Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Coiful de la Coțofenești, găsit intact pe un câmp de un copil. Un negustor de artă l-a cumpărat „pentru o sumă absolut fabuloasă”, după ce coiful fusese folosit ca adăpătoare pentru găini - povestea unui tezaur descoperit acum 100 de ani cu totul întâmplător, istorisită de Ioana Ciocan

Ioana Ciocan

foto Facebook Ioana Ciocan

Unul dintre cele mai valoroase artefacte ale patrimoniului românesc, coiful de la Coțofenești - furat recent de hoți din Muzeul Drents, Assen, Olanda - a fost descoperit acum circa 100 de ani, într-un mod cu totul surprinzător. Acest obiect de o valoare inestimabilă a fost găsit din întâmplare de către un copil, în timp ce se juca pe un câmp pe teritoriul actual al județului Prahova.

Fascinat de frumusețea lui, copilul l-a luat acasă, iar coiful a fost folosit pentru o perioadă ca adăpătoare pentru găini, iar ulterior lăsat pe un acoperișul unui coteț. Coiful a fost găsit intact, la acea vreme însă, după descoperirea sa, a suferit unele deteriorări, iar bucata ruptă s-ar fi pierdut. Cu toate acestea, piesa rămâne una dintre cele mai bine păstrate din istorie. Povestea celebrului coif a fost relatată la emisiunea „În fața ta” de la Digi 24, de invitata ediției, Ioana Ciocan - lector universitar doctor, director și unul dintre fondatorii Art Safari. Ea este lector la departamentul de istorie antică arheologie și istoria artei din cadrul Facultății de Istorie a Universității București.

Experții estimează valoarea acestui artefact la aproximativ 4.200.000 de euro, deși, din punct de vedere istoric, este un obiect inestimabil. Coiful de la Coțofenești reprezintă o piesă unicat, făcând parte dintr-o categorie rară de artefacte descoperite pe teritoriul României.

„Da, este un coif getic, dar nu aș vrea să intrăm în aceste tehnicalități. Nu de alta, dar dacic este generic numit și când zicem dacic ne gândim la strămoșii noștri. Este un coif găsit pe teritoriul actualei Românii, în județul Prahova”.

foto Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Ioana Ciocan spune că experții au stabilit că nu era un coif folosit în lupte, ci probabil în ceremonii funerare, fiind realizat din aur, care este „un material ușor, dacă îl lovești cu sabia, se strică”.

„Da, el a fost găsit întâmplător. Nu este singurul obiect de pe planetă găsit întâmplător. Pământul care primește moștenirea străbună dă din când în când la suprafață fel de fel de fosile, de dinozauri sau salbe, monede, dar foarte rar coifuri. Și această gașcă foarte veselă de copii făcea ce fac copiii, se jucau păzind niște vite pe un câmp în actualul județ Prahova și au găsit absolut întâmplător jucându-se acest coif. Evident, fiind atât de mare și frumos, plin de elemente decorative și de acești ochi pe care tocmai am menționat, copiii l-au luat acasă. Unul din acești copii l-a luat acasă. N-au știut ce să facă cu el, s-au luat cu altele cum fac copiii și a ajuns undeva în fundul curții. A fost folosit, știm sigur, drept adăpătoare pentru găini, a mai trecut niște timp, a ajuns, la un moment dat, pe acoperișul unui alt coteț și zic aceste două amănunte, pentru că, să știți că, tocmai am zis că este aproape întreg, să știți că atunci când a fost găsit, era chiar întreg”, a spus Ioana Ciocan.

Potrivit Ioanei Ciocan, expert în domeniul patrimoniului cultural, valoarea unui asemenea artefact este dificil de determinat, întrucât astfel de obiecte nu sunt frecvent tranzacționate pe piața liberă. Evaluarea a fost realizată de specialiști autorizați ANEVAR, utilizând metode matematice stricte. Proveniența și istoricul coifului, inclusiv participarea acestuia la expoziții internaționale, au contribuit la stabilirea prețului de asigurare.

„Este un obiect inestimabil pentru noi, că avem o legătură emoțională cu el, ne este foarte greu ca oameni, pentru că noi suntem capabili să producem muzică fenomenală, să pictăm, să desenăm, să scriem poezie. Producem niște lucruri pe care creierul nostru, imaginația noastră, sufletul nostru le face și atunci este foarte greu să punem un preț pe ceva care ne este atât de unic nou oamenilor. Cu toate astea, toate obiectele, până și Mona Lisa, primesc o valoare, pentru că acea valoare determină valoarea de asigurare. Aceste obiecte trebuie asigurate. De asemenea, această valoare în bani se trece într-un catastif de inventar, pentru că obiectele respective aflate în proprietatea muzeelor au un număr de inventar, au un preț și astfel primesc o valoare în euro”, a explicat invitata emisiunii „În fața ta” de la Digi24.

„În primul și în primul rând (evaluatorii ANEVAR - n.n.) se uită dacă aceste obiecte au fost tranzacționate. Dacă nu găsim tranzacționări, este foarte dificil de pus un preț. Asemenea coif nu a mai fost tranzacționat pe piața liberă, așadar, acel preț este greu de pus.

Dacă era vorba de un Brâncuși, de exemplu, știm cu cât se vinde un Brâncuși, atunci câmpul acela era mai ușor de determinat. După care, bineînțeles că proveniența - pedigree-ul - , este una foarte importantă. La câte expoziții a participat coiful respectiv? L-a uitat Dumnezeu în subsolul muzeului? Atunci nu poate să primească un punctaj mare. A făcut parte din expoziții internaționale importante? Da. A fost în proprietatea regelui Carol I și Carol I l-a donat? Da. Primește un punctaj mare. A fost în proprietatea Ioanei Ciocan? Nu primește un punctaj atât de mare. Toate aceste lucruri matematice, care nu sunt întâmplătoare și vreau să fie clar că nu se pun din pix, dau o sumă. În cazul acesta specific, 4.200.000 de euro”, a explicat Ioana Ciocan.

Coiful de la Coțofenești (detaliu) (Profimedia Images)

Întrebată câte astfel de „coifuri de Coțofenești” zac prin beciurile muzeelor din țară, experta a admis că numărul acestora este foarte mare, iar acest lucru se întâmplă și în marile muzee, având în vedere că au spații de expunere limitate și depozite extrem de generoase. „Nu toate obiectele, bunurile culturale mobile, aflate în proprietatea muzeelor, pot să fie expuse deodată. Acestea se expun prin rotație sau fac parte din diverse expoziții itinerante sau expoziții temporare în diverse locuri. Este ceva fundamental legat de bunul cultural mobil, să călătorească, să fie mobil”, a spus Ioana Ciocan. În ce privește coiful de la Coțofenești, acesta a fost expus în România din momentul în care el a fost donat.

„După ce coiful a poposit în curtea copilului de care v-am povestit, tatăl copilului, care a fost în Primul Război Mondial, a avut un partener de arme care întâmplător era negustor de artă. Și până la urmă, după câțiva ani, l-a chemat pe negustor să se uite la coif. Negustorul l-a văzut instantaneu că este un bun extrem de valoros. L-a cumpărat pentru o sumă absolut fabuloasă, 30.000 de lei, țăranul câștigând 1.000 de lei pe vremea aceea. Deci gândiți-vă cam câți ani de muncă i-au fost plătiți. L-a cumpărat și a fost extrem de cinstit, a dat pe el o sumă enormă, pentru că valora enorm. L-a cumpărat, după care primul lui gând a fost să-l doneze statului român. Un gest extrem de generos, pe care să știți că îl fac mulți colecționari (...)”, a spus Ioana Ciocan.

Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14.00. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exista vreo dovada ca a fost faurit de un mester local geto-dac? Daca eu voi spune ca a ajuns pe teritoriul locuit de geto-daci fiind cumparat de la un negustor grec din Histria, cum pot fi combatut?
    • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult