Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum să folosești fricile părinților ca tactică de vânzări. Cazul culegerilor pentru clasa a VIII-a

evaluare nationala 2020 - Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos

Alegerea materialelor auxiliare pentru elevii claselor a VIII-a care urmează să susțină examenul de Evaluare Națională la final de ciclu gimnazial a suscitat dintotdeauna un viu interes din partea elevilor, părinților, profesorilor, dar și a editurilor. Schimbarea structurii subiectelor de examen la limba si literatura română și matematică, survenită peste noapte la „cererea oficială” a Ministerului Educației este un modus operandi care tinde să devină un soi de mană cerească, de comoară, Sfantul Graal pentru cei care se ocupă de cartea școlară.

Toata lumea știe că, de fapt, nu se elaborează o structură clară curriculară la început de ciclu școlar care să urmărească finalitatea și pregătirea cu succes a elevilor pentru examen. Dar nu despre poticnelile mai marilor de la Ministerul Educației mi-am propus să vă vorbesc, ci despre acești cavaleri în armură strălucitoare care vor sa salveze învățământul românesc. Misiunea lor „evanghelică” se bazează pe vânzarea fricii. Cum a devenit Donald Trump președinte? A alimentat în campania electorală frica americanilor față de exodul mexican, oferind soluția construirii unor garduri supraînălțate la frontiera de sud.

Teama elevilor și a părinților de eșec la examen îi conduce pe aceștia din urmă să râvnească la cele mai noi culegeri, mai ceva decât la o pâine fierbinte, abia scoasă din cuptor. Ce le-a scăpat din vedere editurilor, acestor „brutari”? Sincronizarea cu instituția care păstorește educația copiilor pare veriga lipsă din acest șir continuu de schimbări ale auxiliarelor curriculare. Planul de bătaie al editurilor a avut o greșeală majoră de strategie precum a generalului Robert E. Lee în înfrângerea sa de la Gettysburg, cea mai umilitoare în Războiul de Secesiune.

În goana exacerbată după vânzări imediate, după profit rapid, editurile de carte școlară au făcut o imprudență. Unii profesori de limba si literatura româna au relatat cum, în dimineața zilei de 1 noiembrie, au fost sunați de către reprezentanții editurilor școlare, care i-au informat că noile culegeri au ieșit de sub tipar.

Acest lucru s-a întâmplat în condițiile în care profesorii au fost anunțați la școală de modificarea structurii subiectul II de la literatură la examenul din vara lui 2023, cu o zi înainte, pe 31 octombrie.

Să nu vă imaginați că presele tipografiilor au lucrat pentru edituri toată noaptea cu viteza supersonică a unui avion Concorde. Cumva editurile și-au scos pălăria peste noapte, punând-o pe cea de partizan al actorilor principali, care sunt elevii.

Aflați sub spectrul fricii de a eșua la examenul de limba română, copiii și-au anunțat profesorii ca părinții lor vor face imediat un efort material să cumpere noile culegeri. Ideea de “syndrome de la page blanche”, cum spun francezii, le-a produs copiilor anxietate. Părinții lor s-au conformat imediat după ce la începutul anului școlar achiziționarea un alt rând de culegeri. „Banii există pentru orice oportunitate care se justifică”, spunea deunăzi omul de afaceri Dan Șucu, acționarul principal de la Rapid București.

Banii cheltuiți de către părinți pe noile culegeri mă duc cu gândul la soluția nutritivă pentru “cultura hidroponică”, editurile dezvoltând astfel un rizom, un sistem de rădăcini care se extinde în toate direcțiile. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Școala a suferit schimbări profunde în ultimii ani, iar pandemia de COVID-19 a impus (forțat) digitalizarea în sfera educațională. Organizată în mod tradițional pe baza unei juxtapuneri de discipline, școala s-a trezit zguduită de apariția unei baze comune, de apariția unor obiective noi, mai transversale, și de încurajarea să țină cont de problemele societății: sănătate, dezvoltare durabilă, cetățenie, drepturile omului, tranziție verde și digitală etc.. În acest context, ar trebui să fie definite în mod explicit obiectivele învăţământului obligatoriu, dincolo de lista disciplinelor şi de lista de cunoştinţe pe care acestea se presupune că le oferă. Aceasta deoarece abordarea curriculară tinde să pună la același nivel cunoștințele și informațiile științifice, raționalitatea și opinia. Însă, în contextul „educației pentru…”, elevul este invitat să-și construiască propriul punct de vedere, într-o abordare care îmbină cunoștințele, opiniile și bunul simț. Întrebarea este dacă asta se întâmplă cu adevărat în școala românească?
    Dincolo de faptul că nu pare să existe “o structură clară curriculară la început de ciclu școlar care să urmărească finalitatea și pregătirea cu succes a elevilor pentru examen” (așa cum precizează autorul articolului), școala alimentează fricile de eșec la examen atât ale părinților cât și ale elevilor. Însă, doar simpla achiziționare a unor culegeri nu le va da mai multă încredere elevilor în reușita la examene. Desigur, să ai la dispoziție cărți, manuale, culegeri reprezintă un punct de plecare în asigurarea unui rezultat dorit. Însă cine poate garanta trecerea unui examen? Mai mult decât atât, trecerea unui examen presupune implicit deținerea unor competențe și abilități, care vor fi materializate în viitorul elevului?
    Poate că, în loc de culegerile noi apărute, școala ar trebui să fie preocupată de pregătirea pentru viață a elevilor, să fie concentrată pe dezvoltarea lor personală, pe calitatea și metodele utilizate pentru predare și evaluare. Nu o să dezbat abordarea academică și abordarea curriculară, care tind să promoveze două modele pedagogice foarte distincte, ci o să spun că școala ar trebui să le ofere încredere și susținere atât profesorilor cât și elevilor în procesul educațional și în atingerea rezultatelor așteptate și dorite. De fapt, școala ar trebui să cultive o atitudine pozitivă și încredere în rândul tuturor celor interesați: profesori, elevi, părinți, alți beneficiari ai sistemului educațional. Vă amintiți de experimentul, foarte cunoscut, realizat la sfârșitul anilor '60, în regiunea San Francisco Bay, de către dr. Robert Rosenthal, la începutul unui an școlar, publicat în cartea sa Pygmalion in the Classroom? Esența experimentului (pentru cei care nu au auzit de el): „Sunteţi profesori excelenţi şi ne aşteptăm să obţineţi rezultate excelente de la aceste clase de elevi deosebiţi".
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult