Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Coronavirus în România: între bășcălie și panică. „Taci c-am fentat și carantina asta, ce io-s mai prost? Să fie la ei, acolo”

Caz de coronavirus, Timișoara

Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu

Pe 6 februarie, când coronavirusul era departe de Europa și deci și mai departe de România, ziceam așa, despre o epidemie de norovirus trăită la bordul unui vas de croazieră în urmă cu 13 ani: Am scăpat atunci, cum sper să scap și acum: mă spălam pe mâini ca ratonul și evitam pe cât posibil să-mi ating fața cu mâna.

Nu sunt nici profet (deși numele mă califică), nici expert și în afară de o săptămână de Sanitarii pricepuți pe vremea lui Ceaușescu n-am absolut nicio competență medicală care să mă califice să dau vreun sfat. N-am făcut decât să spun ce mi s-a recomandat atunci, să evit infectarea cu un virus și la rândul meu am spus mai departe: spălați-vă pe mâini, nu vă atingeți fața cu mâna.

Suntem în 9 martie și de câteva zile, aceleași sfaturi sunt repetate ca o mantră, de voci din medicină (din fericire de data asta, celebre): dr. Vasi Rădulescu, dr. Gabriel Diaconu sau Vlad Mixich. Ce s-a întâmplat între timp în România? S-a trecut de la nepăsare și bășcălie, la panică, apoi din nou la nepăsare și bășcălie. Ce prevăd? Din nou, panică și din păcate, nimic bun în țara lui „avem tot ce ne trebuie”.

Să le luăm pe rând. La începutul lui februarie, Diamond Princess abia acosta și își începea pseudo-carantina. China era departe, departe însemnând pentru români „la ei, acolo”. A fost o vacă bună de muls pentru presă, destul de spectaculos să facă audiență, destul de departe să mimăm panica la TV. Mărturisesc păcatul, că pe la început am făcut și eu puțină bășcălie.

La primul caz de COVID-19 în România, au urmat cumpărăturile în exces. Dar cazul fiind și oltean și vindecat la trei zile, a urmat iar chirăiala și mișto-ul pe facebook. Acum a început să se îngroașe în Italia. Aproape 400 de morți până la ora asta (ca pe Diamond Princess, cifrele urcă). Românii se preling din carantină, tot românește, de parcă ar pleca mai devreme de la „servici” când nu-i vede șeful, vin în România via alte țări și merg pe burtă. Taci c-am fentat și carantina asta, ce io-s mai prost? Să fie la ei, acolo.

Îmi amintesc poveștile celor care au prins bombardamentele din al doilea război mondial în București. Erau chirciți în adăposturi, auzeau avioanele pe deasupra și ziceau: Pe Ploiești, Doamne, pe Ploiești. De ce? În Ploiești erau rafinăriile și bucureștenii cu frică de Dumnezeu îl rugau pe bunuțul să facă rafinăriile alea mai sexy să-i atraga pe piloți să-i omoare pe ploieșteni, nu pe ei. Să fie la ei, acolo.

Păi exact aici e problema. Că azi nu mai există „la ei, acolo”. Nu mai există „noi” și „ei”. „Aici” e „acolo” și invers. Toți suntem noi și oriunde e aici. Interdependența, ca și gravitația, e un principiu valabil pe tot globul și chiar pe pământul plat al antivacciniștilor.

Închipuiți-vă pâmântul ca o mare baie publică. Un onsen japonez în care ne îmbăiem toți. Dacă au același volum, oamenii de culori, orientări sexuale sau religii diferite varsă din bazin aceeași cantitate de apă. Dacă faci valuri, se vor întoarce la tine. Dacă râzi de un altul care se îmbăiază alături de tine că e murdar, asta nu te face mai curat, mizeria lui te va atinge mai devreme sau mai târziu. Dacă îți faci nevoile în apă, crezând că nu te-a văzut nimeni, o să te umpli și tu de rahat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Povestea nu e nouă. Ultima oară a început în 1917 şi s-a încheiat în 1920. E clar că experienţa de atunci contează în măsurile pe care le ia OMS-ul.
    • Like 0
  • Parerist check icon
    Unde se da laïc? :)
    • Like 0


Îți recomandăm

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Grădina care începe cu o decizie, nu cu un buget: Kaamos. Dacă stai în fața grădinii tale și simți că „lipsește ceva", cel mai probabil nu îți lipsește un obiect nou, ci o idee clară despre cum vrei să arăte

Pentru mulți dintre noi, grădina reprezintă cu mult mai mult decât o bucată de teren în plus sau locul unde mai tundem iarba din când în când. Este cea mai importantă „cameră” a unei familii pe timp de vară. E locul unde copiii învață să descopere natura, unde prânzul de duminică se prelungește până la cină și unde, după o zi lungă, reușești în sfârșit să lași telefonul din mână pentru o jumătate de oră de liniște.

Citește mai mult

Hormuz - nava SUA

Hormuz este un nod sistemic, nu doar energetic. Importanța strâmtorii nu derivă doar din volumul tranzitat, ci mai ales de numărul mare de tipuri de produse care o traversează. Nu vorbim doar despre petrol brut sau gaze naturale lichefiate, ci despre produse petrochimice, polimeri, metale și semifabricate. Acestea sunt elementele invizibile care susțin producția globală. foto Profimedia

Citește mai mult