În imagine, Viorel Pașca, zis Bunul Samaritean, din județul Bihor, despre care anchetatorii DIICOT susțin că a pus la punct o adevărată „fabrică de bani” ilegală, exploatând pacienți cu dizabilități severe
La Bihor, a fost pus în scenă un show media pentru publicul naiv însă, dincolo de spectacolul cu alt scop decât salvarea unor bătuți de soartă și de societate, ar fi de subliniat niște realități. Cum ar fi posibil să fie exploatate material și apoi înmormântate în câmp 413 persoane cu dizabilități mintale? Cu ajutorul legii! Există prevederi care favorizează acest gen de fapte oribile săvârșite în azilele groazei și morții din toată tara. Subliniez, din toată tara!
Pentru ticăloși, atracția resurselor materiale aparținând persoanelor fără discernământ este irezistibilă. Până la crearea Legii nr. 140 din 17 mai 2022, privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale - redactată și aprobată sub pretextul străveziu al autonomizării acestora - era mai greu să fie deposedate de patrimoniu. Acum însă, probabil că ancheta de la Bihor va scoate la iveală că deposedarea s-ar fi făcut cu „acordul prezumat” al asistaților fără discernământ. Anterior acestei legi pentru (dez)ocrotire, actele juridice încheiate de persoanele fără discernământ, deci lipsite de capacitate, erau lovite de nulitate. S-au găsit însă voci, la nivelul guvernului de la acea vreme, care au susținut că această formă de protecție patrimonială prin interdicție ar încalcă dreptul la viață independentă al persoanelor (dependente) cu dizabilități intelectuale grave. Au justificat astfel necesitatea unor noi și inedite prevederi legale.
Conform primului articol al Legii 140/2022 „Majorul care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, a-și administra patrimoniul și pentru a-și exercita, în general, drepturile și libertățile civile poate solicita notarului public numirea unui asistent (...) pentru o durată de maximum 2 ani. (...) Asistentul (a nu se confunda cu asistentul personal sau asistentul social profesionist!) este autorizat să acționeze că intermediar între majorul care beneficiază de asistență și terțele persoane, fiind prezumat că acționează cu consimțământul majorului în acordarea asistenței.”
Așadar, în baza consimțământului prezumat, precum și a dreptului la autonomie socială pur teoretică, deși în mod evident persoana dezinstitutionalizată lipsită de discernământ nu poate trăi independent pentru că nu știe unde se află și de ce, nu știe cât este ceasul și care este diferența de valoare între un leu și 100 de lei, „grație” avangardistei Legi 140/2022, poate să-și doneze locuința, pensia, economiile moștenite, orice bun personal, oricui. Pentru legiuitor n-a contat că persoana cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale nu știe ce face și nici de ce. A considerat că esențial este să fie autonomă inclusiv (sau poate mai ales) patrimonial.
Nici „productivitatea” întreprinzătorilor din domeniul facerii de bine în azile, măsurabilă prin numărul record de cruci identice ale nefericiților cu mințile rătăcite pe care i-au îngrijit fatal în schimbul a tot ce dețineau, nu-i deloc de mirare. Asta pentru că statul le-a trimis „materia prima”, fiind la rândul lui interesat să primească mulți bani. UE ar urma să finanțeze, în cadrul PNRR, NRR C13 – Investiția I2 cu 32,35 milioane euro pentru reabilitarea/renovarea/dezvoltarea infrastructurii sociale destinate persoanelor cu dizabilități și cu încă 3,4 miliarde de euro Programul Incluziune și Demnitate Socială (Ce frumos sună!).
Drept urmare, dezinstitutionalizarea persoanelor dependente de îngrijiri din căminele de stat s-a făcut și se face cu mare sârg și grabă (spre deosebire de construirea, amenajarea și reabilitarea de locuințe sociale pentru acestea), doar ca să se îndeplinească jalonul și să nu se piardă miliardele de euro destinate tragi-ironic „incluziunii și demnității sociale”.
În urma dezinstitutionalizării heirupiste, bieții amărâți sunt trimiși înapoi la familiile care i-au internat și care nu-i pot îngriji sau nu sunt dispuse să o facă. Tragedia ființelor bolnave psihic, rejectate din ambele direcții, a determinat explozia afacerilor cu azile private. Efectele dezinstitutionalizării „doar ca să nu pierdem banii” încep să se vadă și nici vorbă de viață independentă pentru bieții dependenți. Câmpurile cu multe cruci și prosperitatea prestatorilor privați de servicii sociale sunt edificatoare.
Autoritățile statului nu s-ar fi sinchisit nici acum de existența acelui cimitir neoficial, care nu a apărut peste noapte și la a cărui extindere au contribuit cu mulți asistați dezinstitutionalizati, însă cuiva i s-a aprins beculețul ideatic cum că Bihor este județul care a fost păstorit de încă actualul premier incomod.
Legea nr. 7 din 4 ianuarie 2023 prevede că „Procesul de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități are ca scop asigurarea exercitării dreptului la viață independentă a persoanelor adulte cu dizabilități.” Prevede degeaba, pentru că nu se poate viețui independent în azile private și cimitire neoficiale. Nu aceasta este infrastructura socială pentru a cărei dezvoltare asigură UE finanțare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu este posibil să se întâmple așa ceva fără știrea, acordul, cointeresarea materiala-a se citi mituirea, autorităților de control.
Pe lacrimile de crocodil ale psd nu dau doi bani. Cretinii ăia profitori ce se cred senatori, deputați cum au scos o asemenea lege, dacă nu din interes material propriu? Ăsta-i rezultatul când, pentru votare, ți se pun în fața liste întocmite după numărul "cutiilor de pantofi" date la partid.
Nu sunt de acord cu autorul articolului care îî considera pe cei care isi asumă îngijirea persoanelor bolnave şi fără adăpost nişte ticăloşi în ideea că profită de pe urma lor. Ce profit? Majoritatea celor care ajung ]n astfel de situaíi sunt singuri, nu au pe nimeni şi nu au nimic, decât cel mult o pensie amarâtă. Vă imagineţi că un vârstnic cu avere, moşii, bani în conturi, proprietăţi ajunge în astfel de centre"? Slabe şanse. Aceştia sunt vânaţi de neamuri, binevoitori, care după ce le iau averea ii scot în stradă în fundul gol. Cine ii ia? Statul nu are locuri disponibile. Si uite ca se gasesc persoane care vor sa ajute. Este legal, este moral, nu stiu si nu ma intereseaza, este treaba anchetatorilor. Ce ma intereseaza este daca persoanele ingrijite acolo sunt tratate cu decenta si demnitate. Si mai departe, statul sa modifice legislatia astfel incat sa se asigure că cine ingrijeste persoane cu afectiuni neuropsihice sunt sprijiniti, controlati si unde este cazul sanctionati, dar dupa niste norme corespunzatoare Romaniei, nu tarilor nordice.]
In ceea ce priveşte discuţia despre cimitir, n-am cuvinte. Poate ar trebui să ştiţi că vârstnicii bolnavi mai şi mor. Ce să faci cu ei? Să îi arzi în fundul curţii? Au fost ]ngropaţi creştineşte în cimitir. A, au cruci simple, nu au cripte sau cruci din marmură? Păi cu ce bani? Poatre ar fi trebui să le facă morminte de zeci de mii de lei cu banii pentru medicamente şi pamperşi.