Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Corrida. O lecție despre viață și moarte

corrida - Getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Corrida. Lupta cu taurii. Ați citit despre ea sau ați văzut-o în filme. Unii (norocoși?!) au văzut-o din tribune.

Corrida. O lecție despre viață și moarte. Despre cum un personaj îmbrăcat în fireturi aurii, tuns la perfecție și aranjat fără cusur, reușește să ucidă un taur de jumătate de tonă. Numai cu o cârpă într-o mână și o sabie abil ascunsă în cealaltă. Cu mișcări iscusite, omul în fireturi strălucitoare reușește să atragă atenția. Nu asupra sa, ci asupra cârpei. Ce mișcări rapide! Ce fluturări sacadate! Plimbată prin fața ochilor, acum lent, acum rapid, uneori chiar ascunsă (și niciodată, dar niciodată agitată agresiv), cârpa ajunge să capteze cu totul atenția taurului. Îl intrigă. Îl neliniștește. Îl agită. Și în final va îi va distruge judecata, îi va subjuga mișcările și-l va face să ignore orice altceva.

Cu fiecare minut ce trece, nu purtătorul sabiei, nu cel ce-și pregătește abil momentul să dea lovitura de moarte, ci cârpa, în mișcarea sa halucinantă, devine principalul dușman. Trebuie să o atingă! Trebuie să o zdrobească! Trebuie să o oprească din mișcările-i înnebunitoare! Cu forța cu care a pus la pământ zeci de adversari în trecut, taurul falnic se repede spre cârpă. Spre... potrivnica sa. Odată. Și încă o dată. Și încă. Cu mai multă furie și mai multă turbare în privire. Determinarea taurului de a nu renunța la luptă nici atunci când primele săbii i se înfig în trup și sângele începe să șiroiască pe spinarea musculoasă îi va aduce moartea pas cu pas mai aproape. Chiar și în ultimele sale clipe, când respiră sânge, și băloșește sânge, și mugește sânge, chiar și atunci nu-și înțelege moartea. De ce sângerează? De ce nu mai are suflu? De ce i se împăienjenește privirea? 

Căzut în genunchi în fața toreadorului, umilit, incapabil să se mai ridice, incapabil să se mai opună, falnicul animal începe să înțeleagă cine i-a fost adevăratul dușman. Dar va fi prea târziu. Cârpa-i pe jos, toreadorul îl țintuiește cu privirea și lovitura morții îl așteaptă. Puterile îl vor fi părăsit și chiar dacă într-un gest de supremă sfidare, toreadorul își va desface pieptul în fața sa provocându-l să-i răspundă pe măsură, cine să o mai facă? S-a terminat. Forța brută a fost nimicită cu șiretenie de un personaj insignifiant. Dar un personaj abil, tenace și pregătit să exploateze orice slăbiciune a adversarului său. Și în primul rând trufia celui prea grăbit să judece mișcările halucinante ale unei cârpe. Curând leșul animalului va fi scos din arenă și toreadorul se va pregăti pentru o nouă confruntare. Într-o mână cu sabia și în cealaltă cu folositoarea cârpă.

Corrida. Zeci de mii de spectatori. Fascinați de mișcările elegante și precise ale toreadorului. De eschivele sale milimetrice prin care păcălește moartea iar și iar. Ole! De loviturile sale precise. Ole! De imaginea unui taur a cărui viață se scurge în pământ. Ole! Timp în care nici o cută nu apare pe hainele impecabile ale toreadorului. Nici un fir de păr nu i se mișcă. Nici o secundă nu i se amplifică respirația. Cu tot sângele adversarului său lovindu-i fața și murdărindu-i pantofii impecabili. Dar ce face taurul ăsta? Cum e posibil să-ți vezi ucigașul în fața și să-l ignori? Oare nu vedem toți același lucru? Cum e posibil să nu înțeleagă ceea ce înțelegem toți? De unde atâta orbire la acest taur? De unde atâta furie pentru o cârpă simplă? Își merită soarta!

Corrida. Povestea unui om care ucide cu o cârpă. Povestea unui trufaș animal ce luptă fără să înțeleagă. O poveste ce nouă nu ni se poate întâmpla. Pentru că noi știm întotdeauna să distingem între cârpă și cel din spatele ei. Analizăm și înțelegem. Suntem atenți și trecuți prin viață. Și luăm cele mai înțelepte decizii.

Corrida. Povestea cârpei fluturate. Robinetele de aur din Primăverii. Întoarcerea regelui pe tron. Golanii drogați. Fabricile furate de străini. Cuponiada. Planurile secrete ale maghiarilor de a ne rupe țara. Gazul de șist și cutremurele distrugătoare. Școlile ungurilor. Ouăle de la Corbu. Microfoanele ascunse în casa doamnei ministru. Medicii șpăgari. Soros. Statul paralel. Homosexualii. Lovitura de stat. Referendumul supraviețuirii noastre ca națiune.

Corrida. Ați citit despre ea sau ați văzut-o în filme. Unii (norocoși?!) au văzut-o din tribune. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De mult nu am mai citit un editorial care să îmi placă atât de mult!
    • Like 1
  • De mult nu am mai citit un editorial care să îmi placă atât de mult!
    • Like 0
  • Bravo, o metaforă foarte puternică. Singurul articol care m-a determinat să îi spun autorului bravo.
    • Like 1
  • Superb articol!
    • Like 1
  • Alien check icon
    Muuuuuu!!!!
    • Like 0
    • @ Alien
      "Oamenii inteligenti fac prostii pe masura inteligentei lor". Trufia celui ce crede ca poate deslusi carpa in orice situatie se plateste.
      • Like 3
    • @ Florian Berghea
      Alien check icon
      Like :)
      • Like 0
  • mike mike check icon
    Ole! Impresia mea este ca noi toti ne-am nascut in Romania sub zodia "taurului" si ni se flutura in fata de decenii intregi aceleasi carpe rosii ce întruchipează realități paralele. Cu fiecare sprint catre aceste carpe rosii, ni se mai infige in trup o sageata , iar noi mai cădem un pic in prăpastia istoriei. Norocosi cei ce privesc la TV aceasta corida.
    • Like 1
    • @ mike
      Zilele acestea intreaga natie este electrocutata de referendumul pentru redefinirea familiei.
      Zilele acestea o afacere intre 20 si 40 de miliarde de euro se leaga si se dezleaga de un singur om, Care nu este nici macar prim-ministru. Gazele din Marea Neagra sunt tranzactionate intr-o imensa tacere acoperita de strigatele de lupta ale celor doua tabere: pro familia traditionala sau contra.
      Zilele acestea este pe cale sa apara un nou Bechtel. In loc sa imbogatim tara vom imbogati cativa indivizi.
      Cand ne vom trezi va fi, ca de obicei, prea tarziu. Si ne vom blestema din nou soarta potrivnica. Si, eventual, intr-o tara din America de Sud, vor mai ajunge cativa romani destepti.
      • Like 1
    • @ Florian Berghea
      nicu check icon
      Credeti ca discutia despre referendum si familie ar trebui sa aiba loc doar dupa ce o sumedenie de alte subiecte din diverse domenii (ex. incalzirea globala) vor fi rezolvate definitiv?
      • Like 1
    • @ nicu
      Credeti ca ironia si sarcasmul sunt un bun inceput pentru o discutie?
      • Like 1
    • @ Florian Berghea
      nicu check icon
      In articolul Dvs. exista deja sarcasm; "Ouale de la Corbu." sunt aduse in discutie, inteleg, pentru a ilustra mai bine cat de prapastioase sunt subiectele care ne distrag atentia, inteleg bine? "Referendumul supraviețuirii noastre ca națiune." nu este aici un strop de ironie? Putina exagerare pentru a face textul atractiv, pentru culoare locala?
      Unii chiar sustin ca incalzirea globala e o problema mai stringenta dacat migratia necontrolata si urmarile acesteia, surprinzator, nu?
      Intrebarea mea este cinstita si adresata, deci, pe un ton corespunzator.

      • Like 1
    • @ nicu
      Daca credeti ca articolul s-a dorit sarcastic cu dumneavoastra atunci va asigur ca nu este cazul. In ceea ce va priveste voi opri discutia noastra aici.
      • Like 2
    • @ Florian Berghea
      nicu check icon
      Solemnitate de toreador. Altfel, un "rodeo clown".
      Jalnic.
      • Like 0
    • @ Florian Berghea
      mike mike check icon
      Si tot zilele acestea Europa ne va judeca in PE si va da probabil un verdict.
      "Si, eventual, intr-o tara din America de Sud, vor mai ajunge cativa romani destepti. "---> Nu stiu, insa s-ar putea sa devenim vecini cu Dragnea si n-am chef :)
      In Argentina am avut senzatia de libertate absoluta, senzatia ca intr-adevar ma aflu la capatul lumii. Acolo pe Perito Moreno, in Ushuaia, in zonele aride din Patagonia, acolo ai senzatia ca toate "carpele rosii" au disparut si in sfarsit ti-ai gasit linistea. Fin del Mundo
      • Like 0
    • @ Florian Berghea
      Alien check icon
      Muuuu :)) unde-i cârpa aia cu Ion și Vasile, s-o rup in 17? :))
      • Like 0
    • @ Alien
      Trebuie sa recunoastem ca de multe ori carpa este fluturata de presa de scandal: "N-o sa-ti vina sa crezi ce faceau Ion si Vasile in gradina! Intra aici pentru ca maine sa nu ti se intimple si tie!"
      • Like 0
    • @ Florian Berghea
      Alien check icon
      N-o sa-ti vina sa crezi ce faceau Ion si Vasile cu baiatul preotesei in beci! Intra aici ca maine sa n-o faca cu copilul tau! Muuuuuu....
      Apropo, chiar credeti sincer ca boii sunt sensibili la argumente? Oamenii au certitudini, indoiala s-a demodat, fiecare izolat in bula lui se inconjoara doar de "fapte" si "informatii" care ii confirma prejudecatile si se simt atotstiutor. Iar "dusmanii" nu pot avea niciodata dreptate, sunt fie infinit de prosti fie rauvoitori.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult