În sănătate corupția ucide la propriu! Mașinile nu pot circula fără ITP, dar în spitale avem aparatură fără aviz de funcționare

(Foto: Guliver/Getty Images)

Cred că mulți dintre noi resimt acut și dureros stresul de a auzi zilnic că în sănătate corupția ucide la propriu. Pe bună dreptate; ca pacienți sau/și participanți la actul medical avem propriile emoții și experiențe legate de impactul cu sistemul sanitar. 

Primele mele amintiri sunt de la 2 ani și 8 luni, când am fost internată pentru o intervenție chirurgicală la Spitalul Militar din Constanța. Am amintirea drumului spre spital împreună cu părinții, lampa scialitică din sala de operație și, mai ales durerea chinuitoare postoperatorie și cea de la pansamente, care nu trecea cu niciun calmant. Ani de zile de câte ori eram pe holurile policlinicilor pentru diverse mici probleme, uneori doar ca însoțitor, aveam o durere în bară, bruscă în abdomenul superior, când vedeam trecând bărbați în costum „de sală” sau „de chirurgie” și încercam un mic atac de panică, pregătit de mirosul de universal de dezinfectant al mediului medical. Ei da, miros de dezinfectant și afirmația care circula: „curat ca la farmacie” sau „curat ca la spital” pentru că albul imaculat al pereților, mirosul de dezinfectant și curățenia erau apanajul sistemului sanitar.

Unde și când au dispărut: mirosul de dezinfectant? ( acum avem substanțe multe, netoxice pentru mediu, doar pe germeni ar trebui să îi anihileze. Dar se moare cu sau de infecții cu germeni foarte rezistenți la antibiotice), pereții albi ( mă rog, cromatica s-a diversificat după inspirația de moment a diverșilor „ctitori” de tip nou, dar în multe locuri mucegaiul și lipsa curățeniei periodice fac să pară saloanele de spital decor de secol 19), iar curățenia...știm cu toții prea bine cum arată infrastructura medicală.

Asta deși se fac controale periodice de inspectori anume pregătiți pentru asta. În multe locuri, dacă și-ar face meseria ca la carte ar trebui să se închidă temporar secții de spital. Or asta nu a fost niciodată o tragedie; exista procedura de detașare a personalului în alte secții/spitale, termene ferme pentru constructor și dirijarea pacienților în aceste noi spații de relocare temporară. Există exemple în ultimii ani în care inspectorii DSP au luat astfel de decizii. Deci, se poate. Trebuie numai ca inspectorii să fie lăsați să își facă meseria, chiar știu ce au de făcut. Cine nu îi lasă? Bună întrebare. Șefii lor, mai mari peste sistemul sanitar, au decis că autorizațiile sanitare provizorii pot fi prelungite cu termen de conformare din 2009 în 2011, apoi 2015, decembrie 2016 și în 2017, dintr-un pix - 2020! 

O spun cu toată responsabilitatea, acest deceniu care se apropie de sfârșit, fără soluționarea autorizațiilor definitive ale spitalelor și tergiversarea construirii de noi spitale, este un atentat grav la sănătatea românilor și, implicit, la siguranța națională! Iar inspectorii trebuie să „identifice factorii de risc pentru mediu și sănătate publică”(așa sună normativele) și să întocmească planul pe care managerul și-l asumă și în baza căruia spitalul primește autorizația sanitară provizorie de funcționare. Pe hârtie totul este rezolvat. În teren însă până la emiterea viitorului plan anual nu prea mai vine nimeni.

Din lipsă de circuite adecvate, filtre, materiale de protecție, insuficiente cantități de dezinfectante, plus ignoranța supremă vis-a-vis de gesturi elementare, ca spălatul pe mâini, se mutiplică dezvoltarea de germeni multirezistenți care, în mediu de spital constituie un ecosistem cu reguli proprii de supraviețuire, iar transmisia de material genetic în interiorul acestor colonii a dus la selectarea progresivă, pe durata a câteva decenii, de tulpini multirezistente.  Ne aflăm în deceniul în care autorități medicale din țări în care controlul se face la modul profesionist atrag atenția politicienilor că apariția și răspândirea acestor tulpini de microbi multirezistenți în comunități reprezintă „cea mai importantă amenințare la adresa populației civile după terorism” ( medical officer UK, interpelare în Parlamentul britanic, 2013). În 2017 Organizația Mondială a Sănătății a emis liste cu germeni MDR( multidrug resistant) cu prioritate critică și înaltă și recomandă dezvoltarea de programe guvernamentale pentru limitarea circulației acestor germeni. Exista și un deadline. Are cineva știre dacă s-au făcut aceste planuri la nivel de Minister al Sănătății? Au fost trimise spitalelor? Sunt prinse în planurile anuale aprobate de DSP? Or, fie MS nu consideră că e cazul să se conformeze, fie speră că problema se va rezolva de la sine. Iar în acest caz e vorba de direcțiile de resort și de Inspecția Sanitară de Stat. Împreună cu comisiile de specialitate au obligația să elaboreze fără întârziere aceste planuri; iar apoi să ne comunice și nouă, publicul larg, ce măsuri au luat. 

Am fi indignați dacă am afla că autoritățile o scaldă cu măsurile de prevenție pentru atentatele teroriste. De ce am fi mai puțin indignați de procrastinarea în fața atentatelor de fiecare zi cu armele biologice extrem de agresive care sunt germenii multirezistenți?! A, da. Oficial nu avem raportări de infecții nosocomiale, ba suntem chiar campionii Europei la număr mic de infecții. Pe hârtie așa și e. Să raporteze atunci spitalele toate culturile pozitive, indiferent de locul de prelevare, sensibilitățile la antibiotice și consumul anual de antibiotic (care grevează semnificativ bugetul fiecărui spital); pentru că dacă nu infecții, de ce antibiotic? Mai ales din cele cu spectru ultralarg? Să credem că e deturnare de fonduri CNAS? Și nimeni nu s-a sesizat? 

Alt exemplu, cine ar accepta să mergă cu o mașină care nu a fost în service de ani buni? Fără ITP se interzice circulația pe drumurile publice. Dar există spitale cu aparatură inclusiv de suport avansat de funcții vitale care nu are service sau aviz tehnic de funcționare în bună regulă. Vă întrebați cum e posibil? Tot controlul trece peste aceste „detalii” – dacă ești în mașina proprie pe drum public fără avizele tehnice necesare, îți pui în pericol propria viață, a celor din mașină și a participanților la trafic. Există sancțiuni drastice pentru asta, ba chiar se pune acum problema suspendării automate a circulației mașinii (din registrul RAR) la expirarea ITP. De ce ar fi altcumva cu mașinile mult mai sofisticate care mențin în viață pacientul care și-a încredințat ce are mai prețios, propria sănătate și corpul său, sistemului medical? Și nu vorbim doar de urgențele majore, ci și de gesturile programate. 

Au fost informați pacienții? Au fost de acord să se folosească astfel de aparatură pentru intervenția care trebuie să le redea sănătatea?! Sigur nu este o situație generală; manageri și cadre medicale deopotrivă respectă aceste drepturi elementare ale pacientului. Dacă vorbim totuși despre aceste aspecte este pentru că există locuri unde astfel de probleme încă persistă. Și cred că împreună, cadre medicale și reprezentanți ai pacienților, am putea asigura măcar eradicarea acestui aspect. Și da, mecanismul MCV a propus înființarea Consiliilor Etice în spitale, ca o măsură de reducere a corupției din sănătate. În calitate de medic îmi doresc ca aceste Consilii să fie un partener mult mai activ în viața fiecărui spital și să monitorizeze siguranța pacientului pe tot parcursul actului medical.

Am început această discuție nu pentru a mai da cu piatra în sistemul sanitar în care am lucrat toată viața, ci pentru că am convingerea că e vremea soluțiilor. Fiecare soluție cât de mică, odată aplicată este un pas înainte. Fără intervenția activă a fiecăruia dintre noi, sistemul sanitar e ca un colos cu măruntaie ruginite, care stă să se oprească în orice clipă din drumul în care nu are voie să se oprească. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp