Chuck. Sau cum a trăit, a cântat și a plecat dintre noi tatăl rock and roll-ului

Little Richard a spus odată: bluesul a avut un copil din flori și el a fost numit rock and roll.

Substratul adevărat al afirmației este că genul care a cucerit lumea a combinat stiluri din muzica neagră (blues - în varianta dansantă de jumping blues și boogie-woogie, jazz, rhythm and blues) și muzica albă (cea numită country).

După al doilea război mondial, radioul a pătruns în toate casele americane, dar majoritatea stațiilor transmiteau un singur fel de muzică. Națiunea trecea prin mari prefaceri legate de dezvoltarea fără precedent a economiei și un număr mare de americani de culoare au migrat din zonele rurale din sud spre marile centre industriale din nord: New York City, Detroit, Cleveland, Chicago, Buffalo. 

Un număr de disc jockeys, ghicind că publicul s-a schimbat, au început să amestece în programele lor muzică neagră, gospeluri, noua muzică de rhythm and blues și muzica country și au numit talmeș balmeșul transmis muzică rasială. Astfel, tineretul american alb a fost expus unei muzici pe care o auzea pentru prima dată și care a fost scoasă din limitele cartierelor negre.

Unul dintre acești disc jockeys deveniți pionieri a fost Alan Freed, de la postul WJW din Cleveland Ohio, care a intrat în istorie numind cântecele dansante, cu ritm rapid și cu intensitate vocală mare rock and roll. Termenul, care fusese folosit pentru prima dată în marină, pentru a descrie dansul zbuciumat al vaselor pe ocean, trecuse apoi în limbajul codificat al versurilor din cântecele negre, făcând aluzie la actul sexual.

Primii artiști proeminenți ai genului au fost albii Bill Haley, Hank Williams Sr, Buddy Holly, Jerry Lee Lewis și - mai târziu Elvis Presley și artiștii de culoare Chuck Berry, Little Richard, Bo Didley, Lloyd Price, Fats Domino și mai târziu Ray Charles.

Mai mult decât toți ceilalți, Chuck Berry (Charles Edward Anderson Berry, născut în Missouri în 1926) a inventat și combinat cele mai importante elemente de tehnică instrumentală, voce, mișcare scenică, texte și compoziție, care au devenit definitorii pentru gen și care au influențat primele generații de soliști și orchestre de rock and roll din Statele Unite și din Europa.

Unii din ei, cum au fost Keith Richards, au venit și au ucenicit pe lângă originalul artist american, i-au învățat și reprodus cântecele și au făcut din rock and roll o muzică internațională de viață lungă.

Iar John Lennon a spus dacă ai vrea să dai un alt nume rock and roll-ului, atunci ai face bine să-l numești Chuck Berry.

Prima piesă compusă și înregistrată de Berry a fost Maybellene, în anul 1955, după care el a produs un număr mare de cântece de succes ca Roll over Beethoven, School Day, Rock and roll music, Sweet little sixteen, Johnny B. Goode, Carol, Memphis Tennessee, Brown eyed handsome, Back in the USA, My ding-a-ling.

Discul single cu prima înregistrare din 1955 a lui Chuck Berry, cântecul Maybellene, compus de el.

Ca orice altă muzică, a spus Chuck Berry, muzica mea de rock îi apropie pe oameni...este o formă de comnicare.

Noile poziții introduse de Chuck Berry pe scenă...

...și faimosul mers de gâscă

Berry nu a fost inventatorul genului rock and roll, care s-a cristalizat treptat între anii ultimi din deceniul al cincilea și prima parte a deceniului cinci din secolul trecut, prin contribuția mai multor muzicieni, mulți, dar nu toți, citați mai sus. Dar Chuck Berry a pus la punct cea mai completă reprezentație de rock and roll, care a avut o influență persistentă, motiv pentru care lui Berry i s-a dat numele de father of the rock and roll. Rod Stewart a mers un pas mai departe, numindu-l Founding Father of the R&R.

Mai întâi, Berry și-a cântat propriile compoziții, el fiind și autorul muzicii și al textului. Pentru cântecele lui, Berry a adus imagini originale din viață: automobile, prieteni, școală, întâlniri cu fete, mici povestioare, tineri, cu care a înlocuit evocarea unor ființe anonime din șlagărele vremii și care au entuziasmat tineretul ascultător. A pus și umor în versurile lui: ...răstoarnă-l pe Beethoven și dă-i și lui Ceaikovschi de veste. O foarte delicată poveste, care se termină cu o surpriză, este cea din Memphis Tennessee, în care cel care roagă operatoarea de telefon să-l pună în legătură cu Marie, despre care te face să crezi că este o iubită, se dovedește la sfârșit a fi un tată disperat că nu-și regăsește fetița, de care este despărțit printr-un divorț.

The Beatles, care au preluat Roll over Beethoven și Rock and Roll music, de la Chuck Berry, i-au urmat exemplul de autor total și și-au compus majoritatea cântecelor.

Până la explozia muzicii rock, chitara era un instrument folosit în secția ritmică a unei orchestre (pian, tobe, bas, ghitară) și era estompată de celelalte instumente, iar dacă un solist cânta folosind în același timp chitara, ea era folosită pentru a ține isonul, fără o participare mare la melodie.

Berry a luat chitara electrică, de curând apărută și i-a dat un rol nou. Chitara lui este agresivă, obraznică, sare în față, preia melodia, sau o subliniază cu atacuri puternice, neliniștite. Ea fură o parte din spectacolul solistului și creează, în același timp, ritm, uneori mai proeminent decât cel dat de percuție.

Berry a pus pe chitară ritmurile susținute de două note, repetate rapid, parte pe care o făcea pianul la boogie-woogie.

El a mai inventat o serie de procedee tehnice executate pe chitară, dintre care cel mai cunoscut rămâne emiterea de două sunete în același timp, apăsând simultan cu degetele mâinii stângi două coarde.

Diferit de soliștii vremii, Chuck Berry a inventat și mișcările și gesturile făcute pe scenă, în timpul performanței, pe care le-au copiat ulterior toți marii rockeri. Mai mult ca alții, Elvid Presley a luat de la Berry gesturi care i-au atras interdicții pentru mișcări prea explicit obscene. Dintre toate lucrurile făcute de Berry, cel mai cunoscut a rămas "mersul de gâscă într-un picior".

Senzația dominantă pe care o încerci urmărind performanțele din spectacol ale lui Chuck Berry este ușurința cu care cântă, se mișcă și execută senzaționale părți instrumentale în acelși timp. De aceea, mergând din oraș în oraș, Berry călătorea numai cu ghitara lui, la concert fiind acompaniat de orchestre locale, angajate pentru ocazie. Chuck era el însuși omul spectacol.

Nu toate lucrurile pe care le-a făcut Chuck Berry în concerte au fost de primă calitate; uneori umorul lui a alunecat spre vulgar și solistul a exagerat în comicării. De aceea, când au apărut cântăreții cu mai mult farmec, Berry a intrat într-un con de umbră. Dar pentru profesioniști, el a rămas pionierul inventator căruia rock and roll-ul îi datorează foarte mult. Fără Berry, muzica de rock and roll ar fi foat altfel.

În ziua de 18 martie, Chuck Berry ajuns la vârsta de 90 de ani, s-a stins din viață. Nu mai avea de multă vreme puterea de a cânta și de a da spectacole. Îi rămăseseră însă amintirile și el era încă foarte viu în amintirea atâtora care iubesc muzica nebună a anilor în care s-a născut rock-ul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp