Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Cu sinceritate, despre contribuția dumneavoastră, a părinților, la „Educația gratuită”. Replica unei învățătoare, la început de an școlar

copii la scoala-

Am citit zilele astea zeci de articole despre școală. Despre sistem. Despre manuale. Despre cum copiii noștri nu au de niciunele. Despre mai marii noștri aleși pe „genunche”. Articole pertinente cele mai multe, juste, frustrări adunate în zeci de ani de involuție în unul dintre cele mai importante aspecte: educația.

Ne revoltăm impacientați la fiecare început de an școlar pentru ca mai apoi s-o luăm de la capăt, precum câinele care latră, dar nu mușcă. Nimic nu se schimbă. Sistemul e corupt. Sistemul e de vină. Sistemul să ajute, să facă, să dreagă. Uităm că, de fapt, sistemul suntem chiar noi, complici la fel de vinovați ca cei care ne dictează, prin acceptarea tacită pe care o dăm an de an, încă unui pas înapoi educației. E ușor să arăți cu degetul, să critici, să dai întotdeauna vina pe alții, fără să-ți vezi propria vină. Tu ce-ai făcut ultima oară ca să schimbi sistemul?

Alina este învățătoare la o școală de stat din București. Are în grijă copii de clasa a treia. Părinte la rândul ei, a stat de-a lungul anilor de ambele părți ale baricadei. Am întrebat-o despre așteptările ei la început de an școlar și despre cum se implică părinții în educația copiilor.

„Preventiv, am refuzat să mai creionez așteptări”

Sfârșitul verii 2017 a venit cu o sumedenie de schimbări impuse de minister, mai mult sau mai puțin plăcute. Pentru părinți, pentru elevi, dar mai ales pentru profesori. Am fost curioasă să știu cum vede un profesor ședința cu părinții de la început de an. Din băncile clasei, în calitate de părinte, nu se vede întodeauna roz: „Am luat legătura cu comitetul de părinți al clasei încă dinainte de începerea școlii, spune Alina. Am inventariat împreună resursele și, recunosc, am cerut ajutor. Nu este corect ca totul să cadă în sarcina (și bugetul) profesorului de învățământ primar și preșcolar. Sunt colege care plătesc din buzunar printuri color, și se strâng câteva sute de lei, atunci când clasa nu este dotată cu imprimantă color. Nu spun că nu sunt și exagerări, însă materiale didactice nu se dau gratuit.”

Alina a avut noroc, părinții de la clasa ei au colaborat, dar nu se întâmplă întotdeauna la fel. De asta, poate: „Preventiv, am refuzat să mai creionez așteptări, din partea tuturor. 1 septembrie se anunța sumbru și o singură săptămână pentru pregătirea anului școlar a fost cam puțin.” Dar ce fac, până la urmă, părinții? Cum se implică ei în educația propriilor copii? Și cum se vede asta de la catedră?

„Părintele ar trebui să înțeleagă în primul rând rolul pe care îl are din patru în patru ani, atunci când alege primarul. Școlile sunt în sarcina primăriilor locale, și acestea ar trebui să asigure toate cele necesare. Dacă la școală nu există imprimantă, video-proiector, în unele părți lipsește și creta!, părintele este cel care ar trebui, prin intermediul asociațiilor constituite, să pună câteva întrebări. Cum să folosești manualul digital, dacă nu ai cu ce să le proiectezi copiilor aplicațiile?” Da, ne întrebăm. În barbă, unii pe alții, mai pe la colțuri și cam atât.

„Deocamdată nu am cunoscut părinți care să meargă la școală fără să se gândească cât au de dat”

„Ne aflăm într-un cerc vicios, spune Alina. Avem profesori cu bun simț, care nu au de ales decât să ceară sprijinul părinților pentru a nu fi nevoiți să lucreze ca acum un secol. Avem părinți care vor să facă totul pentru copilul lor, dar sunt exasperați de cheltuielile de început de an. Chiar și așa, deocamdată nu am cunoscut părinți care să meargă la școală fără să se gândească cât au de dat.”

A dispărut respectul pentru omul de la catedră”

„Revenind la relația profesor-elev și ceea ce poate face părintele, pot spune că a dispărut acel respect cultivat în familie pentru omul de la catedră. Nu poți avea o relație funcțională dacă cei doi implicați nu se respectă reciproc. Și, dacă acasă părinții vorbesc, de față cu copilul, despre „ce mai cere și aia”, relația are de suferit. Dragi părinți, detașați-vă emoțional și luați decizii eficiente. Sunteți în dialog cu omul de la catedră, nu în război cu el. Iar dreptatea nu stă niciodată numai în dreptul lui. Profesorii sunt și ei oameni și au slăbiciunile lor. Dar asta nu înseamnă că trebuie să le acceptați. Doar gândiți și este suficient!”

Ce mai pot face părinții: „Să înceteze să alerge după note și calificative”

„Să înceteze să discute pe la colțuri. Să își asume, susțină și argumenteze părerile în ședințe și întâlnirile de la școală. Să renunțe la ideea că, dacă ai dat niște bani, ai scăpat de efort. Implicarea în educație înseamnă și însoțirea clasei la un muzeu, sprijin în organizarea diverselor activități ce necesită mai mulți adulți în preajma copiilor. Nu în ultimul rând, să înceteze să alerge după note și calificative, și să renunțe la a condiționa actul didactic. Luați poziție, nu acționați în turmă și nu vă mai gândiți la ce zice lumea.

Părintele ar trebui să delimiteze susținerea copilului în învățare de excesul de ajutor. Totul ar trebui să înceapă cu renunțarea la acele amenințări, încă de la grădiniță, că școala e un fel de bau-bau, unde toată bucuria copilăriei se stinge. Ar trebui să renunțe la a umple lăzi cu păpuși și mașinuțe, și a investi în cărți. Ar trebui să petreacă timp de calitate cu copilul și să înțeleagă că, pe lângă toate drepturile sale, copilul are și îndatoriri. Mi-ar plăcea ca părinții să-și încurajeze copilul să fie corect, să-și accepte greșelile, să aibă curajul să întrebe atunci când nu înțelege, iar când nu știe să facă tema, să-l încurajeze să întrebe din nou.

Părinții sunt, de multe ori, orbiți în a lua cele mai bune decizii. Îmi pare rău că interesul scade pe măsură ce copilul crește. Și, vorbind la modul general, mă deranjează pretenția părinților de a lăsa copilul în grija școlii și a programului de after-school și de a-l lua gata „educat” și pregătit pentru viață. Rar întâlnesc părinți echilibrați... din ce în ce mai mulți sunt în extreme. Ori nu se preocupă, ori se preocupă excesiv.”

Acest ultim sfat, dragi părinți, este poate cel mai important. Școala nu te învață. Școala nu te face om. Școala te ghidează, dar este insuficient ajutorul pe care copilul îl primește de acolo. Este absolut inadmisibil, degradant și periculos să plasezi întreaga responsabilitate a educației copilului tău pe școală. Este impardonabil să dai mereu vina pe alții, să aștepți să facă „cineva” pentru tine, fără să faci niciun pas în direcția schimbării. „Cineva” să ducă gunoiul, noi îl ascundem sub preș. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ckavy check icon
    Nu sunt de acord cu contributii banesti! Sunt de acord cu cumpararea de produse si inregistrarea lor in inventarul clasei. Altfel peste 4 sau 5 ani vor cere bani DIN NOU!!! pentru un proiector sau imprimanta. Cum se intampla acum. Asta ar fi trebuit sa intrebati, stimata reporter contributor!
    • Like 0
  • Exceptional articol. Pana la urma, in fond si in definitiv, e vina parintilor ca educatia e cum e. Sau mai bine zis, e cum si-o doresc ei sa fie. Din pacate, ei nu isi doresc sa fie nicicum (nici bine , nici rau - e cum nu se poate mai prost), eventual o spoiala pe fatada (a se citi de ex. note mari), si niste emotii la sfarsitul clasei a 8-a si a 12-a (si atunci, in marea majoritatea cazurilor, daca e nasol, e surpriza mare, ca habar nu avea de ce era in stare copilul).
    • Like 0
  • Sa ne mai uitam si in curtea vecinului sa vedem ce solutii au gasit ca de jalaniile si miorlaielile romanesti mi s-a acrit: am vazut profesori ce lucreaza fara printuri color dar roaga cate un parinte sa ii xeroxeze fisele: lucrate de profesor de mana ACASA, pozate pe tel. si transmise la cativa parinti care au la birouri xeroxuri ca in scoala ar fi una alb negru dar nu color. Am vazut invatator care a scos copiii afara si discutat in natura si prezentat numaratul cu castane si bete. Acest invatator ia salariu ceva peste salariul minim pe economie si lucreaza 35 ore pe sapt. in clasa, dar in alta tara, vine cu bicicleta zilnic (peste 10km) si are peste 60 de ani si e parintele a 4 copii. Evident ca anul asta s-a schimbat invatatoarea la fiica mea si primii si o lista de materiale lunga, de, anul asta am o invatatoare costisitoare dar nu e bai, mare parte din materiale am recuperat de anul trecut ca am copil grijuliu si nu a distrus chiar tot.
    Scoala e pe atat de scumpa pe cat vrem noi, dar educatia nu se face la scoala ci acasa.
    • Like 0
  • "Problema invatamantului" are mai multe componente. Asa cum le vad eu, acestea sunt:
    1. Mentalitatea corpului de profesori. Sunt atacati pentru orice, sunt blamati pentru orice (vedeti comentariile de mai jos sau din orice alta discutie pe net) si automat ca au dezvoltat, individual si colectiv, o atitudine defensiv-agresiva.
    2. Salariul - sa numaram steagurile coane Fanica - un profesor titular, de liceu, cu aproximativ 10 ani vechime, definitivat si grad II, diriginte se ridica undeva la 2000-2100 net. Daca asta vi se pare mult...
    3. Orele de lucru - in afara de orele curs mai sunt si orele de pregatire a lectiilor (proiecte, corectari de teze/etc, planificari si inca 1000 de alte hartii/dosare ce li se cer). Un profesor care isi face treaba si se implica depaseste 40 de ore pe saptamana. Norma de lucru lunara variaza de la 160h la 184h (in functie de luna)
    4. Atitudinea elevilor/parintilor. Cu bune si cu rele, profesorul este blamat ca Gigel a luat 3 la istorie dar el a auzit de Traian doar A3. Parintele nu il ia la rost pe Gigel ca nu stie diferenta intre primul si al doilea razboi mondial, se tipa la profesor ca nu i-a dat calificativul potrivit. Iar elevii....sunt elevi dedicati, dornici sa invete, sa rupa cartea si sunt si loaze cu telefoane cat 2 salarii de profesor, generatia "mi se rupe, frate! mi se cuvine!".
    4. Sistemul - ca este corupt asta o stie toata lumea. Incepand de la minister si intrand in inspectorate. Daca DNA-ul/procuratura ar deschide investigatii pe bune ar avea de treaba 1000 de ani de acum incolo.
    5. Politica - nu are ce cauta in Invatamant. La fel ca si in Armata, Politie, SRI, DNA. Invatamantul trebuie sa fie impartial si echidistant.

    Solutii:
    1. depolitizarea imediata si reala a invatamantului.
    2. stabilirea unui procent din PIB alocat invatamantului. Acest procent sa nu fie alterat de partidul aflat la guvernare.
    3. orice post sa fie ocupat doar prin concurs (real si nu facut ca o licitatie cu dedicatie)
    4. adaptarea continutului si metodelor de predare lumii in care traim si in care vom trai.
    5.....lista continua
    • Like 1
  • "Sinceritatea", cand un articol critica doar partea "cealalta" nu prea isi atinge scopul, oricât de obiective ar fi criticile..."rar vezi părinți echilibrati" in schimb profesorii sunt doar doritori sa ofere elevilor pregatire corespunzatoare, "oameni cu slăbiciuni si ei" cand nu se mai opresc din cerut...:)
    • Like 3
    • @ Claudia Delia Anitei Pereira
      verisoara mea e profesor si spune ca la cursurile oferite profesorilor gratuit, poate 20% din colegi isi dau interesul sa mearga, restul spun ca stiu deajuns. Ea nu a ratat niciun curs.
      • Like 1
  • ZZ T@P check icon
    Sunt suficient de multi parinti care au pretentii (pe buna dreptate) de la profesori. Dar mi-e teama ca sunt si mai multi care se uita in alta parte cand "cineva" fura din banii destinati pana la urma si educatiei copiilor lor. In general suntem o natie fara simt civic. Nu cred ca ne-am nascut asa, dar tavalugul comunisto-securist a lasat niste tare adanci - asta e sigur. Nu putem vorbi de inceperea unei schimbari pe baze sanatoase a invatamantului in Romania fara sa asanam hotia si circul mediatic de proasta calitate la care asistam zilnic. Pentru ca invatamantul te ajuta sa devii ceea ce doresti. Nu exista suficienta motivatie pentru ca nu exista orizont. Motivatia nu se naste din sfantul duh..
    E greu sa schimbi un invatamant bazat pe stilul de acumulare nelimitata de cunostinte intr-unul creativ chiar si presupunand ca ai avea o baza materiala serioasa. Nu spun ca insusirea de cunostinte nu are rostul ei dar nu trebuie sa devina scop ci mijloc.
    Scoala nu trebuie sa fie un concurs de "cine stie castiga", trebuie sa ajute la formarea de cetateni si nu banci de date. In era digitala problema este rezolvata. Sigur ca problema copiilor superinzestrati trebuie tratata altfel si trebuie sa i se acorde maxima atentie.
    • Like 2
  • check icon
    „Rar întâlnesc părinți echilibrați... din ce în ce mai mulți sunt în extreme. Ori nu se preocupă, ori se preocupă excesiv.”
    Aici ar fi interesant de detaliat ce a vrut să spună doamna învățătoare: ce face un părinte care se ocupă excesiv de educația copiilor lui? Aș dori să știu cam ce înseamnă asta.
    • Like 0
    • @
      Este o întrebare pertinentă, de luat în calcul pentru un alt articol. Altfel, sunt prinți care înțeleg că se ocupă de educația copiilor venind zilnic la școală pentru lucruri minore, doar ca să fie vizibili. Ei, nu neapărat bine. La asta se referea Alina. Mulțumesc.
      • Like 0
    • @ Luminița Malanca
      check icon
      Mulțumesc. Deduc din ce mi-ați spus că învățătoarei respective nu-i place nicicum, că pentru ea nu-i bine nicicum, nici dacă părintele vine rar, nici dacă vine des. De unde să știe un părinte cât de des trebuie să vină să discute cu învățătoarea?
      Și vă rog, corectați răspunsul dvs.: părinți, nu prinți. :)
      • Like 1
    • @
      :)) prinți.... Comentariul dvs. m-a dus cu gândul la un articol(pe altã platformã) care sublinia importanța diacriticelor. Titlul original era așa : " Un tanc american a violat douã minore din Siria." Titlul corect,românesc, ar fi fost așa : "Un țânc american a violat douã minore din Șiria." (Șiria-jud. Arad). P.S. Restul comentariilor dvs.,pe marginea acestui text - foarte pertinente.
      • Like 1
    • @ Stefan Stefania
      check icon
      Mulțumesc. Oare n-ar fi mai bine să ne tutuim? Eu zic că ar fi OK aici, nu cred că ar fi o lipsă de respect.
      • Like 0
    • @
      Da,e o.k. Din pãcate ea, lipsa de politețe, își va arãta (din nou) colții în triada idiosincresicã vaccin- LGBT- P-C. Sau nu? :)
      • Like 0
    • @ Stefan Stefania
      check icon
      Ei, eu văd că putem trece cu bine și de ciocnirile punctelor de vedere opuse.
      Einigkeit und Recht und Freiheit, eh?
      • Like 0
    • @
      M-ai bãgat în ceațã. Nu cunosc limba germanã( și rãu îmi pare) și mi- e lene sã "gugãlesc" ! Rog ,traducerea.
      • Like 0
    • @ Stefan Stefania
      check icon
      E ultima strofă din imnul Germaniei:
      "Unitate, lege și libertate..."
      • Like 0
    • @
      Cred ca totuși doamna învățătoare are dreptate. Sunt părinți care sunt atât de "implicati" încât uita că la un moment mai trebuie sa se detașeze o țâră. Da' culegere de aia nu cumpărăm? Da' de ce ii pune la educație să facă 25 de genuflexiuni? 20 nu ajung? La al meu de ce i-a dat doar 7 la muzică și la Ionescu 8, doar cântă la fel de frumos? În Franța e altfel! Doamna de engleză e prea severă!
      Te duci la câte o ședință cu părinții și nu mai apuci să discuți nimic esențial de câțiva dintr-ăștia.
      La polul opus se afla cei pe care nu prea ii interesează sau sunt chiar inerți. Lasă că merge și așa! L-am adus la școală, faceț-l om! De aia sunteți plătiți!
      Da, și din experiența trăită cu copii mei înclin să cred ca dispare un echilibru în care trebuie să știi până unde să te implici tu și de unde intervine rolul școlii. Sau invers, când e cazul să te apleci mai mult înspre educația propriului copil, lăsând alte preocupări deoparte. Dar, na, dacă ar exista ceva mai mult echilibru în toate din țara asta, am fi Danemarca, probabil :})
      • Like 1
    • @ Republican
      check icon
      Aha... Abia acum încep să pricep. Da, din păcate e plină țara ca și clasa de oameni care le știu mai bine pe toate. În mod normal, învățătorul/învățătoarea ar trebuie să le-o taie scurt: băi, ce faci, te bagi în jobul meu?! Din păcate, cred că în multe cazuri cel de la catedră nu poate spune asta, deoarece există after-school-ul, și e un conflict de interese, nu-ți vine să te contrezi cu cineva care-ți bagă lunar bani în buzunar...
      • Like 0
    • @
      Mulțumesc. Mai devreme,nu am avut timp,dar vã contrazic acum. Nu cred cã numãrul profesorilor e problema, ci repartizarea lor neuniformã : prea mulți în orașele mari, prea puțini/deloc, în orãșele/zone rurale. (Situație valabilã și în cazul medicilor.) Iar, geografia/istoria, chimia/fizica, sunt, totuși, specialitãți distincte. De aceea, e bine sã fie predate ca și pânã acum- profesori individuali. Cã nimeni nu va încerca sã reglementeze transferurile profesorilor în orașele mari, e altã poveste ! Like pt. rãspunsul câtre @ Republican.
      • Like 0
  • Doar o observatie: DA, ma astept ca scoala sa-mi educe copilul din punct de vedere formal fara interventia mea. Daca scoala nu poate face asta atunci sa se desfiinteze pentru ca nu-si mai poate indeplini rolul. NU aud nici un cuvant despre un protest al profesorilor privind materia prea stufoasa, despre prea multele "loaze" care activeaza in invatamant fie ca si profesori fie ca si personal auxiliar. Nu criticam stapanul, nu-i asa ? mana care ne hraneste, care ne-a crescut salariile .... Cred ca o rezolvare eleganta a problemei salariilor ar fi aceea ca sa se concedieze 50% dintre profesori, sa se treaca de la un program de lucru de 16 ore/sapt la unul de 32 ore/sapt si sa se dubleze salariile. Daca aveti indoieli priviti unde a ajuns invatamantul romanesc !
    • Like 5
    • @ Defrag Fdsetr
      check icon

      Mai degrabă cred că veți vedea introducerea de noi materii și angajarea de și mai mult personal. Asta văd că este tendința. Numărul celor angajați de stat nu a scăzut deloc, nici nu s-a oprit, dimpotrivă, a crescut. Văd asta de 10 ani, fără excepție, la toate instituțiile publice cărora le trec periodic pragul!

      Ar fi foarte simplu să se eficientizeze și învățământul: în afară de câteva materii (matematică, română, informatică, educație fizică), s-ar putea preda câte două specializări de către profesori: istorie+geografie, fizică+chimie, engleză+altă limbă, religie+altceva, etc. Dar asta ar presupune deranjarea confortului „sistemului” actual, și nu se dorește asta, nici în învățământ și nici într-un alt domeniu, pentru că vezi doamne, pierd voturi „tătucii-politrucii”!
      • Like 1
    • @ Defrag Fdsetr
      Sunt de acord cu ideea pasivităţii celor din sistem. Dar nu pot fi de acord cu ceea ce debitaţi voios despre orele de muncă şi salarii. Salariul NU a crescut în învăţământ. Norma este de 18 ore, nu de 16. Ceea ce nu cuantificaţi corect este şi timpul de pregătire al celor 18 ore. Dacă vă imaginaţi că un profesor "îmbrăcat în vuittoane" vine la şcoală cu gentuţa de firmă pe umăr, ca să chinuie părinţi şi elevi, vă invit să vă schimbaţi meseria şi să poftiţi într-o şcoală, fie "de renume", fie rurală, şi să gustaţi viaţa de huzur din plin! Numai de bine să auzim!
      • Like 1
    • @
      check icon
      Evident... Dar cui îi pasă? Doar nouă, părinților.
      • Like 0


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult