Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cum să salvezi o planetă

schimbari climatice - getty

(Foto Guliver/Getty Images)

„Everyone, deep in their hearts, is waiting for the end of the world to come.” H. Murakami.

Apocalipsa a atras întotdeauna, ca un spectru continuu, învăluit în mister și mirosuri mistice. De la sectele evului mediu, încovoiate de frica păcatului, propovăduind balaurul sfârșitului timpului, de la triburile ancestrale, sacrificând animale și semeni pentru a îmbuna zeii furioși, până la calendarele mistice care se opresc brusc și sinuciderile în masă la chemarea unor lideri demenți.

Oamenii au avut mereu o sensibilitate aparte pentru sfârșit, pentru sfârșitul general care curata planetă. Toate aceste mișcări s-au hrănit dintr-o mizantropie coruptă, din conștiința păcatului și a vinii de a fi om.

Eco-fanatismul din secolul 20 se înscrie în aceleași coordonate, are o prima isterie în lumea civilizată în anii '70, apoi se mai temperează pe măsură ce profețiile distrugerii planetei nu se împlinesc.

În prezent însă, fricile sfârșitului lumii revin, de această dată sub forma panicii față de catastrofa climatică. Spre deosebire de sectele trecutului, hrănite din mituri și legende fără substanță, activiștii ecologiști din prezenți se bazează pe studii științifice serioase, care arată cu un grad de probabilitate ridicat ca planeta se încălzește într-un ritm nenatural. Față de temperaturile din epoca preindustrială, temperatura medie a crescut cu aproape un grad. Se estimează că până în 2040 va crește cu 1,5 grade. Până în 2100 poate ajunge la 2 grade. Și dacă aceste creșteri sunt probabile, oamenii de știință nu știu însă sigur care vor fi efectele și cum ne putem adapta.

Ce au însă în comun aceste mișcări eco-fundamentaliste cu sectele istoriei este același mesaj tenebros, apocaliptic, același dispreț pentru om, pentru industrie, pentru comerț și progres. Oamenii sunt văzuți ca un “virus” care omoară planeta. Niște ucigași sau o ciumă globală care trebuie stârpită. Păcatul de a fi om, la fel ca în cazul sectelor religioase, trebuie să fie cumva pedepsit.

Și arsenalul de expunere a mesajului este un pic bizar, deconectat de la un discurs moderat: elevi, copii, tineri sunt atrași în această mișcare, numită Mișcarea Extincției, în timp ce celebrități cu averi uriașe invocă măsuri extreme pentru a preîntâmpina catastrofa globală. 

În plus, mișcarea împrumută alte teme economice, vorbind despre inegalitățile de venit, sărăcia mondială, sau modul în care capitalismul sălbatic a distrus lumea.

În spatele acestei scene însă, liderii mișcării sunt invitați la dineuri fastuoase, călătorind cu first class, iar averile uriașe ale celebrităților sunt de fapt investite în active care produc randament, printre ele cele ale companiilor energetice. Elita dornică de a salva planeta e de fapt speriată de creșterea masei de oameni care și-au îmbunătățit viața de-a lungul ultimelor decenii.

Miliarde de oameni au fost ridicați din sărăcie crâncenă, au acum acces la bunurile civilizației, se bucură de o viață mai bună, de mâncare suficientă, de energie, de apă, de medicamente. În spatele pancartelor și lozincilor apocalipsei, omul a progresat enorm, făcându-și viața mai bună pe această planetă. Sărăcia a fost redusă la jumătate în ultimii 20 de ani.

Și da, în acest proces am folosit energie fosilă. Am ars cărbune, petrol și gaz. Am descoperit energia atomică și am folosit-o, cu succes. Știința a progresat în salturi, câteodată mai încet, alteori mai rapid, de la atomii de thoriu ai lui Marie Curie care luminau în noaptea Parisului ca niște stele minuscule, până la eficiența energetică, ce a permis țărilor civilizate să polueze mai puțin decât în 1970.

 Și știința continuă să evolueze. Pentru că e singura care ne poate salva, însă ne cere să avem încredere în om. Să nu îl urâm, să nu îl considerăm un virus. În fiecare zi apar energii noi, moduri noi de a capta energia solară, sau de a îmbunătăți modul de stocare sau de transmisie. În fiecare zi companiile mari își includ în proiecte concepte “clean”.

Așa cum fiecare apocalipsă din trecut a fost evitată de ingeniozitatea umană, avem speranțe să privim către viitor fără teamă. Nebunia și panica fundamentalistă este o teamă a trecutului, nu a viitorului. Nu ea ne poate salva, ci sutele de mii de oameni care inovează, lucrează, investesc chiar acum într-un viitor mai curat.

“Vreau să vă panicați” e în acest context un îndemn prost, arhaic și anti-științific. Dimpotrivă, prin calm, minte limpede, libertate, comerț și promisiunea de a profita din inovație se naște salvarea acestei planete, dacă salvată trebuie să fie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan Doi check icon
    Corectati-ma daca gresesc: in lumea civilizata se arunca mai mult de jumatate din mancarea care se produce. Fiecare hectar cultivat de om inseamna habitat mai putin pentru mii de vietati. Rezulta ca pasari, furnici, animale salbatice, iarba, copaci nu au mai putut sa fie sau au trebuit sa moara pentru ca eu sa pot sa cumpar mancare si apoi sa o arunc. Totul e bine
    • Like 1
  • Se observă de fapt este că de la pâlpâiala din anii 70, “ecologiştii” au devenit fundamendaliştii de azi grupaţi pe două categorii ce huzuresc în simbioză: pe de o parte, aşa-zişii oameni de ştiinţă (conglomeraţi în tentaculara IPCC) , pe de altă parte politrucii neo-marxişti (de genul deplorabilei AO Cortez – cea cu faimosul Green New Deal). Ambele grupări sug din greu de pe urma pulimii care “crede şi nu cercetează” gogomăniile promovate de aceştia. Suficient să citeşti măreţele idealuri zugrăvite de AOC în al ei GND ca să observi că nebunia şi idioţeniile ridicate la rang de idealuri de unul ca Ceauşescu erau nişte copilării.

    Trist este nu faptul că plătim noi taxe pentru că “oamenii de ştiinţă” au convins politrucii că CO2 ar fi o noxă, nu că ne-am obişnuit noi cu oximoronul “energie regenerabilă” datorită repetării ad nauseam al acestei absurdităţi ce contravine legile termodonamicii, nu că preoţii acestei noi religii ne indică să facem ce zice popa, şi nu ce face popa (fiecare dintre ei produce noxe de mii, poate chiar de milioane de ori mai mult decât un aărât care-o duce de pe p zi pe alta prin fundul Africii ori Asiei). Trist este că aceste două grupări ce practică un terorism molcom, s-au asmuţit asupra copiilor îndoctrinându-i cu conceptele lor găunoase.
    • Like 1
  • Dacă ai 50 de vaci pe o pajiște care poate susține doar 30, treaba nu se va termina bine, nici pentru vaci, nici pentru pajiște. Stim, oamenii nu sunt vaci. Ci mai nasol, întrucât nevoile le sunt mult mai mari... Articolul este doar un punct de vedere optimist, in timp ce multe alte viziuni sunt pesimiste. Atât! PS- pe tot globul mai trăiesc doar câteva mii de tigri, elefanți cam la fel, etc...
    • Like 1
    • @ Adin Tabacu
      Parabola cu vacile s-a consumat de mult, cam odata cu predictiile lui Ehrlich. Asta fiindca nici P. Ehrlich nu a tinut cont ca un fond nu e pajiste ci e pasune, ca ceea pasune poate fi stimulata sa produca iarba pentru mai multe vaci si ca in cele din urma vacile vor da un randament dublu daca vor fi furajate industrial si deci o cultura de trifoi pe aceeasi pasune va grani un numar triplu de vaci.
      In rest total de acord cu autorul, neo-ecologismul este mai mult o religie decat ce era initial.
      • Like 1
    • @ Gabriel I.
      Mda, probabil ca am eu o problema cu “randamentul dublu” și cu numărul triplu de vaci... In rest, nu mi-e clar nici cine e Dl Ehrlich, nici de ce a expirat parabola vacilor. Ar fi de făcut o excursie de documentare la Beijing...
      • Like 0
    • @ Adin Tabacu
      Paul Ehrich e un tip care prin anii '70 sustinea ca umanitatea e doomed din cauza supra-popularii si implicit a lipsei de hrana. Detalii aici https://en.wikipedia.org/wiki/Paul_R._Ehrlich
      Nu vad de ce am face excursii de documentare la Beijing cand religia neo-ecologista da permise in alb Chinei pentru poluare(vezi Tratatul de la Paris) in timp ce pune toate pacatele in sarcina Occidentului alb, capitalist si pacatos.
      As face o paralela intre permisivitatea la adresa Chinei privind emisiile de dioxid de carbon si demonstratiile pentru pace din anii '70 care aveau ca obiectiv exclusiv armamentul nuclear al NATO( fiindca URSS era porumbelul pacii)
      • Like 1
  • rp check icon
    pacat nu e a fi om (OM), ci a nu fi, si prin alegeri demonstram ca nu suntem.
    ''calm, minte limpede, libertate, comerț și promisiunea de a profita din inovație...'' amuzant cum isi strecoara mefisto argumentele convingandu-ne ca am inteles...
    • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult