Foto: Facebook Liviu Dragnea
Vineri, 10 februarie, la ora 01:40 noaptea, în gara din Roman un bărbat împreună cu un copil au tăiat calea trenului care tocmai intra în gară. Bărbatul era mort de beat, abia se mai ținea pe picioare și s-a împiedicat ușor traversând calea ferată. Trenul era la 20 de metri distanță. Bărbatul purta pe umeri un copil de 5-7 ani, care la un ger de -17 grade avea spatele neacoperit.
Toată întâmplarea a fost ca o fantasmă. Omul cu copilul gol și o sticlă de alcool în mână a ieșit de nicăieri și a plecat nicăieri. Venirea trenului în gară i-a tăiat urma, cei doi pierzându-se în negura și frigul nopții. Primul instinct a fost să sun la poliție. Nu știu pe de rost numărul de la protecția copilului. Șocat de toată scena și plin de neputință, am rămas blocat cu bagajul în mână. Nu vreau să îmi imaginez ce s-a întâmplat după.
Asemenea cazuri ar trebui să trezească interesul doamnei ministru Olguța Vasilescu și al funcționarilor de la Protecția Copilului. Sunt sute, mii de cazuri asemănătoare în toată România pentru care aproape nimeni nu se chinuie să facă ceva. Să le sesizeze sau să le anunțe printr-un comunicat de presă.
În schimb, este scandal mare că părinții au fost la unele proteste însoțiți de copii. Nu cred că este vorba de expunerea copilului la un mediu violent. Să ne gândim că au fost 600.000 de persoane în toată țara care au protestat pașnic. Dilema principală este dacă un copil are dreptul să participe la evenimente politico-civice, și dacă părintele are obligația să educe un copil în spiritul civico-politic. Bineînțeles că are voie. Forma de educare a copilului și-o alege fiecare dintre noi.
Dacă tot vorbim de principii, ar trebui să analizăm și alte situații în care copiii își însoțesc părinții la manifestații în spațiul public, fără ca o instituție sau o persoană publică să se autosesizeze. Așadar dacă vrem să educăm copiii în spirit religios avem dreptul să-i luam cu noi la o procesiune religioasă. Pentru unii asta înseamnă spălare de creier, pentru alții înseamnă primul pas spre o anumită identitate. Dacă vrem să educăm copiii în spirit patriotic, putem să le arătăm copiilor o paradă militară de 1 decembrie.
Unii vor zice, oricum, că a te uita la tancuri înseamnă a instiga la violență. Unii părinți își vor lua copiii la marșul pentru viață. Foarte probabil, unii vor zice despre alții că sunt manipulați și îndoctrinează copiii. Unii părinți își vor lua copiii la colindat, alții la marșul pentru drepturile femeilor organizat de 8 Martie. Unii copii îi vor însoți pe părinți în pelerinaje, alți copii vor merge cu părinții la plaja de nudiști. Toate aceste gesturi țin să transmită copiilor un mesaj perceput de părinți ca fiind educativ.
Așadar, dacă părinții au dreptul să facă toate aceste lucruri, de ce nu ar avea și dreptul de a merge cu copiii în piață la proteste? Dacă în campanii electorale politicienii se folosesc de copii pentru a face poze care dau bine pentru ideea de familie, și dacă se folosesc copii pentru a primi cu pâine și sare personaje cu un comportament moral profund infect, de ce nu am lăsa copiii să vină la proteste cu părinții lor?
Acum două mii de ani Isus spunea: „Lăsați copiii să vină la mine, căci a unora ca ei este împărăția cerurilor" (Matei 19,14). De două mii de ani părinții își iau copiii de mână pentru a merge într-un spațiu pe care nu toți îl înțeleg. De două zile un ministru și o instituție aservită se plâng de faptul că 600.000 de oameni își cer dreptul de a educa în spirit civic pe cei care vor moșteni această țară.
Păcat că Olguța Vasilescu nu a înțeles că educația nu se face cu ordonante de urgență, ci prin exemplu propriu și prin implicare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.