Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cum am devenit medic. „Mi-am păstrat umilința și am știut că trebuie să am răbdare, să cresc, să acumulez, să mă formez...”

Încep cu scurta-mi poveste a devenirii:

Întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, micul Vasi răspundea: doctor. Dar nu era răspunsul lui, ci o inoculație de conjunctură, așa cum se întâmplă mereu. Timpul a zburat și răspunsul s-a păstrat același, indiferent de părerea celorlalți. Vasi creștea și devenea tot mai stăpân pe răspuns. Îi plăceau oamenii și voia să îi ajute, să schimbe lumea, să facă tot mai multe lucruri. Anii s-au risipit ca un fum și Vasi, cu multe greutăți, a intrat la medicină, unde s-a luptat cu și mai multe obstacole. A terminat medicina și abia apoi a aflat ce înseamnă relația medic – pacient, poveștile, mulțumirile, adevăratele bube ale sistemului, moartea. A devenit puternic și, chiar dacă la un moment dat a simțit că nu mai poate, a mers totuși mai departe. Se înseninează când vede oameni salvați, are în el o satisfacție aproape poetică atunci când iese din spital după o gardă grea, absoarbe în continuare poveștile pacienților și devine mai bun, mai ales ca om. S-a mai temperat, știind că nu poate schimba lumea deodată. A început să se schimbe pe el cu influențe cât mai veritabile, pentru că numai așa va putea face lucruri frumoase, în fiecare zi.

În clipa asta, Vasi, care nu mai e deloc mic, stă pe un fotoliu și se gândește la răspunsurile care erau mereu aceleași. E fericit că a luptat și a reușit să concretizeze evoluția și să finalizeze pozitiv întrebările vechi, devenind chiar răspunsul. Grozav sentiment.

Cât de greu e să devii medic?

Mulți sunt terifiați de ideea de a deveni medic, considerând întreaga meserie ca fiind mult prea grea. Problema apare la vizualizarea produsului finit, ignorând etapele intermediare. Nimeni nu ajunge medic peste noapte.

Să ne imaginăm că vrem să practicăm săriturile cu schiurile. Ne luăm un echipament potrivit, ne ungem tălpile schiurilor cu cea mai bună ceară, ne facem încălzirea și ne trezim puși în fața unei mari provocări. Versantul de lângă noi are construite patru trambuline: una de 15 metri, una de 50, una de 85 și alta de 130 de metri. Vedem un profesionist cum se lansează de pe cea mai înaltă, prinde o viteză mare, se desprinde perfect, trece aproape paralel cu solul, în acel V Boklöv cu schiurile, controlează bine poziția, depășește punctul de construcție al trambulinei și aterizează la 141 de metri, chiar cu telemark la contactul cu zăpada. Ne dorim, firește, același lucru. Dar ni se pare totul mult prea greu, din moment ce nu am făcut asta niciodată. Dacă ne-am arunca de pe cea mai înaltă trambulină, mai mult ca sigur am greși ceva, chiar fatal. Cu o umilință obligatorie și mobilizatoare, trebuie mai întâi să învățăm să schiem, apoi să folosim trambulina cea mai mică până ne înățam cu ea, apoi pe următoarea și tot așa.

Viața cere acumulare etapizată. E valabim în orice domeniu. Medicina nu e grea. Un medic se pregătește pas cu pas și ajunge apoi să fie în elementul lui, să ia decizii corecte, să salveze vieți în chestiuni care cer acțiuni în câteva secunde. Medicul acela poartă în spate mii de ore de pregătire, de învățare graduală. El sare de pe trambulina de 130 de metri chiar în camera de gardă. Și aterizează perfect, cu telemark.

Eu am devenit stăpân pe mine învățând mult teoretic și practic. Ca rezident, mi-am întins neuronii la maximum în gărzi puse la câteva zile, prin marile spitale din capitală. Am îndrăznit mereu să mă bag aproape de pacient, să îl întorc pe toate părțile, să arunc o idee. Am avut mult curaj. M-am bazat de multe ori pe intuiție. Când am realizat că am uitat ceva, am revenit mereu la cărți. M-am dus ca voluntar prin alte secții și nu mi-a păsat că trăgeau toți de mine. Am stat lângă medici minunați. Am avut privilegiul de a sta lângă profesori uriași. Mi-am păstrat umilința și am știut că trebuie să am răbdare, să cresc, să acumulez, să mă formez. Nu am forțat lucrurile. După rezidențiat, nu mai ai coordonatorul deasupra ta, ești tu cu pacientul și apelezi la toate cunoștințele teoretice și practice pentru a-l face bine. Dar ai îmblânzit deja mare parte din domeniu, totul e mult mai ușor acum.

Acceptați asta, dacă vreți să deveniți medici. Nu vă speriați. Nu vă doriți prea mult deodată ci acceptați evoluția lentă, echilibrată, logică. Îmbrățișați asta și în oricare alt domeniu al vieții. Vă va prinde al naibii de bine.

Articol publicat pe site-ul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumoasa marturisirea de credinta, pentru profesia de medic si pentru orice alta profesie. Sa fii "umil", inseamna sa fii cu ochii larg deschisi spre aproapele tau, spre domeniul in care evoluezi.
    • Like 0
  • check icon
    Dupã ce vati"intins neuronii la maximum", vi s-au scurtcircuitat sinapsele si a rezultat acest articol penibil ,ca o telenovela!(sunt medic, stiu ce. vorbesc!)
    • Like 0
  • check icon
    "Umilinta" inseamna ca de fapt trebuie sa inveti. Dupa aceea iar inveti (din carti, din jur, de la tine ...) si tot asa; in momentul in care crezi ca nu mai ai ce invata, ai terminat cu umilinta, ai devenit trufas si esti terminat!
    • Like 2


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon e-factura

Dacă ne uităm la primele 7 luni din 2025, cheltuielile au fost mai mari cu peste 20% decât veniturile, în condițiile în care acestea au crescut cu aproape 12% față de anul precedent. Cheltuielile de personal și asistență socială reprezintă aproape 67% din venituri. Dacă adăugăm și costul dobânzilor, care a crescut îngrijorător față de 2024, ajungem la peste 75% din total venituri. foto: Profimedia

Citește mai mult