalgic , mergeți să-i mulțumiți personal Coman.dantului suprem .
    În Ghencea Militar.
    • Like 6
  • "doar 69% dintre români au încredere în armată"

    Una din cele mai idioate intrebari care se poate pune intr-un sondaj. Incredere ca ce? Incredere ca merg la munci agricole? Incredere ca nu lupta contra inamicului? Incredere ca dau o lovitura de stat maine?

    Incredere ca ce? Idiots...
    • Like 0
  • Francisc check icon
    Nimic despre Ciucă, domnule Băcanu?

    Păi da, ăsta e eroul de la Nasiriyah! Singurul general al armatei române care nu și-a făcut meseria de râs...

    Merită să-l punem președinte, nu-i așa?
    • Like 5
    • @ Francisc
      Sper că este o ironie
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult