Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cristian Tudor Popescu, despre echipa de handbal a României: Dacă ești român adevărat, îți dau lacrimile și chiar plângi

Federația Română de Handbal - FB

Foto: Facebook / Federația Română de Handbal

Dacă ești român adevărat, îți dau lacrimile și chiar plângi, gândindu-te cum joacă echipa de handbal a României, a spus vineri seară la Digi24 gazetarul Cristian Tudor Popescu. Perspectivele nu sunt deloc bune, pentru că echipa nu merge, consideră gazetarul, în opinia căruia numai Cristina Neagu și uneori portarii au evoluții de excepție.

România s-a calificat, vineri, în ultima secundă în Main Round, în urma unui meci de infarct împotriva Ungariei, scor 28-27, la Campionatul Mondial de handbal feminin 2019. Scorul la pauză era de 16-10 pentru jucătoarele maghiare.

„Dacă ești român, atunci îți dau lacrimile la o astfel de victorie, dar dacă ești un român adevărat, care chiar îți iubești țara, atunci îți dau din nou lacrimile și chiar plângi, gândindu-te cum joacă echipa de handbal feminin a României și gândindu-te că titlul pe care l-am văzut în presa maghiară cam corespunde realității. Spune așa presa maghiară: Vreme de patru meciuri și jumătate, România a fost ca un pacient care mai are puțin de trăit, dar, cu ajutor divin, a revenit la viață.

Firește, este o victorie care te umple de fericire, dar perspectivele nu sunt deloc bune. Echipa, după părerea mea, nu merge, cu excepția Cristinei Neagu și uneori, în momente cruciale, a portarilor, astăzi a Valentinei Dedu”, a punctat Cristian Tudor Popescu la Digi24.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • - dragi postaci, mie-mi "place" sporturile alea cateva pe care le-am practicat toata viata ca amator, si m-am simtit bine tot timpul, de ce-ar trebui sa plang ca altii, din alte cauze, ca druckerii, suporterii, fanii, ultrasii, fanaticii, etc. sau cum face Cristinel Tudorel Popaescu, in loc sa mai sape cate ceva, daca nu mai poate face sport decat comentand ....... spor la sport tuturor !! .......
    • Like 0
  • check icon
    Îți pot da lacrimile și dacă nu ești neapărat vreun mare român, dar îți place Sportul !...
    • Like 1
  • Şi de ce-ar fi fetele astea mai "performante" decât alţi sportivi din România (dintre care unii infinit mai bine remuneraţi pentru rezultate quasi-nule)? De ce ar fi mai eficiente decât srabanda de guverne care furâ ţara asta de 30 de ani?

    Chiar că-ţi vine să te întrebi: de ce oare joacă ele în numele României? Doar pentru că au avut "norocul" să se nască pe aici şi să fie furate cu sârg?
    Ele au de fapt suflete pure, altruiste, şi muncesc cu abnegaţie reuşind, atât cât pot şi ele, infinit mai mult decât marea-marea majoritate a celor ce vorbesc limba Română. Priviţi-le lucirile din ochi atunci când le "iese" şi veţi înţelege ce le mână în lupta lor.

    Cristina Neagu, cea mai bună handbalistă din lume, a primit (aparent pentru prima dată în carieiră) un premiu de 10 mii de Euro. Cam jumătate din cât încasează lunar un europarlamentar de teapa lu Dăncilă (ori Grapini, ori Diaconu ori Ţapardel, ori, ori, ori....)

    CTP suspină şi ne transmite cum le-ar dori domnia sa să se ridice măcar la succesul Simonei! Ochi buni doar pentru Cristina şi Dedu. Păcat domnule Popescu, adevărul e mult mai amplu, şi deşi ce "vede" presa maghiară exprimă o fărâmă din complexul tablou, realitatea e mult mai bogată în nuanţe. Ne obişnuise-ţi domnule Popescu cu analize mai ample, ce exporau oleacă acestă bogăţie de nuanţe. Acum văd că vă dedaţi la rafale scurte, de la şold. Shame!
    • Like 1
  • Dupa logica lui CTP, mie-roman adevarat-ar trebui de asemenea sa-mi dea lacrimile de fericire cind la un concurs de pescuit, un roman a scos cel mai mare peste.
    Cu atit mai mult daca concursul e pe Dunarea dacica si pestele a trecut intii fara probleme prin Ungaria!
    • Like 3
  • Da, am trait cu mare emotie meciul, dar viitorul nu suna bine.... ne chinuim mult, pornim cu 6-7 goluri avans... cu Rusia ce facem?
    • Like 2
    • @ Victor Ilioiu
      Plingi de bucurie daca cistigam, plingi de necaz daca pierdem.
      Daca nu plingi esti ungur.
      • Like 2
    • @ Val Verde
      Cine a practicat un sport colectiv de echipa se bucura la victorie, iar la infrangere se incarca pozitiv penrtu urmatoarea infrangere sau victorie. Totu i o lupta continua,ca daia ii sportul frumos.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult