Cu cât se mai vinde o țară?

Foto: Michael Bihmayer / imago stock&people / Profimedia

Acum câteva luni nici nu mi-ar fi trecut prin gând că e posibil ca o țară să fie pusă la mezat, pe tarabă și dată pe tavă cui dă ceva pe ea. Pentru că în mintea mea, o țară ar trebui să fie ceea ce ți-e propria casă. Personal, de fiecare dată când plec din țară, chiar și pentru câteva săptămâni, trăiesc experiențele din alte locuri în amestec cu o chemare continuă și apăsătoare de a mă întoarce acasă. Apoi, când văd din avion pământul țării, trăiesc o emoție puternică, similară unei bucăți de elastic care s-a întins până la un punct maxim și acum se relaxează. De asta nu m-am gândit niciodată că o țară poate fi negociată. 

Așa cum nu-ți negociezi nici visele și nici limba în care visezi, căci sunt un dat. Și mă gândeam câtă ipocrizie se ascunde inclusiv în discursurile acestor așa ziși ”patrioți”, care vin în fața noastră și ne vorbesc de Dumnezeu, de iubirea de glie, de drepturile noastre strămoșești și de puterea dragostei de țară, pentru ca apoi s-o vândă pe tarabă cui dă mai mult. În gura lor, iubirea se golește de sens, iar Dumnezeu pare irecuperabil. Căci niciodată ura n-a fost un drum bun pentru umanitate, deși întotdeauna s-a justificat prin iubire.

Din ”iubirea” asta de țară, aflăm acum prețuri. Aflăm sume. Vedem că, de fapt, n-a fost niciodată despre cât poți face tu pentru țară, ci despre ce poate face țara pentru tine. Deși, realmente, relația cu țara e una similară relației pe care o ai cu partenerul de viață. Se definește prin reciprocitate.

Zilele astea, mai multe investigații de presă, făcute în țară și în străinătate, ne arată cu cât se mai vinde o țară. Și vor da aici niște prețuri, rezultate din sintezele pe care le-am realizat și eu, citind mai multe documente și anchete jurnalistice, dar și din declarațiile unor oameni de pe internet care se autodefinesc drept influenceri. 

7000 de euro la intervale fixe este prețul cu care un post de televiziune a vândut țara Rusiei, acceptând aceste sume regulate din partea agenției de marketing rusești AdNow, o agenție care lucrează de ani întregi pe realizarea de experimente pe mase mari de oameni.

A făcut-o, de pildă, în Franța, acolo unde în timpul crizei sanitare din pandemie, a împrăștiat, prin influenceri plătiți, ideea că vaccinul va transforma oamenii în maimuțe. Experimentul acela n-a prins în Franța cum se așteptau coordonatorii operațiunii. Dar a oferit date despre cum se poate îmbunătăți sistemul de propagandă pentru a deveni mai eficient.

100 de euro e prețul cu care și-au vândut țara micro-influencerii de pe Tik Tok, niște copii fără minte care au acceptat ușor ideea că 500 de lei sunt suficienți pentru a face un pact cu Diavolul. Iar 1000 de euro e prețul cu care și-au vândut țara influencerii mai mari, cu audiențe de zeci sau sute de mii de oameni. Interlopii spun că și-au vândut țara pe câteva mii de euro, pe care i-ar fi primit de la familia Micula, mai precis, de la Victoraș, care, deși are zeci de dosare penale, se bucură de icre negre și Moet, prin munții elvețieni.

500 de euro este prețul cu care și-a vândut țara actualul senator aurist Neamțu, zis și Miki, care, de frică, a ținut să se autodenunțe în prime time, spunând că a primit donații în contul personal de la Bogdan Peșchir, finanțatorul campaniei ilegale a lui Georgescu. Donații pentru „activități culturale”, că e o cultură și vânzarea unei țări.

N-o poate face oricine. Și sigur nici oricând. Dar iată că au venit vremuri în care avem valori exacte ale prețului unei țări. Țara noastră. O fi mult? O fi puțin? Nu știu ce să zic. Dar cred că va veni o zi când ne vom face bine la loc. Și ne va fi foarte rușine de timpurile astea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp