sursa foto: Inquam Photos
Cercetarea despre valorile angajaților români ne arată că populismul, anti-știința și neîncrederea instituțională nu sunt accidente politice, ci expresia unei fracturi culturale mai profunde.
România pare astăzi o societate divizată politic între stânga și dreapta, între pro-europeni și suveraniști, între establishment și antisistem. Dar această hartă ideologică explică doar o parte din tensiunile actuale. În profunzime, conflictul este cultural. Cercetarea prezentată în volumul România între lumi. Valorile angajaților români, care analizează peste 60 de valori evaluate din trei perspective – autoevaluare, evaluarea colegilor și percepția asupra societății –, ne arată că România funcționează sub influența a două arhitecturi de valori diferite. Prima este orientată spre responsabilitate, cooperare și competență. A doua este alimentată de neîncredere, resentiment și narațiuni de victimizare. Din această tensiune culturală, se nasc simultan populismul politic, neîncrederea instituțională și fenomenul anti-științific, care devine tot mai vizibil în spațiul public.
Cele două oglinzi ale societății
Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate ale cercetării este diferența foarte mare dintre modul în care românii se văd pe ei înșiși și modul în care percep societatea în ansamblu.
În autoevaluare, valorile dominante sunt profund pro-sociale: încrederea, onestitatea, colaborarea, competența și relațiile de calitate ocupă primele poziții în ierarhia valorilor individuale. De exemplu, „a fi de încredere” este prima valoare în autoevaluare, urmată de onestitate și confidențialitate, iar colaborarea și competența se află de asemenea în primele cinci poziții. Aceasta este imaginea morală pe care românii (în cea mai mare parte) o au despre ei înșiși: o societate a oamenilor corecți, cooperanți și bine intenționați.
În schimb, când aceiași români sunt întrebați ce valori domină societatea românească în ansamblu, tabloul se schimbă radical. În percepția asupra societății, primele poziții sunt ocupate de bani, recunoașterea socială, confortul și distracția.
Această diferență creează o fractură psihologică majoră: fiecare individ se percepe moral, dar societatea este percepută ca fiind dominată de interese egoiste. Iar această fractură între percepția despre sine și percepția despre societate este una dintre explicațiile majore ale neîncrederii noastre colective.
Cultura neîncrederii
În plan cultural, această fractură produce o societate în care oamenii cred că sunt morali, dar nu au încredere în ceilalți. Iar o astfel de mentalitate este un teren perfect fertil pentru populism. Dacă societatea este percepută ca fiind dominată de egoism, corupție și interese ascunse, atunci discursul antisistem devine credibil. Populismul nu apare doar din sărăcie sau din manipulare mediatică. El apare atunci când încrederea socială este scăzută. Iar când oamenii cred că sistemul este nedrept, devine foarte ușor pentru liderii populiști să transforme frustrarea socială într-o identitate politică.
Mentalitatea de victimizare
Această neîncredere este alimentată de o altă trăsătură culturală importantă: mentalitatea de victimizare. Victimizarea funcționează ca o explicație simplă pentru o realitate complexă. Dacă problemele societății sunt provocate de „elite”, „străini”, „Bruxelles” sau „multinaționale”, atunci responsabilitatea personală dispare. Din punct de vedere psihologic, victimizarea are un efect paradoxal: oferă sentimentul moral că suntem nedreptățiți, dar reduce capacitatea de acțiune. Așa se instaurează fatalismul și resemnarea. În plan politic, această mentalitate creează cerere pentru lideri providențiali care promit revanșă, nu reformă.
Anti-știința ca simptom cultural
Fenomenul anti-vaccinismului este un exemplu clar al acestei transformări culturale.
El nu este doar o dezbatere medicală, ci un simptom al relației tensionate dintre societate și expertiză. Când încrederea în instituții și în elitele profesionale scade, expertiza devine „suspectă”. În acel moment, opiniile personale sunt puse pe același plan cu dovezile științifice.
Această egalizare a tuturor opiniilor este una dintre trăsăturile centrale ale culturii populiste.
Paradoxul valorilor românești
Un alt rezultat important al cercetării este paradoxul valorilor de progres.
Valorile asociate evoluției și progresului – inovarea, explorarea, independența în gândire, curajul, asumarea de riscuri, rezolvarea de probleme – se află relativ jos în ierarhia valorilor percepute la nivel societal. În percepția asupra societății, progresul se află abia pe poziția 22 în ierarhia generală a valorilor. Aceasta nu înseamnă că românii (cei mai mulți) resping progresul, ci doar că nu este o valoare centrală a societății românești actuale. Efectul direct al acestei absențe simbolice a progresului din imaginarul social explică de ce modernizarea instituțională din România este adesea lentă și contestată.
Democrația între stabilitate și fragilitate
Aceste tensiuni culturale se reflectă și în funcționarea democrației românești. Instituțiile democratice există și funcționează, poate nu cum ne dorim, dar totuși, funcționează. Alegerile sunt competitive. Societatea civilă este relativ activă. Dar încrederea în instituții rămâne fragilă, iar discursul politic este tot mai radicalizat. România nu este o democrație eșuată. Dar nici nu este încă o democrație consolidată. Este, în multe privințe, o democrație în tranziție. Astăzi, suntem o democrație hibridă.
Capitalismul fără capital social
Aceeași fractură de valori afectează și economia. Capitalismul funcționează cel mai bine în societăți cu nivel ridicat de încredere și cooperare. În societățile dominate de neîncredere, economia devine mai degrabă tranzacțională decât instituțională. Rezultatul este paradoxal: România a avut una dintre cele mai rapide creșteri economice din Uniunea Europeană, dar percepția de nedreptate socială rămâne ridicată. Cu alte cuvinte, creșterea economică nu a fost suficientă pentru a construi încredere socială.
Miza viitorului României noastre
În multe privințe, România nu este doar o societate polarizată politic. Este o societate care se privește simultan în două oglinzi culturale diferite. În prima oglindă, românii se văd ca oameni corecți, cooperanți și bine intenționați. În a doua oglindă, societatea apare dominată de egoism, interese și nedreptate. Această diferență de percepție este una dintre explicațiile profunde ale neîncrederii colective. Dar să nu uităm că populismul nu creează neîncrederea, ci o exploatează. Din acest motiv, problema fundamentală a României de astăzi nu este doar politică, ci culturală. Nu este doar despre cine guvernează, ci despre ce tip de valori devin normative în societatea noastră.
O societate în care responsabilitatea, competența și cooperarea devin dominante produce instituții stabile, economie performantă și democrație funcțională.
O societate dominată de resentiment, suspiciune și victimizare produce lideri providențiali, instituții fragile și conflicte permanente.
România nu este „condamnată” la niciunul dintre aceste scenarii, dar nici nu poate evita alegerea dintre ele. Pentru că, în cele din urmă, instituțiile sunt doar expresia culturii care le susține. Iar cultura este, înainte de toate, o chestiune de valori.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Haideți că am și eu o problemă în stil CTP:
“Care este sensul de propagare a valorilor în societate, de jos în sus sau de sus în jos?”