(Foto: Guliver/Getty Images)
Corrida. Lupta cu taurii. Ați citit despre ea sau ați văzut-o în filme. Unii (norocoși?!) au văzut-o din tribune.
Corrida. O lecție despre viață și moarte. Despre cum un personaj îmbrăcat în fireturi aurii, tuns la perfecție și aranjat fără cusur, reușește să ucidă un taur de jumătate de tonă. Numai cu o cârpă într-o mână și o sabie abil ascunsă în cealaltă. Cu mișcări iscusite, omul în fireturi strălucitoare reușește să atragă atenția. Nu asupra sa, ci asupra cârpei. Ce mișcări rapide! Ce fluturări sacadate! Plimbată prin fața ochilor, acum lent, acum rapid, uneori chiar ascunsă (și niciodată, dar niciodată agitată agresiv), cârpa ajunge să capteze cu totul atenția taurului. Îl intrigă. Îl neliniștește. Îl agită. Și în final va îi va distruge judecata, îi va subjuga mișcările și-l va face să ignore orice altceva.
Cu fiecare minut ce trece, nu purtătorul sabiei, nu cel ce-și pregătește abil momentul să dea lovitura de moarte, ci cârpa, în mișcarea sa halucinantă, devine principalul dușman. Trebuie să o atingă! Trebuie să o zdrobească! Trebuie să o oprească din mișcările-i înnebunitoare! Cu forța cu care a pus la pământ zeci de adversari în trecut, taurul falnic se repede spre cârpă. Spre... potrivnica sa. Odată. Și încă o dată. Și încă. Cu mai multă furie și mai multă turbare în privire. Determinarea taurului de a nu renunța la luptă nici atunci când primele săbii i se înfig în trup și sângele începe să șiroiască pe spinarea musculoasă îi va aduce moartea pas cu pas mai aproape. Chiar și în ultimele sale clipe, când respiră sânge, și băloșește sânge, și mugește sânge, chiar și atunci nu-și înțelege moartea. De ce sângerează? De ce nu mai are suflu? De ce i se împăienjenește privirea?
Căzut în genunchi în fața toreadorului, umilit, incapabil să se mai ridice, incapabil să se mai opună, falnicul animal începe să înțeleagă cine i-a fost adevăratul dușman. Dar va fi prea târziu. Cârpa-i pe jos, toreadorul îl țintuiește cu privirea și lovitura morții îl așteaptă. Puterile îl vor fi părăsit și chiar dacă într-un gest de supremă sfidare, toreadorul își va desface pieptul în fața sa provocându-l să-i răspundă pe măsură, cine să o mai facă? S-a terminat. Forța brută a fost nimicită cu șiretenie de un personaj insignifiant. Dar un personaj abil, tenace și pregătit să exploateze orice slăbiciune a adversarului său. Și în primul rând trufia celui prea grăbit să judece mișcările halucinante ale unei cârpe. Curând leșul animalului va fi scos din arenă și toreadorul se va pregăti pentru o nouă confruntare. Într-o mână cu sabia și în cealaltă cu folositoarea cârpă.
Corrida. Zeci de mii de spectatori. Fascinați de mișcările elegante și precise ale toreadorului. De eschivele sale milimetrice prin care păcălește moartea iar și iar. Ole! De loviturile sale precise. Ole! De imaginea unui taur a cărui viață se scurge în pământ. Ole! Timp în care nici o cută nu apare pe hainele impecabile ale toreadorului. Nici un fir de păr nu i se mișcă. Nici o secundă nu i se amplifică respirația. Cu tot sângele adversarului său lovindu-i fața și murdărindu-i pantofii impecabili. Dar ce face taurul ăsta? Cum e posibil să-ți vezi ucigașul în fața și să-l ignori? Oare nu vedem toți același lucru? Cum e posibil să nu înțeleagă ceea ce înțelegem toți? De unde atâta orbire la acest taur? De unde atâta furie pentru o cârpă simplă? Își merită soarta!
Corrida. Povestea unui om care ucide cu o cârpă. Povestea unui trufaș animal ce luptă fără să înțeleagă. O poveste ce nouă nu ni se poate întâmpla. Pentru că noi știm întotdeauna să distingem între cârpă și cel din spatele ei. Analizăm și înțelegem. Suntem atenți și trecuți prin viață. Și luăm cele mai înțelepte decizii.
Corrida. Povestea cârpei fluturate. Robinetele de aur din Primăverii. Întoarcerea regelui pe tron. Golanii drogați. Fabricile furate de străini. Cuponiada. Planurile secrete ale maghiarilor de a ne rupe țara. Gazul de șist și cutremurele distrugătoare. Școlile ungurilor. Ouăle de la Corbu. Microfoanele ascunse în casa doamnei ministru. Medicii șpăgari. Soros. Statul paralel. Homosexualii. Lovitura de stat. Referendumul supraviețuirii noastre ca națiune.
Corrida. Ați citit despre ea sau ați văzut-o în filme. Unii (norocoși?!) au văzut-o din tribune.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Zilele acestea o afacere intre 20 si 40 de miliarde de euro se leaga si se dezleaga de un singur om, Care nu este nici macar prim-ministru. Gazele din Marea Neagra sunt tranzactionate intr-o imensa tacere acoperita de strigatele de lupta ale celor doua tabere: pro familia traditionala sau contra.
Zilele acestea este pe cale sa apara un nou Bechtel. In loc sa imbogatim tara vom imbogati cativa indivizi.
Cand ne vom trezi va fi, ca de obicei, prea tarziu. Si ne vom blestema din nou soarta potrivnica. Si, eventual, intr-o tara din America de Sud, vor mai ajunge cativa romani destepti.
Unii chiar sustin ca incalzirea globala e o problema mai stringenta dacat migratia necontrolata si urmarile acesteia, surprinzator, nu?
Intrebarea mea este cinstita si adresata, deci, pe un ton corespunzator.
Jalnic.
"Si, eventual, intr-o tara din America de Sud, vor mai ajunge cativa romani destepti. "---> Nu stiu, insa s-ar putea sa devenim vecini cu Dragnea si n-am chef :)
In Argentina am avut senzatia de libertate absoluta, senzatia ca intr-adevar ma aflu la capatul lumii. Acolo pe Perito Moreno, in Ushuaia, in zonele aride din Patagonia, acolo ai senzatia ca toate "carpele rosii" au disparut si in sfarsit ti-ai gasit linistea. Fin del Mundo
Apropo, chiar credeti sincer ca boii sunt sensibili la argumente? Oamenii au certitudini, indoiala s-a demodat, fiecare izolat in bula lui se inconjoara doar de "fapte" si "informatii" care ii confirma prejudecatile si se simt atotstiutor. Iar "dusmanii" nu pot avea niciodata dreptate, sunt fie infinit de prosti fie rauvoitori.