Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Petiția „Salvați Parcul Cișmigiu!”

Loc murdar de joacă

La orice curățenie generală, într-o primă fază, ies la suprafață gunoiul și tot balastul adunat de-a lungul timpului. Este o etapă firească, care în mod normal nu durează mult. Am simțit prin toți porii în vara asta caniculară acumularea sufocantă de mizerie ce a invadat străzile duhnind a putrefacție ale centrului bucureștean. E doar o etapă, mi-am zis, deși mă simțeam din ce în ce mai prost când coboram în fața blocului și identificam propriul meu gunoi în maldărele care deveneau de la o zi la alta mai mari și mai puturoase. 

O etapă necesară prin care se corectează abuzurile din trecut și pe care trebuie să o acceptăm și să ne-o asumăm, noi toți, buni cetățeni ai acestei metropole. Dar cât durează oare o asemenea etapă? Deși în ultimele săptămâni gunoiul a fost ridicat, centrul orașului nu a scăpat de amprenta mizeriei – iar locul care pare să fie un apogeu al insalubrului este Parcul Cișmigiu, despre care se știe că este cea mai veche grădină publică din București și, cred eu, unul dintre cele mai frumoase parcuri ale acestui oraș.

În Cișmigiu m-am plimbat adeseori în studenție, m-am odihnit pe băncile lui, am citit, am alergat pe aleile lui, m-am bucurat de poezia acestui spațiu și de magia lui! De curând însă, l-am regăsit îmbătrânit și neîngrijit, cu aleile sparte și băncile rupte, îmbâcsit de mirosul pestilențial emanat de găinațul miilor de păsări care s-au înmulțit peste măsură. Nu mai trecusem de ceva timp pe acolo – îmi dau seama că degradarea nu avea cum să se producă peste noapte. Dar nici nu pare că cineva se sesizează cu privire la starea deplorabilă în care se află.

Autoritățile nu par să găsească soluții nici pentru igienizarea locului de joacă, acoperit de o crustă groasă de excremente – leagănele uzate și personajele din desene animate menite să înveselească locul sunt tapetate cu straturi multiple de găinaț și compun un peisaj sinistru, din care vrei să ieși cât mai repede, pentru a evita infestarea cu te miri ce bacterie. Locul provoacă mai degrabă disconfort și greață, nici vorbă să te mai îmbie la lectură sau plimbări, așa cum se întâmpla în urmă cu (deja) mulți ani. La fiecare pas făcut azi pe aleile Parcului Cișmigiu se aude ecoul nepăsării, al uitării și al indiferenței. Așa cum o casă este oglinda celor care locuiesc în ea, orașul este oglinda noastră a tuturor. Iar Cișmigiul oglindește în fiecare detaliu dureros lipsa de iubire, de respect și de considerație pe care noi o avem față de noi înșine.

  


Am plecat din parc cu inima grea – și de tristețe, și de indignare. Iar undeva pe fundal, se contura mare vina că nici eu, la rândul meu, nu fac nimic ca lucrurile să se îndrepte. Am făcut o postare nervoasă pe social media – mare brânză! Nu rezolv nimic cu postările mele. M-am apucat să scriu o petiție cu titlul Salvați Parcul Cișmigiu! Oamenii semnează – dar mă tem că tot nu se va rezolva nimic. Cineva mi-a lăsat un comentariu în care îmi atrăgea atenția că petițiile astea nu sunt altceva decât niște tâmpenii care nu ajută la nimic – și i-am dat dreptate. Cred că nu este suficient să semnăm petiții și să ne indignăm în discuțiile cu prietenii și în postările pe social media! Cred că am trecut de etapa semnalelor de alarmă și este momentul să solicităm intervenția de urgență a autorităților care până acum nu au inițiat nimic pentru a igieniza corect parcul. Pun accentul pe igienizare corectă pentru că în ultimii ani, prin igienizarea parcurilor s-a înțeles ciuntirea haotică a copacilor și în niciun caz luarea unor măsuri pentru prevenirea înmulțirii păsărilor, repararea aleilor, îngrijirea vegetației sau reabilitarea locurilor de joacă.

Sigur că ține și de noi – dincolo de semnalele de alarmă, de petiții, postări sau proteste – să folosim spațiul public cu respect față de noi înșine și față de cei din jur, să ne (auto)educăm, să păstrăm lucrurile atunci când ele sunt reparate și să ne implicăm activ în transformarea orașului într-un acasă în care să ne simțim bine, în siguranță și cu care să nu ne mai fie rușine.

Închei nu înainte de a semnala o inițiativă care îmi dă speranță. În urma unei discuții purtate pe marginea subiectului cu peisagista Diana Culescu, aflu că Asociația Peisagiștilor din România a înaintat Primăriei Municipiului București o propunere de colaborare al cărei scop este salvarea Parcului Cișmigiu. Deocamdată, PMB nu a formulat niciun răspuns la propunerea ASoP, propunere pe care vă invit să o parcurgeți accesând pagina https://asop.org.ro/demers-asop-bucuresti-parc-cismigiu/

SEMNAȚI AICI PETIȚIA PUBLICĂ ”SALVAȚI PARCUL CIȘMIGIU!”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Primarul Dan Nicusor a dezvaluit recent ca ALPAB are 40 angajati si compania concurenta a PMB creeata (cu "delegare" de la PMB - doar pentru a putea acorda legal finantari fara licitatii) de fostul primar Firea are circa 100 angajati - toti fiind (inca!!) platiti pentru a se ocupa si de Cismigiu dar si ... imposibil de destituit (conform contractelor lor colective de munca!!!) desi nu fac nimic! Si rezultatul se vede nu numai in Cismigiu, in detrimentul si dispretul bucurestenilor, INDIGNATI SI REVOLTATI DE SITUATIA NEREZOLVATA DE MULT PREA MULT TIMP... Autonumirea primarului DN in postul de director al ALPAB nu poate solutiona in mod eficace si eficient toate aceste probleme grave semnalate degeaba de multe ori...Se pare ca primarii nostri au mult prea multe obstacole impuse de legislatie, reglemnentari si justitie care, in loc sa rezolve problemele le-au complicat enorm si inutil, ignorand consecintele dramatice pentru populatie...
    • Like 0
  • Hai sa va povestesc ultima mea experienta cu "Romania frumoasa" (asa isi zice unul pe Facebook care posteaza despre asa numita Romanie frumoasa). O sa va povestesc ceva despre Bucuresti, orasul pe care eu credeam ca il iubesc. Am facut ieri o vizita la niste rude care locuiesc in apropiere de Parlament. Am luat tramvaiul 21 de pe Mosilor si am coborat la Piata Sf. Gheorghe. Am incercat sa merg pe langa gardul bisericii dar am traversat repede. Toata aleea e plina de urina si fecale (asta la adapostul masinilor parcate pe partea asta). Pe partea cealalta, alta surpriza : dalele sunt aproape toate desprinse si daca nu esti atent aterizezi pe burta. Am coborat pe langa magazinul Cocor si am traversat in parcul de peste drum de magazinul Unirii. Cosurile de gunoi, toate pline si inconjurate de gunoiul care nu mai incapea in ele. Trecand pe alee, tot felul de ciudati vorbind arabeste si alte limbi, prostituate cat cuprinde in asteptare de clienti pe marginea fantanilor arteziene (sunt sigur ca asta erau dupa aspect si comportament). La capatul aleii care duce spre Parlament, langa statia de tramvai, intr-un mic scuar cu cateva banci alaturate, tot felul de cersetori si alti jegosi. Gardurile vii, netunse si lasate sa creasca in voie. Miros de urina si fecale. Spatiul verde e WC-ul cersetorilor si drogatilor. Lampile aflate la nivelul solului, in mare parte distruse. Magazinele de la parterul blocurilor sunt in majoritate inchise si dezafectate. Pe pragurile de la intrarea lor dorm cersetori si drogati, unii amenajandu-si adaposturi din cutii de carton. Cand treci pe langa ei, pute de la cativa metri. Sunt un pericol public. Uneori se strecoara pe langa locatari, spunand ca urca si ei la cineva. Dupa ce persoana respectiva urca cu liftul, deschid usa din interior (e cu interfon), isi cheama amicii si se culca la intrarea in bloc. S-a intamplat in blocul rudelor noastre. Politia, desi a fost sesizata de multe ori, inchide ochii. In spate e o manastire. In apropierea mănăstirii isi duc veacul dilerii de droguri, din cate zic localnicii. Politia de asemenea inchide ochii. Si toate astea la cativa pasi de Parlament ! Problema drogatilor din zona a fost prezentata si la o stire PRO TV, dar degeaba. Am ramas socat de ceea ce am intalnit. Sunt revoltat si dezgustat. Ma gandesc foarte serios sa las Bucurestiul si sa ma mut intr-un orasel linistit de provincie. M-am abtinut sa fac poze pentru ca eram privit cu suspiciune de catre cei vizati. Daca nu ma credeti, vizitati locul. Dar mai bine ocoliti-l. PS. Aici e Sectorul 4. PPS. Marcajele rutiere sunt aproape sterse de pe asfalt, si nu numai aici, in zona. Si pe Calea Mosilor e la fel.
    • Like 0


Îți recomandăm

Wantsome

Academia Prietenoasă Wantsome îi invită pe toți cei care își doresc să facă o reconversie profesională în IT sau un upgrade de skill-uri în 2022 să participe gratuit la evenimentul Perfect Week - o săptămână deschisă demonstrativă care aduce oportunități de cunoaștere a universului IT, a mentorilor, a angajatorilor și a foștilor cursanți.

Citește mai mult

Școală modernă

Educația, în toate formele sale, este o investiție, nu o cheltuială. De la nivelul familiei și până la societate în ansamblul ei, toți ar trebui să fim conștienți că fiecare resursă alocată acestui domeniu aduce, aproape fără excepție, plus valoare ce se întoarce la nivel de individ și în comunitate.

Citește mai mult

Apartamente

22 de grade Celsius. Aceasta este temperatura pe care românii din orașe preferă să o aibă iarna în case, conform unui studiu realizat pentru Habits by Republica de Unlock Research.

Citește mai mult