În noaptea de sâmbătă spre duminică, un nou act de teroare a avut loc în Marea Britanie, de această dată în centrul Londrei. O camionetă albă a intrat în plin în trecătorii aflați pe London Bridge. Apoi trei bărbați au coborât din ea și au început să înjunghie oameni la întâmplare, înainte să fie împușcați de forțele de ordine. Șapte oameni au murit, iar 48 au fost răniți fără să fi putut face nimic pentru a preveni asta ori pentru a se apăra, iar lumea a primit drept singură „explicație” a crimei urletul atacatorilor: „Asta este în numele lui Allah”.
Cu nici două săptămâni în urmă, 22 de oameni, între care și copii, au fost uciși, iar 59 au fost răniți la Manchester, la finalul concertului Arianei Grande. Pe 22 martie, patru oameni, între care o româncă, au fost uciși în timp ce se plimbau pe Westminster Bridge după ce un atentator a intrat în trecători cu mașina. Apoi s-a dat jos și a mai înjunghiat mortal un polițist. Niciuneia dintre victime nu i-ar fi folosit nimic vreunul dintre învățămintele pe care ni le însușim încă de mici pentru a ne menține sănătoși și pentru a fi în siguranță.
Dacă ar fi fost să poată face ceva ca să se apere, dacă ar fi fost să renunțe la ceva de dragul vieții, la ce ar fi putut să renunțe? Să meargă pe stradă? Să iasă în oraș cu părinții? Să asculte muzică? Să își ducă copilul la un concert sau să îl aștepte pentru a-l duce acasă, în siguranță, cu mașina?
Marea Britanie are o istorie lungă în ceea ce privește terorismul căruia i-a supraviețuit cu mare curaj și tenacitate în cele aproape trei decenii de ani de atacuri IRA, în timpul cărora au murit aproximativ 3.600 de oameni.
Experții în securitate cred că atacurile din epoca IRA au făcut Marea Britanie mult mai capabilă să reziste astăzi valului de teroare, iar experții britanici sunt de părere că amenințarea de astăzi nu este mai mare decât cea din anii ‘70.
Frank Foley, expert în terorism în cadrul Departamentului de studii de război al King’s College din Londra crede că, „dacă te uiți la intenții, pare că astăzi suntem sub o amenințare mai mare, pentru că teroriștii jihadiști nu își pun nicio restricție; încearcă, de obicei, să omoare câți oameni pot, în timp ce IRA, în trecut, acționa mai restricționat”. De exemplu, teroriștii IRA sunau câteodată înainte de atac și avertizau că va avea loc o explozie, demonstrându-și puterea și limitând totodată pierderile de vieți omenești. Grupurile de extremiști islamiști caută să facă cât mai multe victime, cu orice preț, dar, continuă Foley, citat de Newsweek, „trebuie să te uiți la cealată parte a ecuației, care este capabilitate. IRA avea o mult mai mare capacitate de a comite atentate pe teritoriul Marii Britanii decât au astăzi teroriștii jihadiști”.
Mai există însă o diferență esențială între atentele sângeroase comise în acea vreme de IRA și atentatele comise acum în numele fundamentalismului islamic, spun cei care au trăit ambele tipuri de teroare. „Ce trebuie spus în legătura cu IRA este faptul că era ceva ce înțelegeam. Înțelegeam istoria din care IRA își trăgea nemulțumirile, înțelegeam ceea ce încerca să obțină. Și exista o soluție, anume să convingi pe toată lumea din Irlanda că este mai bine să acționezi prin urna de vot decât prin bombe. Nu-mi este clar dacă există vreo soluție, de orice fel, cu ISIS. Sistemul escatologic de credințe al ISIS, care incită la un război între civilizații, inevitabil în concepția sa, nu are decât foarte mică legătură, dacă are, cu un scop politic legitim”, declara pentru Newseeek, după atacul de pe Westiminster Bridge, Gus O’Donnel, fostul secretar de cabinet al premierilor David Cameron, Gordon Brown și Tony Blair, care s-a aflat, în1991, în locuința premierului britanic John Major, în timpul atacului IRA asupra imobilului din Downing Street nr. 10.
Atentatele extremiștilor islamiști nu sunt îndreptate astăzi împotriva unei instituții politice, unei secții de poliție, unei unități militare. Sunt îndreptate împotriva oamenilor obișnuiți, a familiilor cu copii, care merg pe stradă, vorbesc, zâmbesc, se uită la artificii sau ascultă muzică. Sunt atentate îndreptate împotriva vieții înseși cărora, ca cetățean, nu le poți răspunde decât într-un singur fel: trăindu-ți viața, atât cât e, din toată inima. Iar ca stat, făcând toate eforturile pentru a șterge așa-numitul Stat Islamic de pe fața pământului.
Foto: Imagine suprinsă duminică dimineața, după atacul de la Londra. Foto: Guliver Getty Images
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E de unde! pazienza.
Cat despre ideea de a iti trai viata din toata inima, unii oameni ar include si o arma pentrtu autoaparare in ideea asta. Dar presupun ca tu ai prefera angajamentul rudelor si prietenilor de a-si trai viata din toata inima, dupa ce te ingroapa.
Inteleg reactia aceasta si mi se pare destul de naturala. Insa actiunile de "stergere" fac parte din motivele care a dus la nasterea Statului Islamic.
Pe langa stergerea Statului Islamic, ma astept sa fie analizata relatia Statului Islamic cu Arabia Saudita, indoctrinarea care se face acolo si cum a influentat ea atentatul de la Londra de acum.
Statul Islamic nu e singura problema din pacate