Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
O femeie din Italia a scăpat de agresor sunând la 112, sub pretextul că dorește să comande o pizza margherita. Întâmplarea pe scurt, în două vorbe: victima, de 35 de ani este din Milano și a acceptat să se întâlnească cu fostul ei partener, de 25 de ani. A urmat o ceartă și apoi agresorul ar fi făcut o criză de gelozie și ar fi lovit-o.
Operatorii de la numărul de urgențe au intuit imediat că femeia era în pericol și au trimis un echipaj de poliție la ușă, salvând-o. Victima a avut nevoie de îngrijiri medicale din cauza loviturilor primite. De altfel, acesta nu este un caz singular în Italia. Vara trecută, la Torino, o femeie originară din Africa de Sud a fost salvată după ce a sunat la 112 și a cerut să-i fie livrată pizza la adresa la care se afla.
Având în vedere cazul Caracal, unde o fată răpită și agresată sexual a sunat la 112 ca să ceară ajutor, dar a sfârșit ucisă și arsă până au venit polițiștii, cum credeți că s-ar comporta operatorii de la urgențe dacă ar suna cineva la 112 ca să comande o pizza?
Doamnă, ați greșit numărul, acesta este linia de urgențe pentru cei care au viața în pericol! Eu cu ce să vă ajut dacă vă e foame? Faptul că vă e foame nu e o urgență pentru noi!
Doamnă, vă rugăm să nu mai țineți linia ocupată, nu mai faceți glume, pentru că veți fi amendată!
Doamnă, faptul că doriți o pizza nu este o urgență pe care să o rezolvați sunând la 112, nu aveți puțin respect pentru munca salvatorilor?
Doamnă, în timp ce dumneavoastră vă arde de glume nesărate, cineva poate chiar are nevoie de ajutor- vă spun ultima dată- veți fi amendată!
Cazul de la Onești, unde 2 oameni au murit după ce au fost luați ostatici mai multe ore de un individ cu istoric violent și infracțional, arată suficiența, delăsarea, slaba pregătire a celor care ar trebui să intervină exemplar în cazuri limită.
Dar oare cum v-ați aștepta să intervină forțele de ordine din Bacău, dacă sunt păstorite de Vasile Oprişan, ieșit marți în conferință de presă să explice eșecul în eliberarea ostaticilor? Vasile Oprișan este cel care, într-o emisiune la un radio local, spunea: Dacă la 12 noaptea se ceartă soțul cu soția și-i dă, din greșeală sau intenție, știu eu, o palmă și pe urmă se liniștesc apele, domnule, vino, că mi-o dat o palmă, polițistul ce poate să facă? Să vină să constate ce poate să constate și dimineață (clipul cu declarația cel puțin controversată a lui Vasile Oprișan, la finalul acestui articol).
Aceasta este atitudinea față de apelurile la 112, atât de în serios sunt luate inclusiv plângerile legate de violența în familie, pe care polițiștii le tratează cu multă toleranță. Cu alte cuvinte, nu ne deranjați, nu apelați la noi. Ce putem face noi la ora asta? Și pentru că vorbeam de apelul la 112 pentru o pizza, cum ar reacționa domnii din subordinea lui Vasile Oprișan dacă ar fi chemați să aducă o pizza unei femei agresate?
Timpul se răzbună când domenii extrem de importante sunt administrate catastrofal de inși numiți politic decenii la rând, care la rândul lor saltă în funcții incompetenți cu atitudine de slugă. Declarația șefului de la IPJ Bacău e gravă fie și pentru că ia în calcul că o palmă poate fi dată din greșeală.
Nevoia unei reformări structurale a tuturor uniformelor este tot mai acută. Devine evidentă pe măsură ce gafele se arată în toată splendoarea. Colectiv, Caracal, intervenția ratată din cauza bâlbelor și lipsei unei saltele la ISU Constanța, acest ultim exemplu fiind urmat de o rușinoasă tentativă de a modifica timpii intervenției pentru a ieși basma curată.
Tragedia de la Onești e cea mai nouă pe listă.
Personal slab pregătit, lipsa procedurilor, echipaje care se dau cap în cap, polițiști care se hăhăie la o țigară în apropierea locului în care urmează o crimă, negocieri de nivelul clasei a patra, soldate cu moartea ostaticilor.
De partea cealaltă, șefii uniformelor sunt protejați inclusiv de Justiție, dacă au servit intereselor politice- iar clasarea definitivă a dosarului 10 august 2018 este o palmă dată de magistrați tuturor oamenilor înzestrați cu minimum de bun simț și discernământ.
Niște jandarmi care au lovit, gazat și agresat în toate felurile niște cetățeni pașnici- sub directa coordonare a primilor comandanți, scuzându-se că au fost provocați - iată, scapă fără dureri de cap- deși există dovezi foarte clare că și-au ascuns seriile de pe căști și că au premeditat intervenția. Există și filmări, plângeri penale, mărturii, martori, victime și certificate medicale ale protestatarilor. Cu toate acestea, dosarul este clasat.
Iei bătaie, iar cei pe care i-ai aparat (în acest caz procurorii și judecătorii) îți demonstrează că nu trebuia să-i aperi. E o lecție care are scopul de a băga în memoria individuala și colectivă că nu trebuie să te bagi. E ca și cum un trecător intră într-un conflict în care el o agresează pe ea, îi desparte din spirit civic, iar apoi ia bătaie de la amândoi.
Sunt curios dacă președintele României - care va participa astăzi la bilanțul Înaltei Curți- se va exprima în vreun fel legat de sentința din dosarul 10 august.
Veți fi tentați să spuneți că toate aceste dosare - Caracal, Onești- nu au legătură cu 10 august. Au, pentru că este oglinda modului în care se raportează instituțiile la cetățeni și la potenții zilei.
E o ruptură tot mai mare între stat și instituțiile care ar trebui să servească binele public, pe de o parte și cetățeni pe de altă parte. Când e vorba să facă față situațiilor limită în care se află oameni simpli, ratează sistematic, tot mai des, într-o manieră revoltătoare.
Când e vorba să slujească politicienii - de la intervenții în forță cum a fost la 10 august, până la parole ca să interzică accesul la manifestațiile politice ale mai marilor zilei sau negocieri ascunse cu interlopi pe care să-i roage să respecte legea - forțele de ordine și șefii lor arată cine sunt stăpânii și sunt răsplătiți pentru asta, inclusiv prin clasarea dosarelor în care sunt judecați, în ciuda miilor de dovezi care-i incriminează.
Veți spune că nu trebuie să generalizăm și că în Poliție, la Jandarmerie, la DSU sunt și profesioniști.
Desigur.
Sunt, dar tot mai puțini vizibili într-o mare de numiri politice, indiferență, delăsare, lipsă de pregătire.
Cei care merg să raporteze furturi, jafuri, spargeri de case, agresiuni, sute de mii de dosare rămase cu autor necunoscut, se izbesc de un sistem inert.
Cunoașteți, sunt sigur- cei care ați avut de a face cu polițiștii- atitudinea de descurajare a oricărei încercări de a le mai da de lucru- nu e de competența noastră/ poate l-ați provocat, doamnă (replică primită de femei victime ale violenței în familie)/ puteți depune plângere, dar să știți că la câte dosare avem, al dumneavoastră va fi lucrat când îi va veni rândul (a se interpreta niciodată).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Inteleg ca politistii nu au arme, ca nu a venit niciun sef sa le organizeze antrenamente de poligon, dar nu scuza statul cu tigara in coltul gurii la munca, incapacitatea lor de a vorbi, negociatorul care abia leaga 2 cuvinte, ca nu au conditie fizica, ca e o aiureala sa traga cu gloante de cauciuc dupa o usa etc.