Cum să ne trezim din apatie și începem să îndreptăm lucruri, chiar de la nivelul ierbii

Foto: Unsplash

Transa este acea stare de conștiență modificată, în care se reduce sensibilitatea la stimuli și are loc chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant.

Dacă transa e opusul stării de trezire, oare apatia nu e o formă de transă? Fac acest exercițiu pentru că ar fi poate mai ușor de explicat apatia din jur, dacă i-am putea asocia niște caracteristici științifice.

În transă se reduce sensibilitatea la stimuli. În apatie, ce e în jur nu te impresionează, nu îți provoacă nimic, sau în orice caz, nimic generator de energie. Când vezi o hârtie aruncată pe jos sau un gest sancționabil în administrație, apatia te face să ridici din umeri și să îți spui că așa e normal. Iar anormal este să fie curat sau administrația eficientă.

Stimulii din jur, de care suntem interesați aici, ar putea fi sursele acelea care să te facă să reacționezi, așa încât să schimbi ceva. Însă când ei par normalitate, își pierd caracteristica de a stimula. Injustiții par status quo si deci totul se confundă cu peisajul într-un fel în care credem că aceea e realitatea firească.

Elena Stancu, remarca într-un articol de pe Teleleu. „Am trecut pe lângă mizeria de pe străzi, balcoanele modificate, terasele ilegale de la parterul blocurilor și valutiștii din centru și am crezut că așa trebuie să arate orașele. Am crezut că așa e viața, că economia asta subterană e normală, până când am crescut, m-am făcut jurnalistă și am învățat să privesc.”

Starea de apatie e dată de ce ne spunem nouă.

Nu pot face nimic, așa ca nici nu încerc.

A fost așa dintotdeauna.

La noi nu o să se poată niciodată.

Și cu cât mai mult gândești acest lucru, cu cât antrenezi gândirea și bătătorești aceste căi ale apatiei, cu atât transa e mai adâncă.

În hipnoza Ericksoniană, intrarea în transă se face prin folosirea imaginației, prin sugestii adresate subconștientului, dar și prin limbaj generalizat pe care mintea noastra îl personalizează după cum știe ea. 

Și, deși apatia nu este o transă indusa în mod natural, creierul nostru e mai primitor cu sugestia de „așa e normal” decât de „tu poți schimba ceva”. E mai ușor pentru el. Pentru că e posibil să fi gândit acest lucru o grămadă de vreme.

Ieșirea din apatie – încotro?

Poate avem nevoie de dovezi că « se poate ».

Cu siguranță avem nevoie să schimbăm dialogul interior legat de ce e normal.

Poate trebuie să ne implicăm fiecare, personal, în a face ceva care să provoace o schimbare. If you build it… Ce e clar este că putem să zguduim astfel structurile false care susțin apatia, să redefinim ce e normal pentru mintea amorțită și să începem să îndreptăm lucruri, chiar de la nivelul ierbii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp