Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cenușăreasa, Ceaușescu și vârpa

Ursu-

Preşedintele ÎCCJ, Alina Corbu, a declarat că eliminarea pensiilor speciale pentru magistraţi este „tristă și stupefiantă” și că Justiția e tratată „ca o Cenușăreasă”.

Interesant. Dar aș întreba-o pe dna Corbu ce cuvinte ar trebui folosite pentru a califica motivarea Instanței Curții de Apel București, în cazul achitării a doi ofițeri de Securitate care l-au bătut pe deținutul politic Gheorghe „Babu” Ursu până l-au omorât. Și cum ar trebui numit modul în care sunt tratați, de către aceeași Instanță, cetățenii României sub Ceaușescu.

Stupefiant e un cuvânt potrivit, doamnă Corbu, pentru „argumentul” pe cât de ilogic, pe atât de nesimțit, că sunt buni de achitat cei doi torționari întrucât „organele de urmărire penală nu au efectuat o anchetă penală, de-a lungul unei perioade de timp, care să stabilească toate persoanele responsabile de uciderea victimei Gh. Ursu”?. Adică, procurorii, încă din perioada regimului Iliescu, tergiversează și mușamalizează dosarul, drept care securiștii sunt făcuți scăpați! Noroiul minții, amestecat cu sânge... 

Dar afirmația aceleiași Instanțe, doamnă Corbu, cum că „Gh. Ursu nu era o persoană periculoasă pentru Securitatea Statului, a fost arestat pentru infracțiuni de drept comun”? Deținerea sumei de 16 (șaisprezece) dolari, contravaloarea unui cartuș de Kent în epocă, era „infracțiunile de drept comun”. Pentru asta a fost torturat și ucis Gheorghe Ursu, nu pentru atitudinea antiregim din jurnalul său confiscat de Securitate, din scrisorile către Europa Liberă sau din ce spunea la locul de muncă și în cadrul unor întâlniri culturale. Nu, nici vorbă. De unde rezultă că Onorata Instanță și Justiția română pot fi numite purtătoare de cuvânt ale Securității.

Există însă niște fraze în acest cel mai sinistru document judiciar emis după 1989, pentru care nu am cuvinte, ar trebui să inventez unele.

„După 1965, deși se practica controlul informativ al populației active a României, monitorizarea relațiilor cetățenilor cu străinătatea și încercarea de a reprima formele de opoziție, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile din statutul CPI referitoare la crime împotriva umanității”.

 Vasăzică, Justiția română ne dă nouă azi viziunea ei asupra epocii Ceaușescu. După 1965, interzicerea întreruperilor de sarcină a dus la moartea a mii de femei, infectate în avorturi septice, făcute în condiții insalubre. Aceasta nu este o crimă împotriva umanității, este o vârpă.

După 1965, frigul din locuințe, foamea, tăierea curentului, lipsa medicamentelor, teroarea Securității au ucis un număr inestimabil de cetățeni români. Aceasta nu este o crimă împotriva umanității, este o vârpă.

După 1965, din ordinul lui Ceaușescu și Iliescu, Armata, Securitatea și Miliția au arestat, călcat în picioare și împușcat peste 1.000 de oameni în decembrie 1989. Nici aceasta nu este o crimă împotriva umanității. Este o vârpă.

Subsemnatul spun că Justiția, Cenușăreasa, nu o judecătoare beneficiară de pensie specială care și-a vărsat fierea politică într-o sentință, este răspunzătoare. Căci Cenușăreasa preface în cenușă amintirea celor omorâți de dictatura ceaușistă, atâta vreme cât nici dna Corbu, nici alt magistrat nu s-au delimitat cu un cuvințel de această mârșăvie. În schimb, protestează că li se taie pensiile speciale.

Cât privește cuvântul vârpă, hotărâți dumneavoastră, stimați Republicani, ce înseamnă... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult