Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cinismul fără limite

Diogo Jota,

foto Profimedia

Radu Banciu: „Ce vreți, să ne apucăm să plângem un idiot de tipul ăsta? În loc să-ți iei o mașină obișnuită, în care să te plimbi tu cu fratele tău... Ăștia mergeau ca boii, cum mergeau fotbaliștii. Tu ești un gunoi de jucător și ai Lamborghini la 28 de ani? Un șmecheraș din ăștia care credea că e mai presus de lume.”

Emisiunea în care a făcut declarațiile o las aici pentru că începe cu ideile de mai sus, este certat de unele persoane în secțiunea de comentarii, iar el insistă cu aceste idei, ceea ce face totul să pară și mai crud.

Radu Banciu a făcut, de-a lungul timpului, numeroase declarații scandaloase: unele rasiste, altele misogine – nu le voi relua aici, pot fi găsite ușor online. Însă ceea ce a spus despre Diogo Jota, în ziua în care acesta și-a pierdut viața, depășește orice limită a decenței și a compasiunii umane. Nu este vorba despre un comentariu neinspirat sau o opinie dură — ci despre o formă de cruzime verbală, rostită cu o detașare care nu mai poate fi asociată cu ceea ce înțelegem prin omenie. Când cineva își permite să vorbească despre un om mort, fără să cunoască contextul complet al tragediei, și o face într-un ton batjocoritor, arogant și rece, nu mai poate fi numit „om”.

Am urmărit ocazional emisiunile sale ca pe un soi de divertisment absurd, din care nu rămâne nimic. Dar momentul în care râzi de un om care nu se mai poate apăra și o faci cu un aer de superioritate este momentul în care cobori din rândul oamenilor. Pentru că un „om”, în sensul profund al cuvântului, nu ar face niciodată așa ceva.

În noaptea de 2 spre 3 iulie 2025, Diogo Jota, atacantul echipei Liverpool și internațional portughez, în vârstă de 28 de ani, și fratele său, André Silva, au murit într-un accident tragic. Reuters confirmă că pneul Lamborghini-ului în care se aflau s-a spart în timp ce Jota efectua o manevră de depășire, ceea ce a dus la pierderea controlului, ieșirea în decor și izbucnirea unui incendiu devastator. Amândoi au murit pe loc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din noile știri poliția confirmă o viteză ilegală și că Jota era șofer. Deci Diogo Jota este vinovat de moartea fratelui său. Mai poate fi autorul acestui articol asociat cu ceea ce înțelegem prin omenie că nu vorbește deloc de moartea fratelui, adevărata victimă? Mai este undeva omenie dacă moartea fratelui rămâne nepedepsită—conform legii?
    • Like 0
  • Ovidiu check icon
    Ce pierdere de timp să scrii despre Banciu, ca și când n-am știi cine e. Că e un mârlan cu diplomă de excelență ( în mârlănie).
    A murit Jota. Are cine să-l plângă: soție, copii, alte rude și prieteni apropiați, Liverpool, antrenorii, coechipierii și fanii lui. Ce nevoie mai e de Banciu?
    Când auzi de moartea cuiva, nu te poți bucura. E o reconfirmare că viața nu e veșnică și că, într-o zi, moartea va ajunge și la tine. Nu poți comenta în termenii lui Banciu. Sau poți, dacă te cheamă Banciu.
    Nu înțeleg însă reproșurile care se fac, pe rețelele de socializare și în presă, unor vedete din fotbal care n-au fost prezente la înmormântare. E o alegere personală. Jota a fost un fotbalist la Liverpool, care a murit într-un accident stupid conducând un Lamborghini. Nu văd de ce moartea lui ar fi mai impresionantă decât a celor ce mor apărând Ukraina sau mor înfometați și bombardați în Gaza.
    Ce atâta tevatură?
    • Like 2
  • Mhai Nai check icon
    Cum basca mea poti demonstra explozia unui pneu al unei masini care sufera un "incendiu devastator"?
    Probabil era un pneu SH, care statuse vreo 10 ani in soare intr-o curte din Ferentari.
    • Like 0
  • Alo domnu, n-o să ne spui matale că ftbalistul ăsta pleznea de inteligență. Chestia cu cauciucul este penru asigurare. Câți fotbalisti educați cunosti ??
    • Like 0
  • Da, presa/poliția afirmă că a efectuat o depășire, dar nu spune nimic despre declarația celui depășit, care ar putea lămuri multe. Aștept primul jurnalist care ar scrie despre asta, nu despre Banciu...
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Problema este presa care prezintă astfel de situații pentru rating. Întâmplări de genul sunt la ordinea zilei da faptul că este implicată o persoană faimoasă, schimbă totul. Ăsta este stilul lui Banciu pe care l-a aplicat și politicienilor defuncți, dar atunci probabil că era în regulă, sau? Apoi dacă vorbim de cazul acesta, cei doi nu s-au dus la o plimbare lejeră, semănând mult cu ce a pățit Paul Walker acum mai bine de 10 ani. Sunt mai mulți factori acolo și printre ei se găsesc neglijența și teribilismul cu siguranță.
    • Like 0


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult