(Foto Guliver/Getty Images)
„Everyone, deep in their hearts, is waiting for the end of the world to come.” H. Murakami.
Apocalipsa a atras întotdeauna, ca un spectru continuu, învăluit în mister și mirosuri mistice. De la sectele evului mediu, încovoiate de frica păcatului, propovăduind balaurul sfârșitului timpului, de la triburile ancestrale, sacrificând animale și semeni pentru a îmbuna zeii furioși, până la calendarele mistice care se opresc brusc și sinuciderile în masă la chemarea unor lideri demenți.
Oamenii au avut mereu o sensibilitate aparte pentru sfârșit, pentru sfârșitul general care curata planetă. Toate aceste mișcări s-au hrănit dintr-o mizantropie coruptă, din conștiința păcatului și a vinii de a fi om.
Eco-fanatismul din secolul 20 se înscrie în aceleași coordonate, are o prima isterie în lumea civilizată în anii '70, apoi se mai temperează pe măsură ce profețiile distrugerii planetei nu se împlinesc.
În prezent însă, fricile sfârșitului lumii revin, de această dată sub forma panicii față de catastrofa climatică. Spre deosebire de sectele trecutului, hrănite din mituri și legende fără substanță, activiștii ecologiști din prezenți se bazează pe studii științifice serioase, care arată cu un grad de probabilitate ridicat ca planeta se încălzește într-un ritm nenatural. Față de temperaturile din epoca preindustrială, temperatura medie a crescut cu aproape un grad. Se estimează că până în 2040 va crește cu 1,5 grade. Până în 2100 poate ajunge la 2 grade. Și dacă aceste creșteri sunt probabile, oamenii de știință nu știu însă sigur care vor fi efectele și cum ne putem adapta.
Ce au însă în comun aceste mișcări eco-fundamentaliste cu sectele istoriei este același mesaj tenebros, apocaliptic, același dispreț pentru om, pentru industrie, pentru comerț și progres. Oamenii sunt văzuți ca un “virus” care omoară planeta. Niște ucigași sau o ciumă globală care trebuie stârpită. Păcatul de a fi om, la fel ca în cazul sectelor religioase, trebuie să fie cumva pedepsit.
Și arsenalul de expunere a mesajului este un pic bizar, deconectat de la un discurs moderat: elevi, copii, tineri sunt atrași în această mișcare, numită Mișcarea Extincției, în timp ce celebrități cu averi uriașe invocă măsuri extreme pentru a preîntâmpina catastrofa globală.
În plus, mișcarea împrumută alte teme economice, vorbind despre inegalitățile de venit, sărăcia mondială, sau modul în care capitalismul sălbatic a distrus lumea.
În spatele acestei scene însă, liderii mișcării sunt invitați la dineuri fastuoase, călătorind cu first class, iar averile uriașe ale celebrităților sunt de fapt investite în active care produc randament, printre ele cele ale companiilor energetice. Elita dornică de a salva planeta e de fapt speriată de creșterea masei de oameni care și-au îmbunătățit viața de-a lungul ultimelor decenii.
Miliarde de oameni au fost ridicați din sărăcie crâncenă, au acum acces la bunurile civilizației, se bucură de o viață mai bună, de mâncare suficientă, de energie, de apă, de medicamente. În spatele pancartelor și lozincilor apocalipsei, omul a progresat enorm, făcându-și viața mai bună pe această planetă. Sărăcia a fost redusă la jumătate în ultimii 20 de ani.
Și da, în acest proces am folosit energie fosilă. Am ars cărbune, petrol și gaz. Am descoperit energia atomică și am folosit-o, cu succes. Știința a progresat în salturi, câteodată mai încet, alteori mai rapid, de la atomii de thoriu ai lui Marie Curie care luminau în noaptea Parisului ca niște stele minuscule, până la eficiența energetică, ce a permis țărilor civilizate să polueze mai puțin decât în 1970.
Și știința continuă să evolueze. Pentru că e singura care ne poate salva, însă ne cere să avem încredere în om. Să nu îl urâm, să nu îl considerăm un virus. În fiecare zi apar energii noi, moduri noi de a capta energia solară, sau de a îmbunătăți modul de stocare sau de transmisie. În fiecare zi companiile mari își includ în proiecte concepte “clean”.
Așa cum fiecare apocalipsă din trecut a fost evitată de ingeniozitatea umană, avem speranțe să privim către viitor fără teamă. Nebunia și panica fundamentalistă este o teamă a trecutului, nu a viitorului. Nu ea ne poate salva, ci sutele de mii de oameni care inovează, lucrează, investesc chiar acum într-un viitor mai curat.
“Vreau să vă panicați” e în acest context un îndemn prost, arhaic și anti-științific. Dimpotrivă, prin calm, minte limpede, libertate, comerț și promisiunea de a profita din inovație se naște salvarea acestei planete, dacă salvată trebuie să fie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Trist este nu faptul că plătim noi taxe pentru că “oamenii de ştiinţă” au convins politrucii că CO2 ar fi o noxă, nu că ne-am obişnuit noi cu oximoronul “energie regenerabilă” datorită repetării ad nauseam al acestei absurdităţi ce contravine legile termodonamicii, nu că preoţii acestei noi religii ne indică să facem ce zice popa, şi nu ce face popa (fiecare dintre ei produce noxe de mii, poate chiar de milioane de ori mai mult decât un aărât care-o duce de pe p zi pe alta prin fundul Africii ori Asiei). Trist este că aceste două grupări ce practică un terorism molcom, s-au asmuţit asupra copiilor îndoctrinându-i cu conceptele lor găunoase.
In rest total de acord cu autorul, neo-ecologismul este mai mult o religie decat ce era initial.
Nu vad de ce am face excursii de documentare la Beijing cand religia neo-ecologista da permise in alb Chinei pentru poluare(vezi Tratatul de la Paris) in timp ce pune toate pacatele in sarcina Occidentului alb, capitalist si pacatos.
As face o paralela intre permisivitatea la adresa Chinei privind emisiile de dioxid de carbon si demonstratiile pentru pace din anii '70 care aveau ca obiectiv exclusiv armamentul nuclear al NATO( fiindca URSS era porumbelul pacii)
''calm, minte limpede, libertate, comerț și promisiunea de a profita din inovație...'' amuzant cum isi strecoara mefisto argumentele convingandu-ne ca am inteles...