Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
În general, una dintre greșelile majore pe care le comit cei care eșuează în lumea companiilor este că mistuiesc prea devreme o avere viitoare. Cu alte cuvinte, anticipezi că vei avea în cinci ani venituri de 1.000.000 de lei și cheltuiești azi ca și cum i-ai avea deja. Angajezi mulți oameni, fără să discerni neapărat ce valoare produce fiecare și pentru cine, le crești salariile, investești ca nebunul, salvezi lumea, rămâi în istorie. „Facem România o țară normală”, ca să îl citez pe Sorin Grindeanu, noul premier al României. O țară normală nu poate cheltui azi cu nemiluita, sperând că viitorul va corespunde unor calcule de politicieni.
Nu că o țară ar putea fi nepărat condusă precum o companie, nici pe departe. O țară e un teritoriu mult mai puțin omogen. Iar un guvern are de rezolvat probleme pe care nimeni altcineva nu vrea (sau nu poate) să le rezolve. Cum ar fi sărăcia, educația și sănătatea. Ceea ce nu înseamnă că legile bunului simț încetează la poarta Guvernului, totuși.
Iată câteva puncte în care ceea ce se întâmplă contrazice, pur și simplu, bunul simț:
- Creșterea economică. E în jur de 5% în 2016. Cu 2 puncte peste ceea ce poate economia, de fapt. Diferența e bazată pe consum, care a crescut exagerat datorită scăderii taxelor. Pe termen lung, nu ține. În doua parte a lui 2016, ritmul de creștere scăzuse deja, la 4,6%. Programul economic al lui Liviu Dragnea e integral bazat pe 5,5% creștere pentru urmatorii 4 ani. Nimeni, în afară de el, nu prevede vreo astfel de creștere.
- Cheltuielile. Ceva nu funcționează. Chiar cu o creștere de 5% în 2017, adică la un produs intern brut de 815 miliarde lei, doar eliminarea celor 102 taxe, aplicarea Codului Fiscal și eliminarea impozitului pe pensii înseamnă un impact de 1,2% din PIB. Fără a lua în calcul toate promisiunile de creșteri de salarii, eliminare de impozite, cheltuieli publice. În tot programul de guvernare există doar promisiuni de taxe tăiate, salarii crescute și investiții amețitoare și niciun calcul despre cum anume e posibil așa ceva.
- Salarii. Programul lui Liviu Dragnea vorbește despre cum, în câțiva ani, doar salariile publice vor fi 9,5% din PIB. E un soi de sentiment de mândrie în declarațiile legate de asta. Nu înțeleg de ce. Sunt aproximativ 1,4 milioane de angajați plătiți din bani publici, 60% din buget se duce pe salariile lor (și pe pensii) și ei câștigă cu 54% mai mult decât media din sectorul privat. În tot programul de guvernare nu există niciun cuvânt despre cât de eficient e tot acest sistem și câtă valoare produce. Dar știm că avem una dintre cele mai stufoase și ineficiente birocrații din Europa. Și știm că ne va costa chiar mai mult decât azi. De ce? Ceea ce ne duce la următorul punct:
- Pensiile. Avem cel mai mare deficit din istorie. Undeva pe la 5 miliarde de euro vin direct din bugetul de stat ca să susțină această gaură. Iar programul de guvernare spune, simplu, că să elimină impozitul pe multe pensii și că acestea cresc. Stăm pe o bombă cu ceas. Contează? Nu neapărat. Proaspătul ministru Lia Olguța Vasilescu n-a clipit când a zis că se grăbește cu ordonanțele de creștere a pensiilor și salariilor.
- Investițiile. Prețul pentru aceast sistem ineficient și pentru creșterea pensiilor e scăderea investițiilor. România e la un record negativ de investiții publice. Motiv pentru care creșterea economică nu e sustenabilă. Dar Guvernul lui Liviu Dragnea promite investiții cât cuprinde. Matematic vorbind, e imposibil.
- Impozite pe venit. E un punct interesant în documentul cu care ministrul Finanțelor s-a prezentat în Parlament: eliminarea impozitului pentru toate veniturile sub 2.000 de lei. Mai mult de o treime din populația acestei țări nu va mai plăti impozit. Nici IT-iștii cu studii medii nu o vor mai face. Nici unele firme, nici mulți alții. Cum finanțezi milioane de creșteri de salarii și pensii, dacă dinamitezi veniturile? Iată o dilemă.
- Ce nu funcționează. Avem cele mai mici încasări bugetare ca procent din PIB din Europa, puțin peste 27%. Și ele sunt în scădere. În consecință și cheltuim foarte puțin. E adevărat că salariile și pensiile trebuie să crească. Dar în structura aceasta, cu numărul acesta de angajați, cu salariile respective, cu pensiile crescute, cu încasările respective la buget, cu deficitul de 3%, cu dezordinea din sistemul public, programul economic al acestui Guvern stă cu greu în picioare la capitolul sens economic.
În concluzie. Finanțele acestei țări se sprijină, de fapt, pe patru piloni: impozitele de la companii, de la oameni, contribuții sociale și impozitul pe consum (adică TVA). Am vorbit de ultimele trei care, în mare, vor scădea. Dar nu există niciun cuvânt în programul guvernului despre primul. Cu excepția a două declarații: că firmele vor plăti profit acolo unde îl realizează și că e eliminată plafonarea contribuțiilor sociale. Probabil că Guvernul PSD a calculat că va cheltui azi ceea ce ar urma să producă țara în viitor, cu speranța că acele companii care merg și oameni care câștigă vor achita nota de plată. Ca în orice țară normală.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cheltuieli nesustenabile si un guvern format din persoane atacabile pe aproape orice tema serioasa dau de lucru presei si publicului de pe social media in timp ce se desfasoara asaltul impotriva justitiei si statului de drept. Au prins cel mai favorabil context international cu Europa slabita si SUA pornita pe o politica de neglijare a partenerilor NATO anuntata de Trump. Vor obtine, cel mai probabil, o derogare de la UE pentru depasirea cotei de 3% de deficit in contextul in care cel mai probabil si alte tari vor dori acelasi regim pentru linistitea popoarelor din tarile unde urmeaza alegeri. Daca Trump se imprieteneste cu Putin si inchide baza de la Deveselu SUA isi pierde interesul pentru statul de drept de la noi si nu va mai face presiuni pentru continuarea luptei cu coruptia. Vocea ambasadorului britanic nu se va mai auzi pe subiectul justitie, ei au probleme cu Brexit. Prin urmare, avertizarile dure de care au avut parte in 2012 cand incepusera de asemenea atacul impotriva statului de drept vor lipsi de data aceasta. Si vor exploata la maximum acest lucru.
Iar la proteste in sprijinirea statului de drept cine sa iasa? Administratia care primeste luna viitoare 20%? Artistii care primesc 50%? Studentii care primesc 100% marirea bursei? Pensionarii scutiti de CASS si impozit pe pensie? Cei care vand proprietati sub 100.000 de Euro care vor fi scutiti de impozitul de 2%? Cei care vad ca din factura de curent dispare taxa Radio-TV?
Pe cand vine scadenta acestor cresteri de venituri fara acoperire economica legile vor fi fost modificate si autorii acestei aventuri economice vor fi la adapost in vilele si conacele lor si nimeni nu le va mai putea periclita bunastarea. Aceasta a fost adevarata miza a acestor alegeri.
Singura lor problema ar putea veni de la proteste de masa impotriva atacului la statul de drept. Dar cine sa mai iasa acum in strada dupa mituirea nationala? Ramane presedintele si o mana de oameni. Si de acestia nu le pasa. Cu majoritatea pe care o au in parlament, cu sprijinul tacit al Curtii Constitutionale (vezi legea cu cele 102 taxe) si cu sprijinul activ al Avocatului Poporului, cu toata opozitia presedintelui prin intoarceri in parlament si sesizarea Curtii Constitutionale, penalii isi vor rezolva problemele in cateva luni. Cam pana la Paste.
Cat despre exportil de materii prime, se intampla pentru ca suntem puturosi. De ce nu le prelucram noi? Motivele sunt mai sus: lipsa de initiativa si lene mare. Exact contrar unui antreprenor. Fara multinationale s-ar duce de rapa bugetul, cu pensii, ajutoare sociale, TOT, ca doar nu o sa aduca Dragnea bani de acasa sa te tina fericit.
Economia ar trebui sa fie materie obligatorie din gradinita.
Iată un alt exemplu de laurențiu, constantin, titi, vasile sau cum și-or mai spune: citiți cu atenție și în primă lectură spuneți câte greșeli găsiți în mesajul indignat al indignatului acesta!
Garantez că nu reușiți un răspuns corect!
În rest, nimic nou: aceeași încercare de denaturare a discuției, de diluare a subiectului și de dezinformare!
Ratele si dobanzile pentru returnarea acestui imprumut s-au regasit cu varf si indesat in spolierea bugetului national, insa au permis, "compensator", cresterea averii bancilor.
Dar populatia si investitiile publice nu au beneficiat cu nimic.
Pentrua a vorbi despre "ce nu functioneaza in programul Guvernului", dupa cum se exprima distinsa doamna Andreea Roșca, ar trebui ca guvernul sa inceapa sa functioneze; insa noii guvernanti se afla abia la a 2-a zi de guvernare; ca atare mi se pare dificil de apreciat ca "ceva" nu merge, cand acel "ceva" inca nu a inceput sa functioneze la toti parametrii.
Cred ca doar dupa cateva luni de guvernare vom vedea daca asertiunile D-nei Andreea Roșca sunt justificate.
In incheiere, mi-as permite sa subliniez ca o alta decizie a fostului regim Basescu, la fel de nociva precum imprumutul de la FMI, a fost si acceptarea unui deficit bugetar de maxim de 3%.
Tarile UE in frunte cu Germania, care ne-au impus acest lucru, si-au realizat prosperitatea post-belica lucrand cu deficite bugetare mari, de peste 60%. Chiar si astazi, tara cea mai puternica si mai prospera din lume, SUA, lucreaza cu un deficit bugetar care oscileaza in jurul a 100%.
Constrangerea Romaniei la un deficit de max 3% este menita sa blocheze dezvoltarea accelerata a economiei noastre.
State precum Cehia, Ungaria sau Polonia, si-au negociat cu UE "la sange" propriile interese nationale, iar astazi putem constata ca aceste natiuni nu doar ca sunt mult mai dezvoltate decat Romania, ci sunt si mult mai respectate de catre "maharii" de la Bruxelles.
Constrangerea tarii noastre la un deficit de max 3% constituie una dintre cauzele majore de mentinere a decalajului economic urias dintre Romania si natiunile prospere ale Europei.
Sunt curios daca va exista vreun guvern roman care sa re-negocieze cu curaj acceptarea de catre Bruxelles a unui deficit bugetar mai mare, care sa ne permita o dezvoltare economica reala si eficienta.
NB. Grecia nu a fost falimentata de uriasul sau deficit bugetar, ci de proprii ei lideri politici incompetenti si corupti, aflati in complicitate cu bancile.
Iar odata ce au fost slabiti economic, elenii vor putea fi mai usor de eliminat din pozitia fruntasa pe care inca o detin in turismul european.
De aici am "luat lectii", ca sa va citez.
Sunt un pic mirat de reactia Dvs, pentru ca eu "nu am descoperit apa calda", ci am scris despre mecanisme economice universal folosite si cvasi-cunoscute de cei care sunt interesati de problemele economice.
Cat despre aluzia Dvs despre A3, va pot spune ca eu, daca nu-mi place un post TV, folosesc telecomanda; insa nu mi-as permite niciodata sa ironizez un om pe care nu-l cunosc, doar pentru ca el are preferinte in mass-media diferite de ale mele.
Toleranta si respectul pentru cei care au o alta opinie sunt din pacate valori dispretuite in societatea romaneasca.
Va doresc o seara frumoasa.
Calculul lor are la baza si o componenta matematica (gresita). Avem o economie de consum, daca ei maresc veniturile mici, pentru infuzia de capital de imagine, atunci sunt pusi in situatia de a compara 16% impozit pe venit cu 20% din tva si sa vada pe care venit din taxe se pot baza mai bine. Cum economia neagra si evaziunea fiscala au tot fost reduse in ultimii ani, ei se bazeaza ca vor incasa mai bine din TVA, daca este incurajat consumul. Si cu atat mai mult cei cu venituri mici cheltuie banii la super-market, unde se platesc taxele acestea. Nu au alternative, pentru ca nu pot cheltui din bugetele locale mai mult, nu pot face investitii mai substantiale fara sa ajunga toti la inchisoare, nu au efectiv experienta necesara pentru a produce efecte pozitive in economie asa, deci au nevoie de alte masuri. Dar este o arma cu 2 taisuri, ne vor duce exact in situatia din 2008-2009 cand populatia va cheltui bani aiurea, se vor imprumuta iresponsabil. Cat poate fi mentinut acest ritm? Experienta de atunci ne-a aratat cam 3-4 ani, acum au trecut deja 2 ani de consum ridicat, suntem pe muchie de cutit si ei tocmai vor sa impinga tara dincolo de prapastie.
In cel mai optimist caz, nu se intra in recesiune, continua cresterea la un nivel care poate suporta deficiturile ridicate. In 2-3 ani populatia nu va mai putea consuma in acelasi ritm, ce vor face atunci daca privatii nu au mai multi angajati care castiga semnificativ mai bine? Cum vom intretine atunci deficitul? Pai nu este problema lor, este problema celor care vor fi la guvernare atunci... asta este jocul nebun pe care il joaca tampitii.