N-are nicio legătură cu viața noastră. Două găști politice își iau gâții pentru puterea, banii și libertatea lor. Starea guvernaților este ultima problemă a guvernanților. Criza politică este exclusiv o afacere politică. Ea îi interesează doar pe cei care atârnă de Partid într-un fel sau altul, cu banii, cu jobul, cu neamurile lor.
Ce se întâmplă acum la noi seamănă cu scenele din filmele americane în care Poliția decide să nu intervină în cartierele rău famate ale metropolei atunci când două găști se omoară una pe cealaltă. În speranța că mafioții se vor rări între ei, așteaptă deznodământul. La noi, războiul se dă chiar în centrul orașului, la lux. În lupta oarbă dintre clanuri sunt folosite instituții, resurse ale statului, funcționărime, oameni ai legii. Un ministru de Interne strigă „Lovitură de stat”, un premier acuză că miliardele din buget sunt folosite de un minister (din subordinea lui) ca mită politică. Ne uităm siderați pe ușa lăsată deschisă. Nu mai au nici măcar instinctul să păstreze aparențele, se acuză reciproc de practici mafiote, de deturnarea banilor publici, de securisme. În lupta lor bezmetică ne arată fața reală, coruptă, murdară, lipsită de scrupule a Partidului. În lupta răului cu mai răul, nu există personaje pozitive.
Între două analize macro despre „tabăra Dragnea” și „tabăra Grindeanu”, încerc să-mi înghesui viața mea micro. De pildă, să le fac pașapoarte băieților, că cele vechi au expirat. Bucuros că statul s-a informatizat (cu zeci, sute de milioane de euro), dau să mă programez online. O glumă bună! Totul e roșu până prin septembrie-octombrie. Normal, un singur ghișeu care ia programările online, 30 de minute de om, cât să ducă și sistemul ăla? Îi iau pe băieți de câte o aripă și ne prezentăm la serviciul Pașapoarte din Amzei, unde am auzit că „e mai liber”. Ne întâmpină o coadă lungă, căreia nu-i văd capătul. Pe un ecran apare cifra 4, intuiesc că a intrat al patrulea din față.
- De unde iau și eu bon de ordine? îl întreb pe ultimul așezat la rând.
Îmi arată geamul.
- De la geam?!
- Da, vedeți că e o listă pe pervaz, treceți-vă pe ea.
Mă conformez. Sunt al 81-lea.
Băieții mârâie, că le e cald, că sunt obosiți, că asta nu e distracție. Îi scot din incintă, gândindu-mă că între solicitantul 4, care a intrat, și solicitantul 81, care sunt, e timp de vreo câteva ore. Precaut, mă întorc, totuși, după o jumătate de oră „să văd la ce număr s-a ajuns”.
Stupoare, numărul 4!
Întreb lumea:
- A trecut o juma de oră, n-a ieșit numărul 4?!
Un nene râde:
- E blocat ecranul pe 4 de câteva zile. 4 era și alaltăieri când am venit prima dată.
Mă ia cu cald:
- La ce număr s-a ajuns?
- Nu mai e pe numere.
Arăt dezarmat spre foaia cu „numere de ordine”.
- A, aia? Aia e să știm noi cum am venit. Dar nu se ține cont de ea, se stă la coadă normal, ca pe vremuri.
Cineva din spate vociferează că e ca pe vremea lui Ceaușescu. O doamnă iese dintr-un birou și amabilă strigă să intre cine are programare online. N-are nimeni, la noi n-a ajuns informatizarea, doamnă, luați-ne așa, neprogramați. Îi depozitez pe băieți pe scări afară și stau la coadă, ce să fac...
Foto: captură PRO TV
După vreo oră și jumătate ajung în fața angajatului de la Pașapoarte. Amabil face glume cu băieții. E cald în birou, e agitație afară, e bietul om sub vremuri, dau să-l înțeleg.
- Ah, nu e bine! mă readuce la realitate omul de la Pașapoarte. Păi pe chitanța asta nu scrie CUI-ul.
La naiba, știam eu că dacă plătesc online pățesc numai belele. Îmi amintesc iar că până-n zilele noastre mai are ANAF-ul bani să-mi dea înapoi, de acum 3 ani, dar nu știe unde să-i caute.
- Să vă fac un transfer online de pe telefon, mă ofer, gândindu-mă cu groază că voi lua coada de la capăt.
- Nu se poate, trebuie să am chitanța printată ca să o introduc...
Scurtez explicațiile, înțeleg că fără CUI nu se poate, că am nevoie de o hârtie, las băieții la Pașapoarte, mă duc cuminte să caut o Poștă, să plătesc fizic, dacă online nu s-a putut. La Poșta de pe Calea Victoriei, coadă până în bulevard. Stau, ce să fac. După niște ghișee foarte înalte cineva pare că bate șnițele. Lovește cu furie cu ștampila în masă, avizând niște hârtii probabil foarte importante. Coada merge repede, după 30 de minute îmi vine rândul, mă ridic pe vârfuri:
- Nu vă supărați, pentru Pașapoarte...
Dau datele băieților, vocea de dincolo mă întreabă în timp ce bate în tastatură:
- Ați plătit greșit online, nu?
- De unde știți, doamnă? Apare acolo, la dumneavoastră, în sistem? întreb cu speranță și cu brusc interes.
- Nu, v-am văzut cu chitanțele în mână. Dacă ați ști câți ca dumneavoastră avem în fiecare zi...
Ce ochi, domnule! mă gândesc cu admirație.
Rușinat, întind cardul. De după ghișeu apare o pereche de ochelari siderată:
- ...
- Pot plăti cu cardul, nu?
- Pentru Pașapoarte? Da.
Răsuflu ușurat. Întind cardul, funcționara se uită la el, eu la ea, lumea la noi. Doamna care bate șnițele se oprește brusc și intervine peste colega amabilă:
- Nu!
- Nu? rămân prost.
- Nu!
Colega perechii de ochelari mă readuce la realitate: nu se poate plăti cu cardul la Poștă, punct! Pe ce lume mă cred? De unde am venit? Încotro merg? Evident spre un bancomat.
Las cu regret în urmă coada de la Poștă și mă îndrept spre BCR-ul din Amzei, să scot banii pentru taxa de pașaport. Bancomatul este „out of order”.
- Nu vă merge bancomatul, doamnă, intru ca o vijelie în sediul băncii.
- Știm, îmi spune amabilă doamna de la bancă, mergeți la Romană, că sunt două, sigur merge unul.
- Nu mai bine îmi dați dumneavoastră banii cash acum?
Cu un oftat prelung, îmi cere buletinul și începe să verifice ceva prin calculator. Timpul se dilată, doamna pare să-mi verifice arborele genealogic.
- Doamnă, mai durează? mă interesez.
- Să știți că eu vă dau, dar trebuie să plătiți comision de 1 la sută, 15 lei minimum...
Îmi sare țandăra:
- Pe timpul meu, pe banii mei, pe bancomatul dvs defect, îmi cereți comision? Mă duc vizavi, la BRD, să le dau comisionul lor.
Părăsesc incinta demn și ridicol.
Reiau cozile, la bancomat, la Poștă, la Pașapoarte și după 4 ore sunt fericit ca în urmă cu 30 de ani când am prins lămâi la Alimentara. Îmi contemplu existența în acest stat eșuat, făcând slalom printre mașinile parcate pe trotuare, cu băieții de mână, care cu siguranță mă urăsc pentru experiența asta. Claxoane, praf, nervi, un oraș ca un tomberon, condus de o femeie care aud că are mari ambiții politice.
Epilog. Sâmbătă, cu noaptea în cap, alerg prin Herăstrău, departe de claxoane și de fierberea orașului. Ajung la podul din Băneasa, mă lovesc de o barieră și de un gardian epuizat să le tot explice oamenilor că „aici se termină parcul Herăstrău”. Ca să nu mai moară oamenii călcați de tren, Primăria a decis că pe aici nu se trece. Auzisem că primarul Capitalei se ceartă cu ministrul Transporturilor, că nu știu cine are competența, că al cui e podul, că ce bine ne-ar face dacă ar putea... Pe deasupra trece trenul. Eu trec pe sub pod, ies din Parc și aleg aiurea pe contrasens pe șoseaua București-Ploiești, contemplându-mi din nou existența în acest oraș eșuat, plin de capcane mortale.
Foto: George Călin/ Inquam Photos
Într-un oraș și o țară ostile vieții, guvernanții ne recomandă că cel mai safe e să stăm în casă și să ne uităm la televizor. De show se ocupă ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Isi facea cineva iluzii?
La buletine in Amzei e si mai rau.
Un singur ghiseu, o biata femeie care nu mai pridideste: sa ia acte, sa confrunte copiile cu originalul ( de ce? cine falsifica xeroxuri?!), sa faca poze (da, tot ea le face), sa raspunda la intrebari, sa fie si mai amabila cu cei care intra direct la ea si ii ureaza cu seriozitate "o zi buna" - ei sunt colegii care se duc in alte birouri, pesemne mai linistite.
Si nu, nu este aer conditionat, intr-o camera pesemne de 4x4 in care sunt peste 30 de Oameni la coada.
Se mai intreaba cineva de ce o sa ramana Romania goala?
La noi, Cluj, funcționează foarte fain! Atenție doar, plata se face direct la ei. Nu plătiți taxa la "poștă", că nu o acceptă!
Și aici merge foarte repede.
Și primaria Cluj,are minim 4 ghișee!
Se zice ca -i tara frumoasa pacat ca-i locuita
Acu două săptămâni am fost şi eu acolo. Caldă atmosfera şi nu mă refer doar la temperatură. Oameni simpatici, amabili, glumeți, s-a intrat pe baza listei plus cei care aveau programare online. Coada s-a mişcat rapid fără piedici. La CUI ne-am blocat şi noi, dar cu un drum la banca s-a rezolvat rapid.
Am stat acolo cam o oră, cu tot cu drumul la bancă şi înapoi.
Deci, la mine a fost bine.
Ghinion la alții.
Şi știți cât a durat această această incursiune virtuală în RO ? 8 ORE dintr-o însorită zi de februarie 2017. 8 ore într-o nedefinită așteptare, fiecare dintre cei prezenți sperând să fie el alesul care să intre următorul la poză... 8 ore din care destule petrecute într-o sală de așteptare cu scaune, lumină și ferestre insuficiente, fără aer condiționat și fără un strop de apă la dispoziția compatrioților... O experiență de neuitat... doar o companie plăcută și gândul la călătoriile pe care ți le facilitează posesia unui pașaport te pot ajuta să înduri trecerea orelor - ca și cum statul român te-ar pedepsi pentru intenția de a ieşi din perimetrul UE... nici măcar la Ambasada SUA din Berlin, cu toată paranoia măsurilor de securitate post-Trump, nu a trebuit să aștept mai mult de 30 minute și să răspund la 2 întrebări de complezență referitoare la scopul și durata vizitei (chestiuni pe care le notasem de altfel în formularul ONLINE, nota bene !)
Într-adevăr, ca la noi, la nimenea! Trebuie să ne distingem prin ceva, iar la capitolul eficiență excelează deja alte state... noi avem însă vechime/experiență în practicarea ineficienței - aici puține state ne pot întrece !
Eu, cu unele, nu mă risc!
Gen, permis, pașaport....
De ce nu se stopeaza migratia catre Bucuresti a multor oameni din celelalte regiuni alte tarii ? (Moldova, Oltenia, Muntenia, etc) Nu s-au facut planuri de dezvoltare armonioasa a tuturor regiunilor din Romania ... Toti oamenii care vor sa aibe "oprtunitati" in cariera trebuie sa ramana in capitala. Traficul e aglomerat, casele sunt scumpe, institutiile sufocate ... Toate firmele si multinationalele au venit tot in Bucuresti pentru ca aici gasesc oameni, care vin din zonele lor pentru ca aici gasesc de lucru ... Va trebui sa se mute toata Romania in capitala pana la urma ... daca ai ramas in provincie esti din start un semiratat ... . Asta este ... nici nu se mai intrevede vreo schimbare din punctul asta de vedere ...
... Ar fi trebui ca fiecare regiune din tara sa fie ajutata sa se dezvolte si oamenii de acolo sa nu migreze in alta parte din tara .. sa legi centrele regiunilor intre ele cu autostazi, multinationalele sa aibe sedii uniform raspandite in tara , etc ...
Sigur, e intr-o masura normal pentru capitala sa fie un pic mai dinamica, dar discrepanta mi se pare ca este prea mare.