Foto: Inquam Photos/ George Călin
În tramvai, un domn simpatic (nici primul, nici ultimul) nu are bilet. Lucrurile se complică puțin când în tramvai urcă trei controlori care încearcă să-și facă meseria. La solicitarea controlorilor, domnul simpatic răspunde, sigur pe sine, că nu are bilet.
Spiritele se încălzesc, discuțiile se încing, controlorii împresoară pe simpaticul domn, care călătorește gratis. Simpaticul domn este capabil de octave înalte și, aproape strigând, îi trimite pe controlori „la muncă, nu la frecat menta". Într-un singur minut se realizează o răsturnare de forțe și domnul fără bilet și cu voce stridentă vorbește despre abuzul pe care controlorii, reduși la tăcere, îl fac asupra sa. Vinovații de abuz, cu aerul eșecului iminent, încearcă să explice, pe ton civilizat, că a călători fără bilet este o contravenție care se pedepsește cu amendă.
Împricinatul ia foc și amenință cu reclamații, presă și focul iadului. Că un mitocan care comite o contravenție face orice pentru a scăpa de amendă pot înțelege. Ce nu înțeleg este natura declicului din mintea celorlalți călători, plătitori de bilet, care, ca buni creștini ce se află, sunt loviți brusc de un val de compasiune. Victima-agresor fără bilet, susținută de valul de simpatie din tramvai, este din ce în ce mai vehementă și controlorii coboară păgubași la prima stație. În tramvai e toată lumea mulțumită, cu bilet sau fără, și, în rumoarea generală poți distinge vorbele vreunei bătrânici: „nu mai au rușine, ai văzut cum îi vorbeau... și e un domn, bine îmbrăcat"...
Aș putea înțelege că, dacă ești bine îmbrăcat și încalci regulile, nu ești un contravenient, ci o victimă, sau că aceeași faptă prezintă nuanțe, funcție de costumul sau treningul pe care-l ai pe tine.
Variațiuni pe aceeași temă sunt frecvente: polițistul care cedează pentru că grupul de compasiune, creat ad-hoc, sprijină mitocanul care parchează sub semnul de „staționarea interzisă", simpatia pentru vreun delapidator celebru, care (la valoarea lui) nici nu a furat prea mult, sprijinul pentru vreun violator care (pierdut cu firea fiind) a fost corupt de vreo nerușinată minoră.
Dacă viața e compusă dintr-o multitudine de nuanțe, în cazul infracțiunii lucrurile sunt mult mai simple: ori ai făcut-o, ori nu. Aplicarea legii nu ar trebui să aibă nuanțe.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.