Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum rezistați în acest București?

Dacă vrei să vizitezi Bucureştiul acum, în februarie, fie că eşti german din Titting sau român din Amara, trebuie să înveţi cuvântul fleşcăială. Vremea e călduţă, zambilele cresc la metrou, 5 lei firul, drumurile şi trotuarele dispar ca să poată fi înghiţite de şuvoaie maronii cu atingeri de gheaţă, a touch of ice, dacă li s-ar face reclamă internaţională. 

Şuvoiul învolburat nu apare numai în provincie, cum te-ai aştepta, ci se dezvoltă şi se umflă ca un spirit drăgălaş japonez pe şoselele late ale capitalei cu nume de Bucureşti. Mersul devine un exerciţiu constant de evitare a bălţilor, o săritură în lungime şi-n lăţime, o luptă pe care cei mai pregătiţi şi mai tineri o câştigă. Turnurile de fostă zăpadă cu crustă neagră à la noxe străjuiesc potecile şi-i oferă peisajului un plus de frumuseţe şi farmec. 

Fulgii de zăpadă se transformă-n stropi de ploaie care cad pic, pic, în craterele deja formate pe asfalt. Picăturile se bucură, bat darabana în aer, abia așteaptă să ajungă jos, să-şi reîntâlnească semenii în groapa formată anume pentru ele. Şi când ajung, surpriză! Altcineva a fost mai rapid, omul, fiinţa superioară, căci gropile sunt deja populate şi în ele plutesc în derivă ambalaje de chips-uri, mucuri de ţigări şi pungi de covrigi. Cad uşor stropii, acum trişti, şi se lasă poluaţi aici, pe pământ.

Anul ăsta a nins destul de mult, şi în Bucureşti, şi în restul ţării, zăpezile continuă să cadă pe alocuri, iar meteorologii nu sunt foarte optimişti. Nu ai ce să faci, e drept că nu te ajută la astenie, dar eşti obişnuit, ştii că dacă te-ai muta în România, nu ai face-o neapărat pentru vreme. Dar oamenii continuă să se plângă, autorităţile să fie luate prin surprindere. Problema însă nu e reprezentată de vreme, ci de organele puterii şi de infrastructură. Bucureştiul e casă pentru 2,4 milioane de locuitori (neoficial, 3,4 milioane) şi adăpost pentru prea puţine scurgeri care lasă zăpada şi bălţile să rămână pe loc până la o eventuală evaporare. Drumurile noastre toate sunt ca nişte faguri imenşi, presăraţi pe ici, pe colo cu bălţi, gropi şi plombe negru închis.

Ne putem referi, desigur, şi la mult blamata corupţie. Oamenii rezistă în stradă, zi de zi, în piaţa cu Guvern, ca să nu mai aibă străzi cu turnuleţe şi aspect de şvaiţer. Se luptă pentru transparenţă, pentru ce e al lor. Sume mari sunt vărsate an de an în conturile drumurilor. Bugetul capitalei pe anul 2016 a fost de aproximativ 4 miliarde lei. Marile proiecte de infrastructură au primit circa 400 milioane lei - nu ştiu dacă se văd schimbări prea mari, demne de un aşa buget. Putem lua ca exemplu proiectul tărăgănat de lărgire a străzii Fabrica de Glucoză. Pentru realizarea lucrării au fost prevăzute în bugetul pe anul 2015 circa 55 milioane lei, iar în cel de pe anul 2016, 10 milioane lei şi - exact - lucrările nici măcar nu au început. Cei 100 de km de piste de biciclete pentru care Guvernul a dat banii încă din 2014 sunt poveste. Şi exemplele pot continua.

Proiectele mari sunt solul fertil de unde-şi trag resursele politicienii vânjoşi. Sunt mulţi bani care se învârt în România, dar nu la suprafaţă, ci în subteran. De asta este foarte amuzant să observi promisiunile măreţe pe care oamenii politici le fac. Îţi vine destul de greu să îi crezi atunci când abia poţi merge pe trotuar. Dar iată că unii oameni o fac.

Joia trecută am ieşit de la serviciu şi am mers pe jos cam două ore. La şapte fără fix zece am ajuns la teatru. Un spectacol bun, „Double, double, toil and trouble; Fire burn, and cauldron bubble!” Am aplaudat cum se cuvine, aşezată, mi-am uitat eşarfa pe scaun şi am plecat. M-am gândit cu gâtul gol la ce viziune au unii regizori, la cât talent şi câtă muncă au alţii, ce bine ar fi dacă toţi am avea acces la cultură dacă ne-am dori să ne culturalizăm şi la ce oameni educaţi şi instruiţi există pe lumea asta.

Din pas în pas şi din vânătoare de ţurţuri în acrobaţii pe borduri, am ajuns la intersecţia străzii ăsteia frumoase cu nume de Ştefan Luchian cu Calea Moşilor, două artere luminate dubios. Acolo, hop, bărbat cu pungă de hârtie pe deget. O învârte preţios şi o deşartă elegant în faţa casei tip conac unde mi-ar plăcea mult să locuiesc. Mormanul negru de zăpadă de la colţ cu Moşilor s-a trezit dintr-o dată luat cu asalt de noi hoarde furioase de sticle goale si de ambalaje la fel. M-am uitat la om, s-a oprit, a plescăit a satisfacţie şi a rânjit cu gingii. M-am luat de acolo, mergi, mergi, am spus, şi m-am împins spre strada cu şinele lui 21. Nu prea mai vedeam, simţeam cum o furie mică, un şoarece siberian pitic, îmi rodea stomacul. În momentul ăla nu mai exista educaţie nicăieri în Univers, totul s-a întors pe dos şi s-a autoînghiţit.

A trecut şi tramvaiul, taca-taca, l-am lăsat să treacă, câţiva călători în dosul geamurilor abureau cu răsuflarea lor negrul nopţii. La colţul celălalt al lui Ştefan Luchian, prins între două maşini, un om îşi vărsa un alt fel de mizerie, descompunerile trupeşti, duhoarea se desprindea şi urca pe stradă ca dintr-o cloacă. Uşurarea urgentă, satisfacerea nevoilor, natura scatologică a fiinţei umane. Mi l-am imaginat ţinându-se de burtă în căutarea unui petec prielnic de asfalt, am mărit pasul, mi-am golit şi eu mintea, am trecut uşor pe lângă crama unde vinde o doamnă drăguţă cu părul alb şi am ajuns acasă.

A doua zi, un băieţandru cam de 12 ani mi-a arătat mândru degetul mijlociu de pe geamul mic şi deschis al unui alt tramvai. Apoi a început să râdă şi s-a tras în vagon - eu auzeam fiecare picătură de apă din toate colţurile oraşului, de deasupra gardurilor, din jgheaburile de scurgere, din capacele şi din tuburile de canalizare, din gropile băltind. Le auzeam şi nu aveam cum să le usuc.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Opposite check icon
    Probabil că și Bolintineanu, Caragiale, Eminescu, Istrati, sau Eliade au văzut situații asemănătoare în zona aia. Dar, au preferat să privească la partea plină a paharului. Dacă vă place partea goală, n-aveți decît să vă luați tălpășița. Lumea-i mare!
    • Like 0
  • Eu nu mai rezist. Căcații de câine sunt cât ăia de om, și sunt peste tot. În parcurile de joacă ale copiilor, pe troutare, pe lângă bănci. Gunoaiele și molozul sunt la fiecare stâlp. Epavele auto, sunt mai multe decât mașinile care circulă zilnic.
    București este un oraș infect, cu oameni nebuni.
    • Like 0
  • George S check icon
    Probabil rezisti cu aspectele pozitive de care ai parte si prin influenta carora ai ales sa ramai in Bucuresti, unul din ele fiind chiar teatrul; evenimentele culturale, prietenii, locurile preferate sunt printre motive. Bucurestiul a fost si va fi o insula intre orient si occident (o spune foarte bine Neagu Djuvara), o adunare pestrita de oameni, un amestec arhitectural, social; romanii avand ceva sange latin , cu o viata de noapte animata, preturi joase comparativ cu vestul - Bucurestiul este surprinzator pentru cei din vest ajunsi pe aici ; unii chiar raman si rezista trecand peste multe aspecte negative. In anumite zone din orice capitala europeana e posibil sa intalnesti exemplare ca cele descrise mai sus sau poate chiar mai rau ; in anumite cartiere europene din vest e recomandat sa nu te prinda noaptea pe strazi.
    Cu o floare nu se face primavara si vor mai trece ani pana se vor mai imbunatati lucrurile - social, cultural,infrastructura, arhitectura , spatii verzi, servicii publice si asa mai departe. Educatia este pilonul de baza si evident exemplul personal.
    Ma gandesc ca peste cateva zeci de ani Bucurestiul va fi un oras mai verde, mai educat insa nu va scapa de influentele orientale.
    Ce anume are un bucurestean in plus fata de un locuitor din provincie? Dar in minus fata de in locuitor dintr-o capitala vestica? Ce anume il convinge sa ramana/reziste in Bucuresti? Raspunsul la ultima intrebare il gaseste fiecare pentru el.
    • Like 0
  • Propaganda de partid acopera cu promisiuni , crunta realitate de care ne lovim zi de zi.Ma bucur ca s-a format o miscare de rezistenta impotriva acestui gen de politicieni sper sa fim destul de rabdatori si fermi pentru a schimba comportamentul si mentalitatile clasei politice si de ce nu, al societatii in ansamblu.
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult