Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cum s-a transformat un călător agresiv fără bilet în „victimă”. Despre „abuzul legii” la români

Tramvai

Foto: Inquam Photos/ George Călin

În tramvai, un domn simpatic (nici primul, nici ultimul) nu are bilet. Lucrurile se complică puțin când în tramvai urcă trei controlori care încearcă să-și facă meseria. La solicitarea controlorilor, domnul simpatic răspunde, sigur pe sine, că nu are bilet. 

Spiritele se încălzesc, discuțiile se încing, controlorii împresoară pe simpaticul domn, care călătorește gratis. Simpaticul domn este capabil de octave înalte și, aproape strigând, îi trimite pe controlori „la muncă, nu la frecat menta". Într-un singur minut se realizează o răsturnare de forțe și domnul fără bilet și cu voce stridentă vorbește despre abuzul pe care controlorii, reduși la tăcere, îl fac asupra sa. Vinovații de abuz, cu aerul eșecului iminent, încearcă să explice, pe ton civilizat, că a călători fără bilet este o contravenție care se pedepsește cu amendă. 

Împricinatul ia foc și amenință cu reclamații, presă și focul iadului. Că un mitocan care comite o contravenție face orice pentru a scăpa de amendă pot înțelege. Ce nu înțeleg este natura declicului din mintea celorlalți călători, plătitori de bilet, care, ca buni creștini ce se află, sunt loviți brusc de un val de compasiune. Victima-agresor fără bilet, susținută de valul de simpatie din tramvai, este din ce în ce mai vehementă și controlorii coboară păgubași la prima stație. În tramvai e toată lumea mulțumită, cu bilet sau fără, și, în rumoarea generală poți distinge vorbele vreunei bătrânici: „nu mai au rușine, ai văzut cum îi vorbeau... și e un domn, bine îmbrăcat"...

Aș putea înțelege că, dacă ești bine îmbrăcat și încalci regulile, nu ești un contravenient, ci o victimă, sau că aceeași faptă prezintă nuanțe, funcție de costumul sau treningul pe care-l ai pe tine.

Variațiuni pe aceeași temă sunt frecvente: polițistul care cedează pentru că grupul de compasiune, creat ad-hoc, sprijină mitocanul care parchează sub semnul de „staționarea interzisă", simpatia pentru vreun delapidator celebru, care (la valoarea lui) nici nu a furat prea mult, sprijinul pentru vreun violator care (pierdut cu firea fiind) a fost corupt de vreo nerușinată minoră.

Dacă viața e compusă dintr-o multitudine de nuanțe, în cazul infracțiunii lucrurile sunt mult mai simple: ori ai făcut-o, ori nu. Aplicarea legii nu ar trebui să aibă nuanțe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu cred că este vorba despre simpatia celorlalți călători față de contravenient ci mai degrabă de disprețul față de controlori, în cea mai mare parte ei înșiși cei mai mari mitocani și șpăgari. Vă garantez că dacă împricinatul scotea o mică șpagă, controlorii o acceptau imediat și își vedeau mai departe de drum. Am văzut scenariul ăsta de "n" ori. Controlorii nu sunt, deci, o soluție, ci parte din problemă. Controlorii nu-și au rostul, o simplă bară la ușa din față care să se deschidă la validarea cardului de călătorii ar rezolva problema. Așa n-am mai avea nici călători neplătitori, nici controlori inutili, sugători de bani de la buget și de șpăgi.
    • Like 0
    • @ Simona Zaim
      Da, uneori controlorii sunt destul de obraznici, dar asta nu insemana ca ai dreptul, asa, cu de la tine putere sa calatoresti fara bilet - un abuz nu se rezolva prin altul, ci prin aplicarea si respectarea legii. Ideea cu bara ar fi buna daca nu am fi in Romania unde si pe vreme de pandemie autobuzele si tramvaiele sunt luate cu asalt pe la toate usile la orele de varf si lumea se grabeste, e nervoasa si gata sa injure (deh, romanul cel civilizat inca de pe vremea dacilor liberi....). Iar batrinicile care iau partea unui domn doar pentru ca ë bine imbracat" fac parte din votantii aia vesnici ai PSD-ului, oameni care nu au dat cu nasul de civilizatie si chiar nu mai au nici o sansa sa o inteleaga. Personal, ma bucur de fiecare data cand un astfel de batranel da coltul.....
      • Like 0
  • Romania, din pacate, a devenit tara in care tupeul si nesimtirea, amplificate de un glas rasunator, nu mai sunt defecte, ci au devenit adevarate calitati pentru succesul in viata.
    • Like 5
  • Corina check icon
    Nasol. I-a făcut din vorbe. Mă tem de simpaticul domn. Să nu ajungă în politică.
    • Like 7


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult