Să mă iertați, doamnă, că am cutezat să vă supăr. Sunt om simplu, de la munte, n-am avut școală, că tăticu m-a luat la oi de mic. Dar mămica m-a învățat să dau bună ziua la oameni, să mă spăl și să mă dau cu parfum când cobor la oraș.
M-ați făcut agitator. Ce vorbă-i asta? M-am mai agitat și eu, e drept, dar cum să nu mă supăr, doamnă, când ne puneți să ne omorâm câinii? Păi dacă-i omorâm, n-or să dea lupii la stână?
„Era un agitator, nu era cioban. Agitatorul a luat foile și le-a rupt și i-am zis ăluia că e prost. Era un agitator prost. Era spălat, era orășean, nu mirosea a oaie, mirosea a parfum, ca mine. Ciobanii nu miros a parfum”. Cristiana Anghel, senatoare.
Cristiana Anghel este un exemplu tipic că puterea te tâmpește. Pentru o vreme, a fost o eroină. A făcut greva foamei pentru că Guvernul Boc tăiase salariile profesorilor. A venit televiziunea. A rupt un creion, după care a încercat să rupă un mănunchi de creioane. Vedeți, dacă suntem singuri, ne înfrâng, dacă suntem uniți nu ne poate rupe nimeni! Antena 3 a urcat-o în marea galerie a conștiințelor națiunii. Dan Voiculescu i-a dat un loc de senator. Urcată pe piedestal, doamna Anghel și-a amintit de metafora cu creionul. Numai că acum mănunchiul era altul. Juca în altă ligă. Strânși ciopor unul într-altul, aleșii știu că doar uniți, indiferent de partidul din care fac parte, pot rezista în fața poporului din ce în ce mai furios. Doar așa își pot da pensii speciale, doar așa se pot apăra de cererile DNA de reținere și arestare. Dintr-o conștiință civică, doamna Anghel a devenit cel mai negru la suflet reprezentant al lupilor.
Firește că doamna senator și-a dat seama că ciobanul furios nu era cioban, ci agitator. Se știe doar că ciobanii miros a brânză și caș, or nimeni nu simte mai bine cum miroase cash-ul decât parlamentarul român.
PS. Mihai Barbu este primul fotograf român care a reușit să facă o poză Mioriței, extraordinarul colind transilvan, devenit apoi baladă în Regat și, după Călinescu, mit fundamental al literaturii populare. Forța acestei imagini ne îndeamnă să medităm asupra a ceea ce noi, oamenii moderni, credem că înseamnă mioritic. Fatalism și resemnare? Sau imaginea unui soldat al pământului, al unui drumeț îndârjit în calea lupilor? Un cioban prost sau un luptător al eternității?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
dacă-i oaie mama,
Nu uitaţi un lucru,
că nu-i tata lupu'.
Vedem in plan apropiat un bade din specia mioriticus. Putin mai departe vedem un gard viu care la randul lui apara un gard teapan. In plan departat avem casa boierilor poporului aparata de garduri. Din poza pare ca badea nu este prea bine intampinat de boieri, cica pute rau de tot si nici prea destept nu e. Si cand te gansesti ca badea cerea sa nu i se darame singurul gard cu patru labe.