Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cum am rezolvat problema pașaportului „în 5 minute”, dar cu extra costuri

Nu credeam să ajung vreodată să mă bucur atât de mult de un banal pașaport, așa cum am făcut-o de dimineață. Adică de un produs care mi se cuvine și pentru care plătesc de două ori – o dată prin impozitele lunare și a doua oară achitând taxa aferentă. De ce mă bucur atăt de mult, aflați de aici.

Ca paranteză, de data asta am plătit de 4 ori. Pentru că, din cauza situației ingrate de la Serviciul Pașapoarte Brașov, am hotărât să mergem în alt oraș, așadar m-a costat și drumul. Plus ziua aferentă de concediu. Am ales Bacăul, pentru că acolo se poate face programare online (nu ca la Brașov, unde se stă la cozi de cu noapte), dar și pentru că acolo am crescut și am putut astfel să îmi petrec weekend-ul acasă.

Pașapoarte Brașov (Foto: Bună ziua, Brașov)

Am făcut programarea online pentru o zi de vineri, la finalul programului. L-am rugat pe tata să plătească el taxa aferentă, pentru ca banii să rămână în bugetul Prefecturii Bacău (ma gândeam ca nu cumva sa fiu expediată de la ghișeu pentru că am plătit în altă parte –, deși teoretic nu ar fi trebuit să fie probleme, am ajuns la vârsta la care mă aștept la orice surpriză în țara asta). 

Am ajuns în fața ghișeului cu 10 minute înainte de ora programată. Tata și, implicit, chitanța erau încă pe drum. Am început să intru în trepidații. Știam că punctualitatea nu e punctul lui forte. Era extrem de important pentru noi, știa și el asta, iar fără chitanță nu puteam să depun actele. Îmi făcusem tone de nervi la Brașov, abia găsisem programare la Bacău, batusem și drumul până acolo… și acum să mi se închidă ghișeul în față și să rămân pe dinafară doar pentru ca el întârzie (evident, era blocat în traficul de vineri după-amiază). Inima îmi bătea să sară din piept, mâna îmi tremura pe telefon.

A ajuns la 15:59. La 16:00 eram în biroul ofițerului, care ne-a preluat dosarul și i-a făcut poză fiică-mii. 5 minute a durat totul, cu hlizeala de rigoare. Fără să stau nopți întregi la rând, fără să mă calc în picioare cu nimeni. Rapid, calm și civilizat, așa cum ar trebui să se întâmple toate într-o țară europeană a lui 2017. Și da, am putut să îl ridic de la Brașov.

Nu m-am mai simțit demult atât de ușurată, liniștită, relaxată. Parcă eram un conducător de oști, întors învingător de pe câmpul de bătalie. Cand am văzut problemele de la Brașov și chiar București am crezut că nu voi reuși să îi fac pașaportul copilului în timp util astfel încât să mai putem pleca în vacanță vara asta. Dar am reușit! Am reușit să escaladez munții incompetenței, dezinteresului, corupției și umilirii cetățeanului de rând și să ajung în vârf. Și atunci întreb: de ce la Bacău și în alte județe se pot face programări online și în altele nu? De ce Prefecturile și Serviciile Județene de Eliberare a Pașapoartelor nu pot să prevadă aglomerația de primăvară-vară și să ia masuri? Să transfere oameni de alte birouri (Buletine, de exemplu) sau să modifice programul de lucru?

Unii ne întreabă pe noi, aștia care ne-am „trezit” să facem pașapoarte la jumătatea lui mai (că de atunci a început distracția la mine) de ce nu ne-am dus mai devreme. Să vă spun cum a fost la mine, și probabil la mulți alții asemenea mie: în ianuarie-februarie m-am îngrijit de plata impozitelor. Martie-aprilie a fost despre Paști. Și de abia apoi am început să ne gândim la concediul de vară. Să vorbim la serviciu să vedem când plecăm, să ne socotim bugetul pentru restul anului, să consultăm prețurile pentru vacanțe și să alegem destinația. Însă oricum, asta este irelevant. Pentru că absurdul pretenției de a-ți face pașaport cu 6 luni înainte de data plecării este mai mare decât orice alt motiv din spatele ei. Mie cine „îmi plătește” cele 6-8 luni în care stau cu pașaportul în sertar, fără să îl folosesc? Dacă îl fac în ianuarie și plec în august, pierd timp din valabilitatea documentului. Câți bani și cât timp trebuie să mai pierdem noi, cetățenii, din cauza incompentenței și dezinteresului funcționarilor pe care îi plătim din banii noștri? E doar o întrebare retorică, nu vă chinuiți să găsiți răspunsul. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Si in Oradea se poate face programare on-line, lucrurile merg repede.
    • Like 0
  • induiasator :)
    ca cetatean al unei alte tari eu decat romania va informez ca : FORMULARELE IN ALB, COMPLETATE SI PASAPORTUL VIN PRIN POSTA PE ADRESA DATA, de acasa sau din strainatate :)
    deci la ce va bucurati ? ca nu inteleg exact subiectul !
    bunica mea mai arunca in treacat "a bagat mezel in colt" si noi, restul familiei, o privim speriati, sa fie gluma sau de data asta nu o mai "aducem" inapoi din spaimele trecutului glorios.
    • Like 0
  • Buletinele sunt la administrațiile locale, pașapoartele și actele auto la prefecturi (deci administrația centrala).
    Nu se prea pot transfera angajați asa ușor intre ele....
    • Like 0
    • @ Rica V Zice
      check icon
      Așa scrie la intrări. De fapt, toate sunt acolo unde au fost totdeauna: la miliție.
      • Like 0
  • check icon
    «Nu credeam să ajung vreodată să mă bucur atât de mult de un banal pașaport» Ehe... Stimată autoare, nici nu știți ce prețios poate fi un pașaport, bag sama că n-ați apucat vremurile (și bine faceți că nu le-ați apucat) când, pt a pleca în vecina Iugoslavie, care – între timp – nu mai există, făceai cerere și primeai un răspuns conform căruia «tov. X nu prezintă garanții moral-politice».
    • Like 2


Îți recomandăm

Telemunca

Odată cu răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta, companiile din toată lumea și-au schimbat politica de resurse umane și și-au încurajat angajații să lucreze la distanță pentru a preveni extinderea epidemiei. O decizie care ține de supraviețuirea biologică, dar și de supraviețuirea ca business. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Recul

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

Citește mai mult

Alphahead

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

Citește mai mult