Comunismul s-a îmbisericit

Foto: Inquam Photos

Metamorfozele comunismului românesc sunt de nestăpânit și, deopotrivă, de neintuit. Dacă am constatat cu ceva timp în urmă că viclenia comunistă s-a călugărit, astăzi am convingerea îmbisericirii comunismului ca ideologie și practică socială și politică, toate acestea fiind posibile deoarece comunismul „nu a fost încă compromis” în lume.

Virușii comunismului s-au cuibărit și în practicile bisericii noastre, aspect pe care l-am constatat la ultima întâlnire anuală a Sf. Sinod. Ședințele din cadrul acestui înalt forum al Bisericii Ortodoxe s-au desfășurat după tipicul ședințelor și congreselor de partid din anii comunismului: rapoarte, dări de seamă, bilanțuri cantitative de acțiuni și programe etc. Nici una dintre acestea nu a problematizat diverse teme, nu a abordat subiecte de urgență socială și comunitară, nu a profilat urgențe pastorale și de educație religioasă, nu a evidențiat confruntări pe care biserica le are cu diverse probleme de viață comunitară și individuală, cu maladiile vieții noastre publice. De asemenea, nu s-au problematizat ecumenismul și cultura dialogului interconfesional, combaterea sărăciei, biserica fiind un factor activ și educativ în combaterea pandemiei. Peste tot am întâlnit note triumfaliste și legitimatoare prin statistici și raportări cantitative. S-au stabilit apoi direcțiile și strategiile de acțiune ale bisericii în următorul an, în nota și în datele unor adevărate planuri de măsuri cu termene și responsabilități. Curat BOB transferat la BOR. Prin urmare, comunismul s-a îmbisericit, contaminând prin retorica și lucrarea sa și lumea creștină românească.

Semantica așezării la tribuna ședințelor sinodului și în sală au formalizat atât ierarhiile și structurile de putere din BOR, dar și în mod informal, ea sugerând gestiuni ascunse după sensibilități, umori, simpatii, putându-se astfel lectura preferințe și posibile viitoare înălțări în rang, sau tot așa, degradări și marginalizări în rândul ierarhiei bisericești. Apropierea sau depărtarea de patriarh sunt relevante în acest sens.

În buna tradiție și moștenire comunistă asistăm la un permanent și temeinic „elaborat” al cultului personalității patriarhului. Patriarhul este citat, invocat și lăudat în orice împrejurare de populația clericală a BOR. Parcă este prea mult și prea excesiv. Mai nou, această strategie de construcție și elaborare a cultului personalității este contrapunctată permanent de instituțiile mass-media, de televiziunea Trinitas. Vom asista în curând la o adevărată epicleză a „liturghiei” cultului personalității cu ocazia inaugurării Catedralei Neamului. Va fi atunci un dezmăț și o deșănțare fără rost, când se vor risipi hiperbole și magnificențe fără egal. Preafericirea sa, Părintele Patriarh Daniel, nu ar avea nevoie de asemenea lăudători pentru că nu mai poate fi ridicat în rang mai înalt. El este un prinț al bisericii, are o noblețe prin natura învestirii sale, este deasupra tuturor și tocmai din acest motiv nu văd rostul înălțării lui în laudele neîncetate ale poporului clerical. 

Paralel, asistăm astăzi la o „promovare” a construcției Catedralei Neamului, promovare pusă sub semnul unei gestionări bune, echilibrate și raționale a fondurilor bănești de către antreprenoriatului general al Patriarhiei. Se fac, în acest calup publicitar, analize și comparații de ... necomparat ale cheltuielilor mult mai mici pentru construirea Catedralei Neamului în raport cu alte edificii de cult similare din alte țări, dar și din alte epoci. Sunt total neavenite aceste analize și comparații, ele fiind expresia unei ipocrizii care nu stă bine bisericii. Catedrala a costat cât ... a costat, ea fiind rezultatul efortului conjugat și lăudabil al bisericii, al Patriarhiei, al guvernului, al primăriei și al tuturor contributorilor din țară. Ea este opera hărniciei și reprezintă inteligența pusă la lucru a proiectanților, a arhitecților și constructorilor. Este o operă de mândrie și de demnitate, parțial regăsite, a unui popor creștin. N-ar trebui să ne etalăm patetic și cu falsă modestie cheltuitoare de bani această operă. Este stridentă și de asemenea suspectă această promovare rațional-economisitoare a construirii catedralei. Oare ce organ din corpul clerical și etnic secretează cu savoare și apetență o retorică de tip comunist? Toate acestea se derulează în condițiile democrației și libertății dobândite sacrificial prin Revoluția din 1989 în fața hidrei comuniste care, iată, este pe cale de a se reactiva.

Derapajele, excesele și toate nerostuirile din cadrul bisericii noastre ortodoxe afectează demnitatea și seninătatea credinței ortodoxe în durata lungă. Îngenunchiată și sufocată din ce în ce mai evident de aceste excese și derapaje, se vor accentua pierderile și dezertările din rândul bisericii noastre ortodoxe spre ale culte și confesiuni greu, dacă nu chiar imposibil, de recuperat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp