Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum am văzut-o pe Simona Halep la Arena Națională – cronica unui triumf

Simona Halep pe Arena Națională

Foto: Inquam Photos / Bogdan-Ioan Buda

Acum mii de ani, romanii sărbătoreau un comandant militar învingător într-un război purtat în afara patriei printr-un triumf, o ceremonie publică prin care acesta era gratulat pentru performanțele obținute.

La asta m-a făcut să mă gândesc evenimentul organizat miercuri la Arena Națională în cinstea Simonei Halep.

Am trăit meciul de sâmbătă cu Serena Williams cu mare emoție, cum sunt convins că au făcut-o milioane de români și cum – în schimb – nu a părut că a făcut-o însăși Simona, care a arătat o siguranță și o stăpânire de sine care au clătinat-o până și pe cea mai redutabilă adversară din circuit. Chiar și pentru un necunoscător, performanța Simonei – câștigarea celui mai important titlu de Grand Slam pe o suprafață inexistentă în România – își revelează proporțiile o dată cu vizionarea secvențelor dinaintea partidei propriu-zise, precum și a celor ce au urmat acesteia, culminând cu felicitările venite din partea Ducesei de Cambridge.

Mi-am dorit ca, după victoria asta extraordinară, să am ocazia să o aclam live pe campioana noastră – un sentiment relativ nou pentru mine. Am aflat apoi că am ocazia concretă să o fac, fiind organizat un eveniment special în acest sens, la Arena Națională. Mi-am spus că, în ciuda tuturor lucrurilor care mi-au încărcat agenda în ultima zi, măcar atât pot să fac – să merg și eu la stadion să o felicit pe Simona Halep, care deja a făcut mai multe pentru țară decât unii politicieni în întreaga activitate.

Am ajuns la stadion pe la 18:30. Din toate părțile se vărsau spre Arenă râuri de oameni, în pâlcuri de câte 3-4, predominant familii. Cred ca jumătate din cei veniți la stadion erau copii sub 18 ani, de la bebeluși până la elevi de liceu. Mă uitam pe chipurile tuturor și le vedeam senine, bucuroase, ca într-o adevărată zi de sărbătoare. Nu veneau la stadion pentru a primi ceva. Veneau la stadion pentru a da – pentru a-i mulțumi acestei campioane, care nu-și mai aparține sieși, ci patrimoniului național, pentru cel mai recent veritabil motiv de a fi mândri că sunt români (una dintre primele fraze pe care Simona Halep le rostește la Wimbledon după câștigarea finalei este în cinstea țării ei).

După acest început euforic al serii, am coborât în cotidian de îndată ce ne-am ales niște locuri în peluza nord. Praful de pe scaune era atât de gros, încât unii spectatori au consumat pachete întregi de șervețele pentru a se putea așeza (până și treptele de ciment erau mai curate). Cum nu eram pregătiți din punct de vedere logistic, un domn din amonte ne-a împrumutat șervețelul cu praful de pe scaunul lui și l-am folosit și noi ca un fel de spatulă pentru eliminarea prafului de pe scaunele noastre. De aici, de unde ne-am așezat, până la ora 19 am văzut cum se umple o jumătate de stadion, de la rândurile de jos până la cele de sus. Probabil că organizatorii nu se așteptau la așa o prezență, pentru că scena a fost amplasată atât de aproape de tribuna oficială, încât o bună parte din cei așezați la peluze nu o puteau vedea pe Simona decât pe ecranul suspendat deasupra terenului. La capitolul organizare, ar fi de remarcat și aspecte pozitive: prestația (de așteptat) inteligentă și elegantă a lui Andi Moisescu în calitate de crainic și inteligența dnei Firea de a nu se afișa – cel puțin, nu pe scenă – pentru a nu știrbi din puritatea momentului (iată, o greșeală învățată după evenimentul similar organizat după câștigarea titlului de la Roland Garros în 2018).

La apariția Simonei, 20.000-30.000 oameni au aclamat-o la scenă deschisă și cu inima la fel. A început apoi programul propriu-zis: imnul național în interpretarea Andrei (acompaniată de public), dialogul dintre Ion Țiriac și Simona Halep asupra momentelor-cheie ale finalei câștigate, vizibile pe ecran. Între cele două momente muzicale oferite de soprana Irina Baianț și de tenorul Andrei Lazăr, Mihai Stoichiță i-a oferit Simonei, din partea naționalei de fotbal, un tricou cu numele ei și având numărul 1. În atmosfera generală de sărbătoare și de recunoștință, publicul a apreciat analiza poate un pic prea lungă oferită de Ion Țiriac cu privire la meci și a trecut cu vederea anumite deficiențe ale sonorizării. În încheiere, spectatorii au izbucnit în urale la auzul planului Simonei Halep și al Federației de Tenis de a demara, după US Open, o acțiune națională de recrutare a tinerelor talente și ghidarea lor către marea performanță. Este asumarea rolului de lider al Simonei, care înțelege că, prin modelul pe care îl reprezintă, poate inspira o nouă generație de campioni.

Celebrarea acestei victorii este importantă, pentru că prelungește gustul victoriei și ne obișnuiește cu ea. Privită într-un context mai larg, în care se înscrie și recenta prestație excepțională a naționalei de fotbal U21 la Campionatul European din Italia, ea are un efect extrem de benefic asupra conștiinței publice și reprezintă încă o picătură în paharul schimbării mentalității demonstrate în ultimii 30 de ani ca popor, atât în lucruri mărunte (întâlnite în viața de zi cu zi), cât și în cele mari (competiții sportive internaționale, alegeri naționale). De câte ori n-am auzit implacabilul mioritic „Eh, ce să faci? Așa-i românul...”? Simona Halep și tricolorii mici sunt două modele recente care ne arată cum putem fi dacă ne lepădăm de complexe și dăm, cu tenacitate și încredere în propriile forțe, măsura virtuozității noastre ca popor înzestrat ce suntem.

Triumful Simonei Halep reprezintă, pentru mine, încă o astfel de dovadă a ieșirii dintr-o zodie nefastă a istoriei noastre ca popor.

Mulțumim, Simona, și nu uita că, în septembrie, te așteptăm cu trofeul de la US Open tot pe Arena Națională!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Se pare că vorbesc despre evenimente sportive cei care habar n-au de sport! Este exact ca în basme.....visăm la ce nu putem fi! Nu ar fi mai bine să ne abținem? La ce zodie nefastă te referi, pitic în vorbe?......Mai bine tăceai! Adică nu te apuca să scrii ceva atunci când nu știi nimic. Istoria noastră ca popor nu se referă la sport...sau în orice caz nu sportul caracterizează istoria noastră!
    • Like 0
  • God bless you ,Simona !!! Dumnezeu nu conteneste sa ne ierte pentru toate si sa ne iubeasca....din cand in cand ne da cate o persoana simpla,modesta,harnica,smerita.atinsa insa de har,pe toate planurile..sa ne mai ajute sa vedem cum trebuie..Noua ,din ce in ce mai dezbinati,mai inclinati spre lipsa de intelegere,de iubire....cultivand cu spor facilul.ura,dusmania...noua care nu respectam nimic si pe nimeni...noua care nu prea mai respectam valoarea,pregatirea,smerenia...Noua,ne-a dat-o acum pe Simona...Urmariti cateva secunde cum se poarta acest copil,simplu,muncitor,super bogat prin munca sa de 23 de ani....Ajunsa in atentia intregii lumi..celebra....Urmariti cum se comporta cu Intaistatatorul bisericii nationale..ii saruta mana cu modestie...si Preafericitul Daniel pare surprins....comparati cu "distinsii neica nimeni ai zilei"care ataca cu inversunare Biserica si care strang voiniceste mana Patriarhului gata sa-l bata amical/intelegator pe umar....Multumim pentru toate,Simona!!!
    • Like 2
  • dan check icon
    Se tot vorbeste ca Romania nu investeste in tenis ,in alte tari sportivi ca Nadal au facut din banii lor o academie ,la noi Tiriac si Nastase nu au facut nimic si puteau.
    Tenisul este un sport foarte scump ,muti copii se lasa de tenis din cauza banilor ,sa fim seriosi tatal lui Halep a cheltuit 500 000 euro cu Halep cand era copil .
    Nici o federatie din lume nu are atatia bani de cheltuit cu copii la tenis ,poate doar in USA sau Canada dar si acolo sunt putini care reusesc.
    Aici vorbim de exceptii cu talent dar si cu bani si Halep este una din ele ..
    Degeaba se face circ dar tenisul nu este cel mai bun exemplu in care statul sa investeasca. ,daca unul ca Tiriac care este miliardar nu face academie de tenis ce pretentie sa avem de la statul roman.
    • Like 1
    • @ dan
      Pe fiica tatălui lu' Halep o chiamă Simona.
      Țiriac face ce vrea cu bani lui, în timp ce statul român are obligația de a face investiții în avantajul propriilor cetățeni.
      • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult