Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum trăiești într-un studio ca într-un apartament cu două camere?

designist..

Fotografii: prin arh. Bianca Nicolae

Sigur, vorbim despre un studio încăpător și un fost apartament mic-mic, dar răspunsul rămâne același: eficientizând spațiul la maximum! Ne-a făcut demonstrația acest proiect din Brașov, care bifează o serie de soluții de reținut pentru tinerii care sunt la prima lor locuință. Am aflat toate detaliile direct de la arh. Bianca Nicolae (Alb Design Studio), autoarea proiectului. Bugetul total a ajuns la 12.000 de euro.

Răspunsuri multiple pentru suprafețe mici

Totul a început de la un tânăr brașovean care și-a cumpărat primul lui apartament, cu o suprafață de 42 mp, și a dat de un prag pe care l-a depășit doar cu ceva curaj + deschidere și ceva mai mult ajutor:

“Nu toată lumea se împacă bine cu ceea ce primește “de-a gata” și asta s-a întâmplat și în acest caz. Casa fusese inițial compartimentată diferit: se compunea din living și bucătărie separate, hol și baie. Dar câteodată pereții te strâng și nu lasă lumina să circule în voie în toate colțurile”, a sunat introducerea arhitectei.

Ca urmare, a fost nevoie de o primă soluție decisivă: arhitecta a defragmentat spațiul renunțând la peretele dintre living și bucătărie și a obținut astfel un open space creat pe placul unui tânăr cu viață dinamică și mulți prieteni.

Bucătăria a căpătat astfel spațiu suficient și pentru o insulă / loc de luat masa, care se află acum în locul peretelui care împărțea spațiul în două. Alegerea materialelor a fost un joc al sugestiilor: lemnul natur și albul îți aduc aminte că te afli în Brașov, oraș de munte, în vreme ce galbenul și neoanele încălzesc un pic atmosfera.

Ai observat spațiile de depozitare perfect mascate, ba chiar și suportul pentru sticle de vin ascuns deasupra frigiderului?

Am lăsat la finalul acestei secțiuni piesa-vedetă din living și cea mai mare “dătătoare de bătăi de cap”: peretele-bibliotecă. Îi dăm cuvântul arhitectei:

“Cum să faci un corp de mobilier care să își păstreze funcționalitatea, să arate estetic, să fie deschis, dar nu prea mult, și să îți permită să răsucești TV-ul după cum ai chef? Hmmm… variantele încercate au fost multe, cu ritmuri și linii diferite, dar am convenit, în final, să îl “permeabilizăm” gradat pe înălțime, astfel încât lumina și aerul să intre prin partea superioara”.

Intrăm în dormitor…

Am făcut deja introducerea subtil, acum ajungem la “surpriza din buzunar”, un spațiu mai strâns decât ne-am fi dorit, însă creat, de asemenea, având cerințele proprietarului ca busolă.

“Ne-am fi putut opri aici, dar când vrei să folosești tot ce ai la dispoziție, reușești să adaugi și un dormitor în poveste. Bine, poate nu toți l-ar numi dormitor în adevăratul sens al cuvântului, mie îmi place să îi spun “sleeping box”, ne-a explicat arhitecta.

Este un spațiu care se ascunde după bibliotecă, dar care primește lumină și aer datorită permeabilității despre care am vorbit mai sus. În plus – hai să fim sinceri – este numai bun pentru diminețile în care pleci în grabă și lași patul nefăcut. 

Întreaga suprafață a zonei de dormit este de 9 mp, suficient pentru pat, dulapuri și corpuri suprapuse și birou. Ba mai mult, bifează și accesul la biblioteca în care este integrat sistemul care rotește TV-ul: ori cu ecranul spre living, ori spre dormitor. Ți-am spus că eficiența e cheia aici!

Studioul se află într-un imobil proaspăt construit, așa că, pentru baie, arhitecta a ales din oferta de finisaje puse la dispoziție de dezvoltator.

Proiectul a fost finalizat în 2018, iar bugetul total a ajuns la 12.000 de euro.

“Totul a fost proiectat să se potrivească exact în spațiul destinat și nu am fost tentată să propun piese din comerț. Așa că și pereții au căpătat semnătura mea prin cercurile din tablouri. Imaginile sunt, de fapt, texturi ale pământului privit din satelit, însoțite de coordonatele lor geografice. În final, a fost o experiență din care am învățat că nu există un singur răspuns și o singură modalitate de a locui într-un spațiu de dimensiuni mici“, ne-a spus arhitecta.

Fotografii: prin arh. Bianca Nicolae

Articol preluat de pe designist,ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult