Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cum am devenit medic. „Mi-am păstrat umilința și am știut că trebuie să am răbdare, să cresc, să acumulez, să mă formez...”

Încep cu scurta-mi poveste a devenirii:

Întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, micul Vasi răspundea: doctor. Dar nu era răspunsul lui, ci o inoculație de conjunctură, așa cum se întâmplă mereu. Timpul a zburat și răspunsul s-a păstrat același, indiferent de părerea celorlalți. Vasi creștea și devenea tot mai stăpân pe răspuns. Îi plăceau oamenii și voia să îi ajute, să schimbe lumea, să facă tot mai multe lucruri. Anii s-au risipit ca un fum și Vasi, cu multe greutăți, a intrat la medicină, unde s-a luptat cu și mai multe obstacole. A terminat medicina și abia apoi a aflat ce înseamnă relația medic – pacient, poveștile, mulțumirile, adevăratele bube ale sistemului, moartea. A devenit puternic și, chiar dacă la un moment dat a simțit că nu mai poate, a mers totuși mai departe. Se înseninează când vede oameni salvați, are în el o satisfacție aproape poetică atunci când iese din spital după o gardă grea, absoarbe în continuare poveștile pacienților și devine mai bun, mai ales ca om. S-a mai temperat, știind că nu poate schimba lumea deodată. A început să se schimbe pe el cu influențe cât mai veritabile, pentru că numai așa va putea face lucruri frumoase, în fiecare zi.

În clipa asta, Vasi, care nu mai e deloc mic, stă pe un fotoliu și se gândește la răspunsurile care erau mereu aceleași. E fericit că a luptat și a reușit să concretizeze evoluția și să finalizeze pozitiv întrebările vechi, devenind chiar răspunsul. Grozav sentiment.

Cât de greu e să devii medic?

Mulți sunt terifiați de ideea de a deveni medic, considerând întreaga meserie ca fiind mult prea grea. Problema apare la vizualizarea produsului finit, ignorând etapele intermediare. Nimeni nu ajunge medic peste noapte.

Să ne imaginăm că vrem să practicăm săriturile cu schiurile. Ne luăm un echipament potrivit, ne ungem tălpile schiurilor cu cea mai bună ceară, ne facem încălzirea și ne trezim puși în fața unei mari provocări. Versantul de lângă noi are construite patru trambuline: una de 15 metri, una de 50, una de 85 și alta de 130 de metri. Vedem un profesionist cum se lansează de pe cea mai înaltă, prinde o viteză mare, se desprinde perfect, trece aproape paralel cu solul, în acel V Boklöv cu schiurile, controlează bine poziția, depășește punctul de construcție al trambulinei și aterizează la 141 de metri, chiar cu telemark la contactul cu zăpada. Ne dorim, firește, același lucru. Dar ni se pare totul mult prea greu, din moment ce nu am făcut asta niciodată. Dacă ne-am arunca de pe cea mai înaltă trambulină, mai mult ca sigur am greși ceva, chiar fatal. Cu o umilință obligatorie și mobilizatoare, trebuie mai întâi să învățăm să schiem, apoi să folosim trambulina cea mai mică până ne înățam cu ea, apoi pe următoarea și tot așa.

Viața cere acumulare etapizată. E valabim în orice domeniu. Medicina nu e grea. Un medic se pregătește pas cu pas și ajunge apoi să fie în elementul lui, să ia decizii corecte, să salveze vieți în chestiuni care cer acțiuni în câteva secunde. Medicul acela poartă în spate mii de ore de pregătire, de învățare graduală. El sare de pe trambulina de 130 de metri chiar în camera de gardă. Și aterizează perfect, cu telemark.

Eu am devenit stăpân pe mine învățând mult teoretic și practic. Ca rezident, mi-am întins neuronii la maximum în gărzi puse la câteva zile, prin marile spitale din capitală. Am îndrăznit mereu să mă bag aproape de pacient, să îl întorc pe toate părțile, să arunc o idee. Am avut mult curaj. M-am bazat de multe ori pe intuiție. Când am realizat că am uitat ceva, am revenit mereu la cărți. M-am dus ca voluntar prin alte secții și nu mi-a păsat că trăgeau toți de mine. Am stat lângă medici minunați. Am avut privilegiul de a sta lângă profesori uriași. Mi-am păstrat umilința și am știut că trebuie să am răbdare, să cresc, să acumulez, să mă formez. Nu am forțat lucrurile. După rezidențiat, nu mai ai coordonatorul deasupra ta, ești tu cu pacientul și apelezi la toate cunoștințele teoretice și practice pentru a-l face bine. Dar ai îmblânzit deja mare parte din domeniu, totul e mult mai ușor acum.

Acceptați asta, dacă vreți să deveniți medici. Nu vă speriați. Nu vă doriți prea mult deodată ci acceptați evoluția lentă, echilibrată, logică. Îmbrățișați asta și în oricare alt domeniu al vieții. Vă va prinde al naibii de bine.

Articol publicat pe site-ul autorului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumoasa marturisirea de credinta, pentru profesia de medic si pentru orice alta profesie. Sa fii "umil", inseamna sa fii cu ochii larg deschisi spre aproapele tau, spre domeniul in care evoluezi.
    • Like 0
  • check icon
    Dupã ce vati"intins neuronii la maximum", vi s-au scurtcircuitat sinapsele si a rezultat acest articol penibil ,ca o telenovela!(sunt medic, stiu ce. vorbesc!)
    • Like 0
  • check icon
    "Umilinta" inseamna ca de fapt trebuie sa inveti. Dupa aceea iar inveti (din carti, din jur, de la tine ...) si tot asa; in momentul in care crezi ca nu mai ai ce invata, ai terminat cu umilinta, ai devenit trufas si esti terminat!
    • Like 2


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult