Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Christian Iorgoveanu, după ce a absolvit liceul în SUA și a fost admis la facultăți din State și Europa: „Informația care ajunge în România despre facultățile din America distorsionează adevărul. 5 strategii pentru pregătirea examenului SAT”

Chris Iorgoveanu

Am făcut un interviu cu Christian Iorgoveanu acum 4 ani, când abia ajunsese la un liceu în America și care acum a fost admis la facultăți din SUA, Marea Britanie și Italia. Ne-a povestit cum s-a transformat, ce a trebuit să învețe, și, uimitor pentru mine, cum să se pregătească pentru bacalaureat și pentru admiterea la facultate, fiindcă a trebuit să-și formeze o abordare pentru care nu ești pregătit în școală. M-am mirat. Pentru că noi, de aici, din România, credem că acolo în școală ți se oferă tot.

Mai întâi am vrut să știu care sunt principiile care l-au ajutat să performeze în acești 4 ani.

Christian Iorgoveanu: Am ajuns în America în 2016. Am pătruns într-un nou univers, cu alte reguli, cu alte cerințe, cu alte constrângeri, dar și cu alt tip de răsplată. De-a lungul celor 4 ani de liceu am trăit multe experiențe și mi-am pus multe întrebări. Îmi amintesc cum eram la început “bobocul” speriat care întreba consilierii școlii cum aș putea să-mi folosesc timpul pentru a afla mai multe despre mine.

Însă, treptat, m-am integrat, am înțeles care sunt cerințele și m-am adaptat mediului extrem de competitiv. Am înțeles repede că aici te impui și devii remarcat și apreciat pentru ceea ce ești și ce știi, pentru ceea ce transmiți, pentru leadership și implicare, nu pentru hainele pe care le porți, telefonul pe care îl ai sau mașina cu care vii la școală.

Am învățat să fiu independent și am înțeles că doar prin muncă se pot obține rezultate – nu există “merge și așa”. Am învățat eticheta necesară unei prezentări științifice – am pierdut 2 puncte din 100 la un proiect pentru că aveam o batistă la buzunarul sacoului. Mi s-a spus că era prea casual. Fiecare detaliu contează.

95% din notă este obținută în urma examenelor scrise. Doar proiectele sunt susținute oral. Astfel se schimbă raportul profesor-elev: scopul mentorului nu mai este “să facă poliție” și “să te asculte dacă nu ești atent”, ci doar să te ajute să înveți. Sistemul de notare este foarte transparent – testele sunt păstrate tot anul și nimeni nu poate contesta nota. Nu vine mama să se roage de profesor să-ți mărească nota sau să te mai asculte încă o dată.

Am învățat să lucrez în echipă – în America fiecare proiect are în spate o echipă – chiar și liderul face parte dintr-o echipă. La orice prezentare de proiect, pe lângă nota dată de profesor, ceea ce ne motiva și mai mult era cum ne apreciau colegii din celelalte echipe. Era o competiție, dar în același timp și un proces de învățare, unii de la ceilalți.

Un lucru pe care americanii îl fac încă din școală este voluntariatul – aproape că nu există copil care să nu se implice, într-un fel sau altul, într-un act de voluntariat – să ajuți copiii din clasele mai mici să înțeleagă primele concepte de informatică, să participi la curățenia școlii, să cânți la instrumentul preferat la un cămin de bătrâni în weekend sau de sărbători, să participi la strângerea de fonduri sau de ajutoare pentru cei care au nevoie. Toată lumea face voluntariat din convingere și nu din obligație.

În anul în care am fost eu admis, Thomas Jefferson High School for Science and Technology era clasat pe locul 5 în America, dar anul trecut, topurile l-au clasat pe locul 1. Generația mea de liceu – Class of 2020 - a fost desemnată cea mai competitivă din istoria liceului, bazată pe notele de final. Dar acest lucru a venit la pachet cu cel mai antisocial an din istoria liceului. Stresul specific anului terminal, când toată lumea este concentrată pe aplicațiile pentru facultate, a fost accentuat de pandemie.

Elevii din România se plâng că rareori pot face ceva care să le placă, nu au posibilitatea de a alege, de a-și dezvolta pasiunile. Cum este în America?

Copiii sunt foarte implicați în activități extracurriculare și cluburi unde elevii cei mai buni sunt “profesori”. După ce termini orele standard de curs, fiecare elev mai trebuie să participe în mod obligatoriu la un club de două ore. Poate să fie despre aplicații de telefon, dezbateri politice, teatru sau orice altă pasiune. În scoala mea, care e o școală publică, erau peste 80 de cluburi. Era imposibil să nu-ți găsești un club la care să performezi alături de alți copii cu aceeași pasiune: fie că e șah, fizică sau sport. Interesant este că totul este făcut de elevi: de la pregătirea materialelor de curs, până la înscrierea și participarea la concursuri.

O altă diferență este că sistemul de învățământ românesc nu oferă elevilor libertatea de a se concentra pe pasiunile lor. În anii de liceu în America, am avut opțiunea să îmi aleg cursuri care să îmi facă placere. Astfel, pentru că mie mi-au plăcut matematica și informatica, mi-am ales cursuri mai avansate la aceste două materii.

Am învățat foarte multă informatică, am avut oportunitatea să învăț cum se face un studiu de cercetare și am făcut parte dintr-o echipă de zece persoane care a trimis un mic satelit în spatiu, în colaborare cu NASA. Chiar dacă lucrurile poate nu au stat mereu așa cum mi-am dorit, frumusețea liceului a fost dată de unicitatea experiențelor care au ajuns să îmi definească procesul de învățare.

M-am mirat foarte tare când mi-ai spus că pentru bac este nevoie de o pregătire pe care nu școala o face!

Pentru SAT – care este echivalentul bacalaureatului - trebuie să te pregătești într-un mod foarte specific, pentru că necesită un mod de gândire care nu este predat în școli. Eu am fost norocos că profesoara mea de engleză a făcut parte din comitetul de admitere de la Harvard și ne-a pus la dispoziție foarte multe materiale de pregătire. Pe lângă SAT, tot cu ea am discutat și fiecare eseu pentru facultate și le-am analizat ca parte a cursului de engleză. Eseurile sunt extrem de personale, nu le copiezi de pe net sau de la colegi. Scopul lor este să spui exact povestea ta, cea care te face unic.

De aceea, îmi doresc să mă implic în educația copiilor din Romania. Acum doi ani am început să dezvolt o platformă de tutoring în America, iZOOM Admissions, pentru pregătirea examenului SAT. Eu am petrecut nenumărate ore învățând pentru examen, însă când știi exact cum să te pregătești, este una dintre cele mai facile părți din procesul de admitere. Inițial am început cu trei copii, dintre care unul avea probleme de concentrare, iar statul i-a acordat extratimp la examen. Toți trei și-au crescut scorul cu peste 200 de puncte. Pentru mine, cea mai mare recompensă sunt cuvintele frumoase primite de la părinții lor.

Anul acesta am lucrat cu peste douăzeci de copii și i-am ajutat cu pregătirea examenului SAT și a eseurilor pentru facultate. Împreună ne-am ocupat de fiecare parte din procesul de admitere și toți au intrat unde și-au dorit.

În România am început deja să lucrez cu trei copii de clasa a 10-a pe care îi coordonez în pregătirea pentru SAT și împreună lucrăm la proiecte și concursuri din SUA care sunt foarte bine punctate de facultățile mari. Eu am avut norocul să am niște părinți extraordinari care m-au sprijinit și mi-au oferit oportunitatea să primesc informațiile despre facultăți și SAT “la prima mână”. Însă, din păcate, informația care ajunge în România despre facultățile din America distorsionează adevărul. Am pus cap-la-cap pe izoomadmissions.com un ghid gratuit cu cele mai importante cinci strategii pentru pregătirea examenului SAT. Sper ca acesta să reprezinte un bun punct de plecare pentru copiii dornici să studieze în străinătate.

Care crezi că este diferența fundamentală între cele 2 culturi?

Probabil cea mai mare diferență între cele două culturi este că în America toată lumea pleacă de la premisa că ești onest. În România, am fost crescuți, din păcate, într-o societate “bolnavă de corupție”, unde credibilitatea trebuie câștigată. În State, oamenii nu pornesc la drum cu tine cu neîncredere.

De exemplu, am urmărit și eu alegerile pentru primăriile din București. Nimeni nu mai speră la nimic; fiecare propoziție se termina cu “nu contează, oricum… toți fură”.

Din păcate, asta e calea simplă, dar calea simplă ne va sufoca în cele din urmă. Ce o să facem cu un Ferrari dacă nu avem autostradă? Părinții mei îmi povesteau cum ne-am câstigat libertatea în ‘89, dar din păcate, se pare că nu am reușit încă să construim acea societate bazată pe încredere și pe respectarea regulilor.

Mereu spunem că generația tânără ar putea să schimbe ceva. Este adevărat, generația tânără este din ce în ce mai conectată la pulsul planetei, are avantajul entuziasmului și poate genera un nou curent de gândire și acțiune. Dar trebuie să ne dorim cu toții schimbarea. Să credem că România este un loc binecuvântat și că putem spune cu mândrie că ne-am născut în România. Dacă admir ceva la americani este că sunt extrem, extrem de patrioți. Când vorbesc despre țara lor, li se umple sufletul. Îi simți. Își pun steagul în fața casei, dar nu pentru că dă bine, ci pentru că așa simt.

Ți-ai dori să te întorci în România?

Cred și acum, ca și în urmă cu 4 ani, că ne îndreptăm către un viitor al cetățenilor universali. Acum, mai mult ca niciodată, putem să vedem efectele globalizării. Putem să fim în România și să facem online cursuri de facultate în America. Putem să fim în Anglia și să lucrăm la proiecte în România. Pandemia a accelerat procesul de digitalizare și ne-a împins cu viteză în viitor. Este un proces ireversibil.

Facultatea nu va mai fi doar locul fizic în care se află clădirea, ci va deveni procesul de învățare. Biroul nu va mai fi definit de un spatiu anume, ci de oamenii care pun procesele în mișcare. Am experimentat personal acest lucru – a trebuit să sun de nenumărate ori la Expedia pentru un bilet de avion anulat. De fiecare dată îmi răspundea cineva dintr-un alt colț al planetei – Umberto din Toledo, Emily din Tucson, Pravin din Delhi… Și toți erau acasă, alături de familie, combinând viața profesională cu cea personală.

Comerțul se mută în mod masiv în online. Dacă până de curând încă ne duceam într-un magazin fizic pentru “instant gratification” – bucuria de a atinge produsul dorit imediat - acest lucru este deja oferit pe scară din ce în ce mai largă în SUA prin servicii precum Amazon Prime, cu livrare a doua zi sau chiar în aceeași zi. Nu mai simțim nevoia de a ieși din casă, neapărat.

Serviciile de livrare au explodat – comandăm online mâncare, flori, haine, servicii. Aproape orice. Business-ul se va face de oriunde vom avea conexiune internet. Asta înseamnă cetățeanul universal.

Și ca să-ți răspund la întrebare – dacă doresc să mă întorc – eu acum sunt în România, fac cursurile online. Cu foarte puține excepții, foștii mei colegi din România, care au fost admiși la facultăți din străinătate, sunt toți acasă. Iar asta poate reprezenta un mare avantaj pentru România – deși suntem studenți la facultăți de prestigiu din străinătate, noi suntem acasă, ne întâlnim, vorbim, punem planuri la cale. În mod paradoxal, pandemia poate reprezenta un avantaj, pentru noi, românii. Practic, întreaga lume se va “reașeza” după pandemie, vom asista la un “reset” mondial. Asta poate fi șansa noastră, a României – dacă reușim să ne găsim o nișă, un drum al nostru, care să ne definească – acesta poate fi un moment istoric. Discutam cu un prieten din SUA – Radu Roșu, un român plecat de mulți ani, dar cu strânse legături cu România – despre acest moment și mi-a plăcut ideea lui și am îmbrățișat-o imediat – aceea de a lansa un proiect de țară care să se numească “Made în România”, care să aibă că punct de plecare inteligența românească. Noi tot vorbim despre cât de buni programatori sunt românii, însă nu am făcut nimic până acum pentru a-i pune în valoare, pentru a valorifica potențialul de imagine pe care îl generează. Cel mai adesea sunt angajați de marile corporații – Microsoft, Google, Amazon – și nimeni nu mai știe că ei sunt romani. Trebuie să facem acest lucru cunoscut – soft-ul produs în România este un produs care se exportă foarte bine.

Cum te-ai descurcat în pandemia de Covid 19, mai ales că a fost vorba de an terminal, ultimul an de liceu?

America are un simț foarte dezvoltat al comunității și acest lucru este vizibil în modul în care, chiar și pe vreme de pandemie, am reușit să ne bucurăm de încheierea liceului.

Sunt sigur că toți ne-am imaginat acest final de an școlar ca fiind unul special, memorabil. După cum se știe, în America, Graduation Party este ceva cu totul aparte. Totul se pregătește încă din clasa a 9-a. Se strâng bani, se rezervă locațiile – pentru ceremonie și apoi pentru Prom.

Anul acesta însă, totul a fost diferit. Dar au existat, de fapt, unele avantaje: toți cei pe care îi iubim și toți cei care ne iubesc au putut fi alături de noi; biletele de intrare la bal nu au fost necesare. Nu a fost nicio “luptă” pentru rândurile din față ale amfiteatrului și niciunul dintre noi nu a trebuit să-și facă griji cu privire la locul de parcare. Creativitatea a fost scoasă la iveală prin toate modurile uimitoare prin care am reușit să celebrăm: ceremonii pe Zoom, parade prin cartier, mesaje de felicitare făcute manual și multe altele.

Am absolvit într-o lume care se confruntă cu provocări profunde. Nimeni nu poate prezice cu siguranță cât va mai dura criza, dar în cele din urmă se va termina.

Vaccinurile au apărut, economia va începe să își revină și viața noastră va reveni la normal.

Fiecare criză aduce și oportunități sau, cum spun americanii “each fresh crisis is an opportunity in disguise”.

Depinde doar de noi cum vom ști să ne re-inventam în epoca post Covid-19.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult