Coordonator SMURD Iași, medicul Diana Cimpoeșu: „Nu știu cum rezist! Cu credința că cineva trebuie să facă lucrurile astea, chiar dacă sunt foarte grele”

Medicul Diana Cimpoeșu este coordonator SMURD Iași. Coordonează și Unitatea de Primiri Urgențe a celei mai mari unități medicale din Moldova, Spitalul Sfîntul Spiridon. De la debutul pandemiei se află în prima linie a luptei cu virusul. 

Acum, UPU este ultimul colac de salvare pentru bolnavii de Covid care așteaptă un pat la ATI. Este și profesor, iar rezidenții ei sunt voluntari în lupta cu virusul. Face nenumărate apeluri la vaccinare, dar îi tratează pe toți cu aceeași grijă și profesionalism. A povestit pentru Republica că începe fiecare dimineață cu speranța destul de palidă că astăzi vor fi mai puține cazuri care să necesite ventilație, care să necesite oxigen, poate mai multe cazuri care să fie văzute și tratate în ambulator.

V-ați întrebat ce se ascunde în spatele puterii pe care o au medicii de aproape doi ani? „Eu în clipa asta nu aș putea spune că rezist pentru că, spre deosebire de ce era în urmă cu o lună, atunci când puterea mea interioară era mai mare, îl aveam și pe tatăl meu alături de mine aici, pe pământ. Între timp, durerea asta personală mă face să fiu eu mai fragilă în interiorul meu și mai puțin puternică. Nu știu cum rezist, cu ceva credință în Dumnezeu și cu credința că cineva trebuie să facă lucrurile astea, chiar dacă sunt foarte grele. Cu niște decizii foarte greu de luat de tipul cine decidem să nu fie ventilat atunci când apare un pacient în plus față de câte ventilatoare avem”, spune Diana Cimpoeșu.

Se află acum sistemul sanitar în situația de a face medicină de dezastru? Și dacă da, ce înseamnă acest tip de medicină?

Diana Cimpoeșu: Cred că o pandemie este, în sine, o medicină de dezastru și definiția pornește de la dezechilibrul dintre resurse și necesar. Da, noi suntem în acest moment într-o situație de dezastru pentru că resursele pe care le are sistemul medical sunt depășite de necesar și atunci este o medicină de dezastru. De obicei, ne gândim la cutremure, alunecări de teren sau uragane, când spunem medicină de dezastru, dar sunt dezastrele biologice. Această pandemie este un dezastru biologic în vârfurile ei de incidență. Și nu suntem încă în vârf în acest val patru în România. Din estimările specialiștilor în sănătate publică și epidemiologie, și medicina asta are specialități și preocupări diferite în rândul medicilor, nu suntem în vârful valului patru, continuă să crească numărul de cazuri aici, pe teritoriul României și noi, cei din urgență, colegii din ATI, cel puțin, cred că și cei din Boli Infecțioase, pneumologie, medicină internă, acționează în acest moment după principiile medicinei de dezastru.

Cât de mare este presiunea pe dumneavostră ca coordonator? Cât de mare e presiunea pe un medic care lucrează în pandemie de aproape doi ani?

Atunci când ai responsabilități și de coordonare, nu doar de cele medicale, să tratezi pacientul cum trebuie pentru boala pe care o are, trebuie să gândești lucrurile în ansamblu și per ansamblu înseamnă modul în care se mișcă tot acest sistem, de la omul care este acasă și apelează la 112, care așteaptă o ambulanță și nu are imaginea a câte ambulanțe sunt într-un moment blocate La 02.30, în noaptea care a trecut, vorbeam cu directorul DSP, care este managerul întregului sistem medical din județul Iași, despre cum deblocăm ambulanțele care se aflau în curte la Spitalul de Boli Infecțioase și în curte la Spitalul Sf. Spiridon. Am acționat după principiile medicinii de dezastru, în sensul în care am înlocuit două ambulanțe cu o mașină de victime multiple, în felul acesta eliberând două ambulanțe care se mișcă mai ușor în teritoriu și am trimis către două unități adiacente, care nu au presiune permanentă, aici mă refer la Unitatea de Primiri Urgențe de la Spitalul Militar și cea de la Spitalul de Neurochirurgie pentru că specialitatea medicilor de acolo este aceeași, medicină de urgență, nu au o altă specialitate și tratează la fel, chiar dacă locurile sunt blocate, mai existau șanse în unitățile acestea de primiri urgențe. În această dimineață suntem din nou, într-o situație severă, dar nu avem pacienți în ambulanțe. Avem toate ventilatoarele ocupate în toate ATI-urile în județul Iași care sunt dedicate pacienților COVID și în Unitatea de Primiri Urgențe de la Spitalul Sf. Spiridon. Așteptăm, pe de o parte, să se elibereze câte un loc de la Terapie Intensivă și, din păcate, eliberarea în ultima săptămână s-a făcut prin decesul unor pacienți și mai sperăm ca cei care sună și vor să fie văzuți să fie mai puțini. Poate o speranță destul de palidă că astăzi vor fi mai puține cazuri care să necesite ventilație, care să necesite oxigen, poate mai multe cazuri care să fie văzute și tratate în ambulator.

„Nu am nici zi, nici noapte, nici timp liber”

Mai aveți timp liber?

Să știți că, așa cum spuneam în primăvara trecută, trăiesc timpurile de început ale medicinii de urgență din România atunci când, zi și noapte, încercam să punem lucrurile la punct pentru că nu exista nicio experiență și s-a făcut totul de la zero. Exact așa am trăit anul trecut, în primăvară, având coordonarea de la Suceava și problemele din Republica Moldova, de aici. Acum sunt din nou, de cel puțin o săptămână, în această situație. Nu am nici zi, nici noapte, nici timp liber, sunt activități și de profesor pe care trebuie să le fac cu studenții și cu rezidenții. Deci, dacă ziua s-ar putea expanda în 48 de ore în loc de 24, poate ne-ar încăpea și un pic de timp liber.

Cum rezistați? Pentru că e o luptă permanentă pentru un ventilator, pentru un pat, pentru deblocarea ambulanțelor. Presiunea este foarte mare, care este supapa, colacul dumneavoastră de salvare?

Eu în clipa asta nu aș putea spune că rezist pentru că spre deosebire de ce era în urmă cu o lună, atunci când puterea mea interioară era mai mare, îl aveam și pe tatăl meu alături de mine aici, pe pământ. Între timp, durerea asta personală mă face să fiu eu mai fragilă în interiorul meu și mai puțin puternică. Nu știu cum rezist, cu ceva credință în Dumnezeu și cu credința că cineva trebuie să facă lucrurile astea, chiar dacă sunt foarte grele. Cu niște decizii foarte greu de luat de tipul cine decidem să nu fie ventilat atunci când apare un pacient în plus față de câte ventilatoare avem și luăm criterii medicale clare în această decizie ca să ne ajute medical și matematic să putem trece psihologic peste această greutate. Plângi pentru ai tăi, plângi și pentru ceilalți pe care nu îi cunoști și pe care vrei să îi ajuți.

„Ce a făcut poporul român este că a înțeles diferit democrația”

Cum credeți că a fost acest proces în care o parte a populației nu mai are încredere în medici când vine vorba de vaccinare? Pe de o parte, atunci când intră în sala de operații, când se intră în UPU, nimeni nu caută pe Google să vadă dacă medicii procedează corect sau nu, dar îndemnurile la vaccinare, iată, nu au avut efect.

Este extrem de dureros ce s-a întâmplat în România și încă se întâmplă. Eu sper ca în acest moment, oamenii să fie tot mai deschiși și să se vaccineze cât mai repede pentru că au șansa de a avea imunitate, peste o lună, ce-i drept, dar vor avea, și mai ales pentru cei care fac a treia doză mult mai repede pentru că au deja o imunitate pe care o sporesc prin doza a treia, dar mă refer la cei care nu s-au vaccinat. Șansa pentru azi e să poarte mască, să se distanțeze, să respecte regulile. Șansa pentru peste o lună este să se vaccineze și să spere că nu se vor îmbolnăvi în această perioadă. Ce a făcut poporul român este că a înțeles diferit democrația, referindu-mă la Statele Unite care au pese 60% rata de vaccinare, la țări precum este Portugalia, Belgia sau Marea Britanie sau Italia, Franța, extrem de încercate în valul doi și trei, atunci când nu aveam vaccin și care acum au învățat foarte bine lecția și au procente peste 80% de vaccinare. Ce credem despre oamenii ăștia? Ar trebui să credem exact ce credeau generațiile interbelice, postbelice. Democrația europeană este bine de urmat și de înțeles. Nu știu de ce am procedat altfel, de ce am crezut că suntem mai aparte, probabil pentru că în valurile unu, doi și trei, măsurile exigente luate și urmate de populație au avut rezultate. Atunci am fost o țară exemplu pentru modul în care ne-am organizat. Acum, nu mai putem fi decât exemplu negativ pentru că rata de vaccinare este penultima din Europa și, ca atare, rata de îmbolnăvire și decesele sunt la un nivel foarte înalt. Oamenii se pierd. De covid-19. De oamenii ăștia avea nevoie cineva, familia lor, prietenii lor, cei de la locul lor de muncă. E o durere și nu cred că ceilalți pot rămâne nepăsători. Când ajunge fiecare pe un pat de spital, evident că îi pare rău că nu s-a vaccinat. Din păcate, în momentul în care ești pe un ventilator, cu o formă severă de COVID-19, e târziu să mai poți face ceva în privința prevenției. Noi facem terapie conform protocoalelor. Ne doare, de exemplu, cum avem acum un pacient pe ventilator care încă spune că mor și pacienți vaccinați. Mortalitatea este foarte mică la pacienții vaccinați și necesitatea de Terapie Intensivă este foarte mică la pacienții vaccinați. În schimb, 90% dintre cei pe care îi avem acum sunt nevaccinați, iar în clipa asta aș putea spune că 99% sunt nevaccinați. Uitându-mă pe o medie a mai multor zile, aș spune că 90%.

E o echipă care merge și ține pacienții de mână, îi înțelege, le vorbește, le dă telefonul să vorbească cu rudele de acasă. Face mai mult decât medicină. 

Dacă ar fi să folosiți un cuvânt pentru a descrie COVID-19, care ar fi acel cuvânt?

Durere.

Dacă ați fi jurnalist, ce întrebare i-ați adresa medicului coordonator al UPU SMURD, Diana Cimpoeșu?

Ce resursă importantă, internă și externă, aveți? Despre cea internă m-ați întrebat și am spus că e destul de mică în clipa de față, dar este dragostea pentru pacienți. Sursa externă este echipa mea, care este o echipă obosită, dar cu suflet mare, cu știință medicală importantă și cu dedicare. E o echipă care merge și ține pacienții de mână, îi înțelege, le vorbește, le dă telefonul să vorbească cu rudele de acasă. Face mai mult decât medicină. Avem pacienți care nu vor să plece din UPU. Noi îi asigurăm că peste tot vor avea parte de cea mai bună îngrijire, dar ne simțim mândri că apreciază ceea ce facem pentru ei.