Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Cum a vrut Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de Terapie Intensivă pentru nou-născuți de la Spitalul „Marie Curie”, să informatizeze sistemul acasă la el, în România, cu discheta

Medicul Cătălin Cîrstoveanu își aduce aminte perfect de ziua în care a intrat pentru prima dată într-un spital din Statele Unite. Era în anul trei de rezidențiat, în 2000, când împreună cu mai mulți colegi din România a mers peste ocean să învețe, să capete experiență. Avea să fie un moment definitoriu pentru cariera sa și pentru ce a reușit să facă ulterior în România.

„M-am blocat, absolut m-am blocat. Pur și simplu mă uitam de jur împrejur, nu îmi venea să cred. Mă uitam la calculatoarele care arătau fișa pacienților, mă uitam la organizare, mă uitam cum sunt ușile, mă uitam cum pun ei mâna pe pacient, vedeam că este o asistentă la 1-2 pacienți maximum. Tot ce însemna infrastructură si organizare pur și simplu m-au terminat. În România, plecasem din maternitatea Giulești. Reanimarea noastră avea 4 metri pe 6 metri, acolo ne desfășuram activitatea, 6-7 pacienți critici. Învățam să facem reanimare cu ce aveam în anii aceia 98, 99. Mai mult cu ce nu aveam, ăsta e adevărul”, rememorează medicul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de Terapie Intensivă pentru nou-născuți de la Spitalul „Marie Curie”, secție de excelență în domeniul terapiei intensive neonatologice din România.

Într-un spital din Louisville, apoi în unul din Iowa a înțeles de ce lucrurile merg bine, a înțeles cum sunt organizate activitățile și cum trebuie ele legate.

Am luat discheta și m-am dus la profesorul Dan Stewart, așa, mai jenat. Și am zis: «Prof, dă-mi și mie programul vostru informatic, te rog frumos»

Invitat de Claudiu Pândaru la o discuție altfel pentru podcastul BCR „La bani mărunți”, medicul Cătălin Cîrstoveanu a povestit zâmbind că a vrut să aducă în România programul informatic pe care îl văzuse în spitalele americane.

„Aveam o dischetă de 1,5 Megabytes. Am luat discheta și m-am dus la profesorul Dan Stewart, așa mai jenat. Și am zis: «Prof, dă-mi și mie programul vostru informatic, te rog frumos» (râde). Era vremea în care cumpăram XP-ul de la colțul străzii, dădeam 5 lei pe el, asta era România, credeam că lucrurile sunt asemănătoare și mă bazam pe prietenia noastră (cu profesorul îndrumător – n.n.) să pot să schimb și eu lucrurile la mine acasă, să am totul informatizat. Nu aveau hârtie. (V-a dat pe dischetă programul informatic?). Nuu. Știi ce mi-a zis? Well, știi Cătălin - știi, cum sunt ei foarte bine crescuți și prietenoși – mi-a zis: «Nu prea pot să fac lucrul asta, nu am voie. Și mai e și ceva foarte important: costă un milion de dolari» (râde). M-a blocat și mi-am dat seama, ok, vedem cum facem, lăsăm un pic să treacă timpul, poate facem rost de bani”, a povestit medicul Cătălin Cîrstoveanu pentru podcastul „La bani mărunți”.

S-a întors din Statele Unite și a început să construiască ceea ce azi e o insulă în medicina din România, secția de terapie intensivă pentru nou-născuți de la Spitalul „Marie Curie”. Cu tot cu program informatic, ca cel văzut în State, adus la zi.

De-a lungul anilor, pe lângă investiții de milioane de euro, bani de la companii private, medicul Cătălin Cîrstoveanu a reușit să convingă statul să îi accepte și să intre în parteneriat. Iar lucrul acesta a fost mai greu decât aducerea finanțărilor de la privați, pentru dotarea secției de terapie intensivă nou-născuți.

„Uitându-mă la istorie, e mai greu să convingi statul român (să accepte finanțarea companiilor private în medicină -n.n.). De ce? Pentru că acolo sunt oameni incapabili, unii dintre ei, unii sunt și rău intenționați, alții pur și simplu nu înțeleg, și datoria noastră e să îi facem să înțeleagă pe aceștia din urmă. (...) E foarte important ca faptele noastre să vorbească”, a punctat medicul Cătălin Cîrstoveanu.

„Am avut o viață foarte frumoasă ca student cu copil în facultate”

În dialogul cu Claudiu Pândaru, medicul a povestit și despre viața sa de student, când a devenit părinte, dar și ce a făcut cu primul său salariu de medic.

„Îmi aduc aminte când am luat primul salariu de medic. Nu a însemnat nimic, am trăit până foarte târziu cu ajutorul părinților, al socrilor. Asta a fost viața, nu am simțit această problemă, eram săraci lipiți, dar nu simțeam acest lucru. Eram oameni tineri, ne bucuram de viață. Am avut copil din facultate. Am spus ok, un copil vine cu ceva în viață, Dumnezeu nu dă copilul ca să mori cu el de foame. Am avut o viață foarte frumoasă ca student cu copil în facultate. Deci salariul acela nu reprezenta nimic. Cred că am făcut o mică masă din salariul acela (primul său salariu, în calitate de medic - n.n). Era de genul 200-300 de dolari, atât era”, a povestit dr Cîrstoveanu.

Medicul speră ca, în doi ani, secția pe care o conduce să fie extinsă cu încă 20 de paturi, pe lângă cele 27 existente. În plus, aici urmează să fie înființat un centru de training, sală operatorie, RMN în mijlocul reanimării, facilități tehnice. În plus, dr. Cîrstoveanu crede că heliportul de la „Marie Curie” ar putea să fie gata până la sfârșitul anului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul Doctor Catalin Carstoveanu a salvat in decembrie 2016 pe nepotica mea, Sara Ioana Dimache. Datorita muncii, abnegatiei si profesionalismului Dansului a reusit sa faca o adevarata minune. Acum fetita este perfect sanatoasa, se poate bucura de viata si noi ne putem bucura de ea. Ii suntem si ii vom fi intotdeauna recunoscatori Domnului Doctor Catalin Carstoveanu.
    • Like 2
  • Problema drepturilor de autor a programelor software e corectă pentru că firmele de dezvoltare software fac niste investiții serioase pentru programele respective că să nu mai vorbim de mentenanța de după instalarea lor. Cu totul altfel se pune problema in ceea ce privește susținerea de către stat a unei firme private chiar dacă e din domeniul sănătății. Patronii vor să-si încaseze profitul chiar daca și statul a contribuit la cheltuieli ceea ce nu e ok și apoi alti privați din alte sectoare ar cere același lucru pentru că nu poți face discriminări bazate pe obiectul de activitate ca să nu mai spun că orice fond public alocat unei firme private e considerat ajutor de stat și e suspus controlului și dreptului european , deci e mai complicat.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon