Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum m-am luptat 6 luni pentru 3 cișmele în Herăstrău

Cișmea Herăstrău

În data de 03.11.2017, am sesizat către ALPAB dispariția cișmelelor din parcul Herăstrău.

Răspunsul a fost: „vă comunicăm faptul că acestea au fost demontate de către salariații ALPAB în vederea conservării pe perioada anotimpului rece”.

Am fost și prin alte orașe, cu o climă mai rece decât România, și nu am observat demontarea cișmelelor. Oprirea apei se poate face de la gura de canal, și astfel, în eventualitatea înghețului, n-ar mai rămâne apă în cișmea. Să te apuci să demontezi cișmelele în fiecare iarnă ca apoi să le montezi primăvara, e ca și cum ai tăia frunze la câini. Mă rog, așteptăm primăvara...

În data de 11.03.2018 semnalez către ALPAB că a venit primăvara, și că ar trebui să apară cișmelele.

Primesc răspuns prompt în data da 10.04.2018. S-au gândit 30 de zile… Răspunsul ALPAB este: cele 3 cișmele din Parcul Herăstrău, au fost montate de către salariații ALPAB.

Realitatea este cu totul alta: Una dintre cișmele nu a fost montată la momentul răspunsului, ci după 40 de zile. Cișmelele nu sunt aceleași. Nu sunt noi, ba din contră sunt deteriorate foarte rău.

La momentul 22.04.2018, deci la numai o lună de la montare, două nu funcționează (cea de la intrarea din Aviatorilor și cea de la intrarea Arcul de Triumf). Una dintre ele, cea de pe aleea Arcul de Triumf, n-a funcționat încă de la montare. Au pus-o doar ca mobilier stradal...

Cele care scot apă, sunt o bătaie de joc. Nu poți bea fără să te stropești, sau curg în continuu, cauzând bălți cu noroi.

Toate, dar absolut toate, sunt improvizate. Au fie câte o rozetă insalubră adăugată, fie nu au nimic. Niciuna, dar niciuna dintre cișmele nu este la fel.

Într-un parc imens, emblema parcurilor din Capitală, doar 5 cișmele sunt în picioare în acest moment, dintre care doar 3 scot apă. Din niciuna nu-ți vine să bei. Sunt mizerabile, trebuie să dai drumul la rozeta scufundată în apa băltită cu mizerie sau te stropește țâșnetul improvizat prin găuri cu colțuri.

Se mai pot observa găurile unor cișmele lipsă. Cu mulți ani în urmă, cișmelele erau o normalitate. Erau și pe stradă, dar asta e o cu totul altă discuție.

Concluzia este că după nenumărate discuții, poze trimise către administratorul parcului, implicarea unor consilieri de bună credință din primăria generală și din primăria sectorului 1, am reușit să avem niște mizerii care scot apă.

Doamna primar are cu totul alte viziuni.

Creșterea numărului de terase, eventual blocarea vizuală completă a lacului în zona „la fițe”, și transformarea ALPAB în te miri ce Companii Municipale. N-are nimeni timp de cișmele.

Din bugetele anuale de sute de milioane de euro, niște cișmele nu-și găsesc locul, așa cum se sugerează în răspunsul primit de la ALPAB: „cel puțin două cișmele vor și achiziționate în funcție de prevederile bugetare aprobate”.

Din experiență, știu că astfel de articole generează reacții violente din partea celor răspunzători. Știu că se bat cu pumnul în piept că n-au dreptul la replică, deși îi invităm cu fiecare ocazie. De data asta, lansez simplu o invitație către oricare director ALPAB să vină să bem împreună de la cișmea apă. Să ne spună dânsul cum să procedăm fără să ne stropim cămașa, toată fața și pantofii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca tot ati deschis problema cismelelor poate pun unele ca cele care erau pe vremuri. Noi le spuneau tasnitori pentru ca apa tasnea permanent din ele, nu se puteau inchide. Iarna se inchidea doar apa, ele ramaneau pe loc. Aveam una chiar in curtea scolii. Acelea aveau jos un lacas in care se aduna apa si din care puteau bea si cainii. Pentru posesorii de animale de companie ar fi foarte utile! Mult succes in demersul dumneavoastra!
    • Like 0
  • Felicitări pentru civism. Edililor le lipsește elementarul bun simț.
    • Like 0


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult