Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum s-a transformat un călător agresiv fără bilet în „victimă”. Despre „abuzul legii” la români

Tramvai

Foto: Inquam Photos/ George Călin

În tramvai, un domn simpatic (nici primul, nici ultimul) nu are bilet. Lucrurile se complică puțin când în tramvai urcă trei controlori care încearcă să-și facă meseria. La solicitarea controlorilor, domnul simpatic răspunde, sigur pe sine, că nu are bilet. 

Spiritele se încălzesc, discuțiile se încing, controlorii împresoară pe simpaticul domn, care călătorește gratis. Simpaticul domn este capabil de octave înalte și, aproape strigând, îi trimite pe controlori „la muncă, nu la frecat menta". Într-un singur minut se realizează o răsturnare de forțe și domnul fără bilet și cu voce stridentă vorbește despre abuzul pe care controlorii, reduși la tăcere, îl fac asupra sa. Vinovații de abuz, cu aerul eșecului iminent, încearcă să explice, pe ton civilizat, că a călători fără bilet este o contravenție care se pedepsește cu amendă. 

Împricinatul ia foc și amenință cu reclamații, presă și focul iadului. Că un mitocan care comite o contravenție face orice pentru a scăpa de amendă pot înțelege. Ce nu înțeleg este natura declicului din mintea celorlalți călători, plătitori de bilet, care, ca buni creștini ce se află, sunt loviți brusc de un val de compasiune. Victima-agresor fără bilet, susținută de valul de simpatie din tramvai, este din ce în ce mai vehementă și controlorii coboară păgubași la prima stație. În tramvai e toată lumea mulțumită, cu bilet sau fără, și, în rumoarea generală poți distinge vorbele vreunei bătrânici: „nu mai au rușine, ai văzut cum îi vorbeau... și e un domn, bine îmbrăcat"...

Aș putea înțelege că, dacă ești bine îmbrăcat și încalci regulile, nu ești un contravenient, ci o victimă, sau că aceeași faptă prezintă nuanțe, funcție de costumul sau treningul pe care-l ai pe tine.

Variațiuni pe aceeași temă sunt frecvente: polițistul care cedează pentru că grupul de compasiune, creat ad-hoc, sprijină mitocanul care parchează sub semnul de „staționarea interzisă", simpatia pentru vreun delapidator celebru, care (la valoarea lui) nici nu a furat prea mult, sprijinul pentru vreun violator care (pierdut cu firea fiind) a fost corupt de vreo nerușinată minoră.

Dacă viața e compusă dintr-o multitudine de nuanțe, în cazul infracțiunii lucrurile sunt mult mai simple: ori ai făcut-o, ori nu. Aplicarea legii nu ar trebui să aibă nuanțe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu cred că este vorba despre simpatia celorlalți călători față de contravenient ci mai degrabă de disprețul față de controlori, în cea mai mare parte ei înșiși cei mai mari mitocani și șpăgari. Vă garantez că dacă împricinatul scotea o mică șpagă, controlorii o acceptau imediat și își vedeau mai departe de drum. Am văzut scenariul ăsta de "n" ori. Controlorii nu sunt, deci, o soluție, ci parte din problemă. Controlorii nu-și au rostul, o simplă bară la ușa din față care să se deschidă la validarea cardului de călătorii ar rezolva problema. Așa n-am mai avea nici călători neplătitori, nici controlori inutili, sugători de bani de la buget și de șpăgi.
    • Like 0
    • @ Simona Zaim
      Da, uneori controlorii sunt destul de obraznici, dar asta nu insemana ca ai dreptul, asa, cu de la tine putere sa calatoresti fara bilet - un abuz nu se rezolva prin altul, ci prin aplicarea si respectarea legii. Ideea cu bara ar fi buna daca nu am fi in Romania unde si pe vreme de pandemie autobuzele si tramvaiele sunt luate cu asalt pe la toate usile la orele de varf si lumea se grabeste, e nervoasa si gata sa injure (deh, romanul cel civilizat inca de pe vremea dacilor liberi....). Iar batrinicile care iau partea unui domn doar pentru ca ë bine imbracat" fac parte din votantii aia vesnici ai PSD-ului, oameni care nu au dat cu nasul de civilizatie si chiar nu mai au nici o sansa sa o inteleaga. Personal, ma bucur de fiecare data cand un astfel de batranel da coltul.....
      • Like 0
  • Romania, din pacate, a devenit tara in care tupeul si nesimtirea, amplificate de un glas rasunator, nu mai sunt defecte, ci au devenit adevarate calitati pentru succesul in viata.
    • Like 5
  • Corina check icon
    Nasol. I-a făcut din vorbe. Mă tem de simpaticul domn. Să nu ajungă în politică.
    • Like 7
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro