Copiii minciunii

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

De aproape o lună o țară întreagă nu-și poate reveni dintr-o formă periculoasă de torpoare. E ca și cum cele câteva milioane de cetățeni români – câte vor mai fi fiind – ar fi trecut pe un tratament obligatoriu cu neuroleptice. Suntem deșurubați, incapabili de reacție, la pământ. Deocheați.

Estimp pe ecranele milioanelor de televizoare din aceeași țară curg incontinent valuri de otravă petrificantă. De data aceasta, vizați sunt cetățenii care fie nu au votat cu formula politică câștigătoare, fie, spre rușinea lor, nu au votat deloc. În fața ochilor lor împietriți se lăbărțează probabil cel mai grotesc spectacol din ultimii cincisprezece ani. O momâie cu o gură nesfârșită, plină de colți, mistreață de harță, își trâmbițează victoria, e drept, năucitoare prin locuri publice de nefrecventat. Jignește în stânga și-n dreapta, promite deșănțat tot felul de trăsnăi, răbufnește fetid, se hârjonește voioasă prin unghere călduțe. E nomothetă zmeoaica. Însetată de nu știu ce dreptate, are memorie lungă și retorică scurtă. Face și drege. Își mână autoritară servanții, cărora le face bezele piezișe și le mai trage, simultan, câte-o morală preventivă de ochii lumii ca orice stăpână de sclavi care se respectă. 

De mai bine de trei săptămâni, țara e împietrită de otrava din ochii acestei Meduze în furci, de trei săptămâni, nimeni din elita politică de opoziție nu mai bâiguie nimic. Abia câteva voci din presa alternativă dacă mai salvează onoarea lucidității. Înaintea unui guvern de fantome, nimeni din lumea bună nu mai poate articula nici „pâs”. E, într-adevăr, un show amuțitor, un dans macabru în toată regula, o harnică mișunare, un tontoroi hâtru pe scena crăpată a țărișoarei. O șleahtă de duhuri slăbuțe și regionale alcătuiesc acest straniu guvern la seral : beizadele de partid, foste secretare de școală cu căznite studii tomnatice, afaceriști pe bani publici, neveste, abili contabili de la cartea funciară, agrești SMT-iști, plenipotențiari inumani, nevârstnici legatari ai unor hoaște, ambițioși funcționari măturați de furia de după Colectiv, sinceri incompetenți fără proiect, poștași premiați, Cincinnați septentrionali, sabotori de vot cu misiune, tâlhari de titluri universitare, rectori cu operă îndoielnică, absolvenți de private, agramați fioroși. În fruntea lor, un profil neclar de adolescent care și-a pierdut două cărți pe drumul spre școală. Ale sale. Vă închipuiți ce va fi fiind în spatele acestor vane cearșafuri, în liniile doi și trei din ministere! Un nume din eșalonul al doilea e de ajuns ca să înțelegem în ce bolgii ne-am scufundat: Liviu Pop, omul care, împreună cu superiorul lui, Ministrul Educației al cărui nume îmi scapă, Năstase parcă, s-a grăbit să desființeze concursul transparent pentru directorii de școli, organizat de profesorul Mircea Dumitru, permițându-le celor care nu au promovat să fie numiți de inspectorii generali, spre voioasa perpetuare a ciumei din sistemul românesc de școală. Ce să mai zic de ingineriile, foste, actuale și poate că nu și viitoare, ale omului de la Justiție, al cărui scop declarat e marțea neagră reload! Iuțeala cu care acest guvern e dispus să ia cele mai debilitante decizii pentru destinul firesc al țării, adică pentru destinul ei euro-atlantic, mă duce cu gândul la versul faimos din Lenore de Bürger : „Ce repede merg morții!”

E un spectacol pe cinste, nu zic nu, însă ar cam fi cazul să ne trezim din toropeala asta indusă, din stupefacția postelectorală, din mahmureala noastră lenevoasă. Suntem mai rău decât pe muchie de cuțit, suntem aproape pe făraș, o țară întreagă adică. Contextul general ne e defavorabil, nimeni nu știe încotro se îndreaptă America, Europa trece prin tot felul de sfâșieri, preajma e crâncenă și timpul e tot mai scurt. Cu toate acestea, nu ne putem preda, societatea civilă care a mărșăluit și a măturat mizeria după Colectiv, dar care nu s-a dus, amnezică, la vot în 11 decembrie, trebuie să se scuture și să pună o presiune masivă asupra acestei majorități toxice și paralizante, puținii oameni onești din presă au de acum înainte foarte mult de lucru, opoziția parlamentară, cea veritabilă, nu caracuda, are obligația să monitorizeze mișcările puterii.

Dar mai presus de orice, fiecare dintre noi suntem chemați să spunem în tot locul și în toată clipa adevărul. Adevărul unic, adevărul curat, adevărul bunului simț. Nimic nu-i rănește mai tare pe acești copii ai minciunii decât vădirea flagrantei lor imposturi. Războiul care stă să incendieze lumea are, spre deosebire de celelalte conflicte cunoscute ale umanității, o alchimie și o miză specială, pentru că e, în primul rând, un război de natură morală. Contează, cu toată nesiguranța zilei, să ne așezăm de partea adevărului.     

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp