Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cum am rezolvat problema pașaportului „în 5 minute”, dar cu extra costuri

Nu credeam să ajung vreodată să mă bucur atât de mult de un banal pașaport, așa cum am făcut-o de dimineață. Adică de un produs care mi se cuvine și pentru care plătesc de două ori – o dată prin impozitele lunare și a doua oară achitând taxa aferentă. De ce mă bucur atăt de mult, aflați de aici.

Ca paranteză, de data asta am plătit de 4 ori. Pentru că, din cauza situației ingrate de la Serviciul Pașapoarte Brașov, am hotărât să mergem în alt oraș, așadar m-a costat și drumul. Plus ziua aferentă de concediu. Am ales Bacăul, pentru că acolo se poate face programare online (nu ca la Brașov, unde se stă la cozi de cu noapte), dar și pentru că acolo am crescut și am putut astfel să îmi petrec weekend-ul acasă.

Pașapoarte Brașov (Foto: Bună ziua, Brașov)

Am făcut programarea online pentru o zi de vineri, la finalul programului. L-am rugat pe tata să plătească el taxa aferentă, pentru ca banii să rămână în bugetul Prefecturii Bacău (ma gândeam ca nu cumva sa fiu expediată de la ghișeu pentru că am plătit în altă parte –, deși teoretic nu ar fi trebuit să fie probleme, am ajuns la vârsta la care mă aștept la orice surpriză în țara asta). 

Am ajuns în fața ghișeului cu 10 minute înainte de ora programată. Tata și, implicit, chitanța erau încă pe drum. Am început să intru în trepidații. Știam că punctualitatea nu e punctul lui forte. Era extrem de important pentru noi, știa și el asta, iar fără chitanță nu puteam să depun actele. Îmi făcusem tone de nervi la Brașov, abia găsisem programare la Bacău, batusem și drumul până acolo… și acum să mi se închidă ghișeul în față și să rămân pe dinafară doar pentru ca el întârzie (evident, era blocat în traficul de vineri după-amiază). Inima îmi bătea să sară din piept, mâna îmi tremura pe telefon.

A ajuns la 15:59. La 16:00 eram în biroul ofițerului, care ne-a preluat dosarul și i-a făcut poză fiică-mii. 5 minute a durat totul, cu hlizeala de rigoare. Fără să stau nopți întregi la rând, fără să mă calc în picioare cu nimeni. Rapid, calm și civilizat, așa cum ar trebui să se întâmple toate într-o țară europeană a lui 2017. Și da, am putut să îl ridic de la Brașov.

Nu m-am mai simțit demult atât de ușurată, liniștită, relaxată. Parcă eram un conducător de oști, întors învingător de pe câmpul de bătalie. Cand am văzut problemele de la Brașov și chiar București am crezut că nu voi reuși să îi fac pașaportul copilului în timp util astfel încât să mai putem pleca în vacanță vara asta. Dar am reușit! Am reușit să escaladez munții incompetenței, dezinteresului, corupției și umilirii cetățeanului de rând și să ajung în vârf. Și atunci întreb: de ce la Bacău și în alte județe se pot face programări online și în altele nu? De ce Prefecturile și Serviciile Județene de Eliberare a Pașapoartelor nu pot să prevadă aglomerația de primăvară-vară și să ia masuri? Să transfere oameni de alte birouri (Buletine, de exemplu) sau să modifice programul de lucru?

Unii ne întreabă pe noi, aștia care ne-am „trezit” să facem pașapoarte la jumătatea lui mai (că de atunci a început distracția la mine) de ce nu ne-am dus mai devreme. Să vă spun cum a fost la mine, și probabil la mulți alții asemenea mie: în ianuarie-februarie m-am îngrijit de plata impozitelor. Martie-aprilie a fost despre Paști. Și de abia apoi am început să ne gândim la concediul de vară. Să vorbim la serviciu să vedem când plecăm, să ne socotim bugetul pentru restul anului, să consultăm prețurile pentru vacanțe și să alegem destinația. Însă oricum, asta este irelevant. Pentru că absurdul pretenției de a-ți face pașaport cu 6 luni înainte de data plecării este mai mare decât orice alt motiv din spatele ei. Mie cine „îmi plătește” cele 6-8 luni în care stau cu pașaportul în sertar, fără să îl folosesc? Dacă îl fac în ianuarie și plec în august, pierd timp din valabilitatea documentului. Câți bani și cât timp trebuie să mai pierdem noi, cetățenii, din cauza incompentenței și dezinteresului funcționarilor pe care îi plătim din banii noștri? E doar o întrebare retorică, nu vă chinuiți să găsiți răspunsul. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Si in Oradea se poate face programare on-line, lucrurile merg repede.
    • Like 0
  • check icon
    induiasator :)
    ca cetatean al unei alte tari eu decat romania va informez ca : FORMULARELE IN ALB, COMPLETATE SI PASAPORTUL VIN PRIN POSTA PE ADRESA DATA, de acasa sau din strainatate :)
    deci la ce va bucurati ? ca nu inteleg exact subiectul !
    bunica mea mai arunca in treacat "a bagat mezel in colt" si noi, restul familiei, o privim speriati, sa fie gluma sau de data asta nu o mai "aducem" inapoi din spaimele trecutului glorios.
    • Like 0
  • Buletinele sunt la administrațiile locale, pașapoartele și actele auto la prefecturi (deci administrația centrala).
    Nu se prea pot transfera angajați asa ușor intre ele....
    • Like 0
    • @ Rica V Zice
      check icon
      Așa scrie la intrări. De fapt, toate sunt acolo unde au fost totdeauna: la miliție.
      • Like 0
  • check icon
    «Nu credeam să ajung vreodată să mă bucur atât de mult de un banal pașaport» Ehe... Stimată autoare, nici nu știți ce prețios poate fi un pașaport, bag sama că n-ați apucat vremurile (și bine faceți că nu le-ați apucat) când, pt a pleca în vecina Iugoslavie, care – între timp – nu mai există, făceai cerere și primeai un răspuns conform căruia «tov. X nu prezintă garanții moral-politice».
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult