Cum se apără sistemul de Bolojan. Sensul solidarității de castă și justiția care se trezește numai când pierde privilegiile

Foto: Profimedia

Era absolut firesc și de așteptat să apară reacții la anunțul lui Ilie Bolojan de a umbla la vârsta de pensionare și la valoarea pensiilor magistraților într-un sens în care acestora nu le e convenabil. Și, în timp ce o mare parte a societății civile jubila, Consiliul Superior al Magistraturii transmitea un comunicat de presă, în care amenința cu “distrugerea sistemului de justiție” pentru că niște magistrați o să iasă mai târziu la pensie și vor avea pensii, tot speciale, dar semnificativ mai mici decât cele pe care tinerii pensionari din justiție le iau la plecarea din sistem. 

Atitudinea se simte prin fiecare por al comunicatului: “Modificările preconizate vor genera o nouă falie în rândul magistraturii române, creând discriminări majore între generațiile de judecători și procurori, iar pe termen lung vor conduce la distrugerea sistemului de justiție, de vreme ce aceste profesii vor deveni complet neatractive,  întrucât responsabilitățile specifice, condițiile deosebite de muncă și regimul drastic de incompatibilități și interdicții nu sunt compensate corespunzător nici prin sistemul de remunerare și nici prin sistemul de pensionare”.

Niciunde în acest comunicat nu există vreo exprimare a înțelegerii situației în care se află țara, niciunde nu se menționează vreun sentiment de apartenență la o societate care trebuie să strângă cureaua. E ca și cum pentru magistrați nu ar trebui să existe noțiunea de criză. E ca și cum ei, acest dumnezei ai sistemului, ar trebui să aibă garantate vacanțele cu yacht-ul, în timp ce restul populației țării e liberă să facă foamea de fiecare dată când infractorii din PSD fură ca din codru. Sigur, chiar magistrații ar trebui să fie cei care protejează populația de hoțiile politice, pentru că de asta primesc salariile și pensiile speciale. Dar câtă vreme justiția se ocupă cu orice altceva în afară de dreptate și protejarea oamenilor de cei care îi agresează, putem spune, fără teama exagerării, că sistemul de justiție e deja distrus. 

Și e distrus de mulți ani. E suficient să ne amintim de cât de bine a funcționat justiția în cazul Caracal. Sau cât de bine și uman s-a abordat cazul minorei violate de propriul unchi, unde o judecătoare celebră a stipulat că acel copil avea discernământ, pentru că nu le-a spus părinților despre asta. Sau despre zecile de cazuri de femei care ajung să fie ucise de concubini sau parteneri de viață pentru că niște judecători și procurori nu le iau în seamă atunci când își fac curajul să se plângă. Sau despre zecile de cazuri de copile traficate care sunt puse față în față cu vânzătorii lor, care primesc ulterior pedepse simbolice. Sau despre cum s-a rezolvat cazul 10 August. Sau despre cazul Vâlcov, celebra eminență cenușie de la PSD, care a scăpat de 6 ani de închisoare pentru că i s-a prescris mita. Sau despre afaceristul Nelu Ioardache, care a scăpat de condamnarea din primă instanță de 12 ani şi 6 luni de închisoare din dosarul Blue Air. Și lista exemplelor poate continua.

Pe lângă comunicatul CSM, care ne-a amuzat nu doar prin tonul lui amenințător și revanșard, ci și prin faptul că la postarea aferentă pe rețelele de socializare s-au șters toate comentariile negative și apoi s-a interzis orice opinie a populației, a mai existat un moment aproape șocant, în centrul căruia se află nimeni altul decât ministrul Justiției, Radu Marinescu. Acesta a declarat, în aceeași zi în care Bolojan a făcut anunțul reformei pensiilor magistraților că proiectu nu a fost inițiat de ministerul pe care îl conduce și nici de Ministerul Muncii, ci că Ilie Bolojan a anunțat doar „o bază de idei”.

Ca atare, a transmis deja un mesaj în tabăra magistraților care amenință populația cu distrugerea unui sistem care oricum nu mai funcționează de foarte mulți ani. Și care este aproape pe deplin responsabil de situația în care ne aflăm astăzi.

Fac această afirmație fără nicio urmă de dubiu: dacă justiția din țara asta funcționa, noi astăzi eram bine. Pentru că am ajuns aici, pe de o parte, pentru că nimeni n-a plătit pentru nimic și, cumva, s-a construit impresia că de plătit plătesc doar fraierii și săracii și, pe de altă parte, pentru că justiția trebuia să ne fi protejat de Dragnea, de Ciolacu, de Grindeanu, de Ciucă, de Boloș, etc. . Și n-a făcut-o. De asta suntem azi unde suntem. De asta suntem azi în criză. Și, prin urmare, a spune că tu ții la privilegiile tale, indiferent de costuri, este nu doar un afront la adresa societății care îți plătește luxul personal, ci și o absență aproape totală a conștiinței. Și, pentru că nu există conștiință, nu există nici responsabilitate. Și e normal ca oamenii să fie revoltați pe o castă care nu înțelege că mai ales din greșelile ei s-a construit acest monstru căruia nu-i mai facem față.

Esențial este ca această “bază de idei” promovată de Bolojan să se bucure de toată susținerea publică posibilă. În aceste zile, dacă Bolojan va ști că are în spate o societate întreagă, este foarte posibil ca “baza de idei” despre care vorbea ministrul justiției să devină fundamentul unui viitor fără caste privilegiate în România, fără ca asta să genereze nici pe departe vreo “distrugere a sistemului”, ci o refacere a lui pe o temelie mult mai stabilă. Și poate vom avea astfel și o justiție care nu se va trezi numai când aude că i se mai taie din lux.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp