Foto captura cluj24.ro
Una dintre problemele care agită din nou spațiul public în ultimele zile este aceea a poziției exprimate de purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) cu privire la respectarea, și în sânul acesteia, a unor minime recomandări oficiale de comportament prudent, în scopul limitării răspândirii, inclusiv în rândul enoriașilor săi, dar nu numai, a actualei pandemii. Aceasta spre deosebire de faptul că BOR ajunsese la o poziție relativ mai înțeleaptă în privința atitudinii față de unele obiceiuri tradiționale prilejuite de Paștele ortodox.
S-a revenit însă acum la discuția, devenită ridicolă, în jurul problemei linguriței (și a potirului) folosite la împărtășanie! A fi sau a nu fi de unică folosință?! Nici măcar în condiții normale, trecerea ei din gură în gură nu respectă minime condiții de igienă. Cu atât mai puțin în situația de pandemie, când s-ar sfida în acest fel și recomandările medicale întemeiate pe studiile epidemiologice. Cu toate că nici Dumnezeu și nici cartea fundamentală a creștinismului, Biblia, nu au impus un asemenea ritual ce pare aproape barbar, nedemn de societatea civilizată contemporană, reprezentând sechelele încremenirii într-un proiect nereformat în acord cu mersul general al societății.
Este surprinzător că el este apărat și de un reprezentant al României în OSCE, iar purtătorul de cuvânt al BOR a declarat că aceasta, în loc să se conformeze legislației românești actuale, intenționează să se consulte în această privință cu bisericile surori. Care sperăm că vor fi mai responsabile decât ea. Ca și Patriarhul României, Sfântul Sinod și majoritatea clericilor ortodocși.
Ce are poziția exprimată de purtătorul de cuvânt cu adevărata credință în Dumnezeu? Ni se spune că această practică n-ar fi îmbolnăvit pe nimeni, aproape dimpotrivă. De ce este probată această afirmație? Fără a ne bucura de răul nimănui, nu se poate nega faptul că fețe bisericești mai mult sau mai puțin înalte nu au fost apărate acum de sfințenia lor și au contactat totuși noul coronavirus.
Nu pot să nu menționez și unele experiențe proprii în acest sens.
Când, cu toate asigurările că taina botezului apară de orice, atunci când, cu jumătate (vai!) de secol în urmă, mi-am botezat băiatul acasă (în condițiile regimul comunist), în ciuda celor mai riguroase măsuri de igienă, și el, și nașa lui s-au îmbolnăvit totuși a doua zi de oreion.
Iar de curând am fost șocată, când am primit obișnuitul mesaj săptămânal trimis, la o listă întreagă de destinatari, de un preot ortodox român pe care îl cunoșteam de la Biserica Visarion, detașat de mai mulți ani la Philadelphia (nu mă pot abține să nu mă întreb acum cu ce misiune – deși postrevoluționar), în care nu dădea niciun îndemn la respectarea măsurilor de protecție personală contra epidemiei. Deși, având în vedere prestigiul BOR și al său personal în ochii destinatarilor, acesta ar fi putut avea ecoul necesar. Mai mult, în schimbul de mesaje pe care l-am inițiat ulterior cu el, preotul a pretextat că, în absența unor decizii ale BOR, el nu poate să adreseze nici măcar îndemnuri de suflet, ba chiar s-a lansat în tot felul de considerații istorice și mai ales de diatribe la adresa Bisericii Catolice – ceea nu era, oricum, ...în chestie.
Dar, pe lângă problema în speță a linguriței, aparent de detaliu, o altă întrebare, mult mai generală, se pune: într-un stat laic (nici măcar neutru, necum oficial pravoslavnic) ca al nostru (în ciuda reacției firești la îngrădirile din perioada comunistă), BOR este stat în stat? Chiar dacă, constituțional, cultele religioase din România se organizează potrivit statutelor proprii și sunt autonome față de stat, înseamnă aceasta că BOR își poate permite să se opună unor măsuri ale acestuia, care, în plus, sunt de bun simț, adoptate în toată lumea și menite să apere sănătatea și viața oamenilor – care ar trebui să se numere printre prioritățile unei Biserici puse în slujba adevăratei credințe? Aceste prevederi din Constituția României nu înseamnă că BOR ar avea și una proprie, în opoziție cu aceasta! Și că sancțiunile din Codul Penal nu ar trebui să se aplice, conform principiului că nimeni nu este mai presus de lege, și celor care, cu atât mult în mod deliberat, se fac vinovați direct de zădărnicirea combaterii bolilor! Ce ar trebui să se întâmple în acest caz cu purtătorul de cuvânt al BOR, care a vorbit totuși în numele acesteia?
A comenta unele declarații cel puțin discutabile nu înseamnă nici a fi împotriva Bisericii, nici a fi necredincios. Dar nu poți să nu te întrebi oare cum de celelalte culte, creștine non-ortodoxe (care nu s-au opus măsurilor oficiale nici de Paște) și chiar necreștine – recunoscute în România, deși nemajoritare – nu au manifestat aceeași rezistență (mergând până la nesupunere civică) la respectarea propunerilor oficiale care au în vedere protejarea sănătății și vieții oamenilor, fie ei credincioși (de orice rit) sau nu?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
-- Cu aceiasi lingurita ,se poate imprtasi sute de crestini ,, Daca este asa ,de ce , nu fac popi acum o minune pe vreme de pandemie ????? Minunile se fac la Spital de catre Medicii din Linia intai ! Sa fie foarte clar,ptr toata lumea ,,
Ca sa nu mai spun ca pe unii din detasatii astia, daca'i bati pe umar simti stelele de acoperiti pe sub sutana...