(Foto: Inquam Photos/ Bogdan Danescu)
Ca medici, vrem să ne putem face meseria cu onestitate, competență, după regulile de bună practică medicală valabile în toată lumea civilizată la ora aceasta.
Am lucrat toată viața mea în sistemul sanitar de stat. Din 1986. Ca medic stagiar, un an medic la un mare dispensar la țară, medic rezident după primul concurs național care s-a organizat după 1989, medic specialist ATI (specialitatea la care am visat din anul IV de facultate), la spitalul la care mi-am dorit să lucrez din prima săptămână de facultate, Spitalul Universitar de Urgență București, cadru didactic la cea mai veche universitate de medicină din țară, Carol Davila, București, medic șef de clinică din 2007-2015.
Am fost mereu mândră de profesorii mei, cei de la care am învățat medicina și mai apoi specialitatea, pentru că au fost profesori, dar, mulți dintre ei, mentori: am învățat să gândesc medical, să examinez bolnavii, să le înțeleg suferința, să reacționez în situații de criză, am deprins manevrele fără de care toată știința în specialitate nu valoarează prea mult. Treptat am avut pe lângă mine studenți și alți și alți medici rezidenți și am încercat să le transfer și lor tainele specialității mele. Eram ca o congregație în slujba pacienților care aveau nevoie de anestezie, terapie intensivă, din ce în ce mai complexă, sau terapia durerii. Accesul la informația medicală de după 1990, contactul cu colegii din străinătate, posibilitatea să parcurgem stagii de perfecționare pe lângă cei mai buni ajutau la creșterea performanței și ameliorarea actului medical. Depășeam dificultăți și lipsuri în echipă, simțeam că e un efort al tuturor să reușim să oferim după priceperea noastră, fiecărui pacient toate șansele de vindecare!
Am îngrijit pacienți din toate categoriile sociale și de toate condițiile; în fața bolii cad măștile și parcurgem o experiență inițiatică unică și individualizată. Multă vreme, boala nu avea culoare politică. Și nu resimțeam amestecul politicului în actul medical, la patul bolnavului. Un moment de mare cotitură a fost 2007. Nu numai că intrarea în UE a declanșat un exod fără precedent (deși previzibil) al medicilor români către Vest, dar a fost și anul în care un președinte de stat a „fentat” o echipă de 15 experți care așteptau cu sala de operație pregătită și a plecat să se opereze la Viena. O mai făcuseră și alții înaintea sa, dar așa ostentativ și cu acuze ulterioare că medicii români greșesc 40% din diagnostice, nu se mai întâmplase! Campania publică de denigrare a corpului medical a devenit tot mai agresivă, iar discursul public și-a început drumul către trivializare.
Au urmat niște ani în care am asistat la „atomizarea” deciziilor în sistemul sanitar. „Descentralizarea” a făcut ca numirile să fie decise de politicieni, s-a ajuns cu decizii politice până la patul bolnavului, ceea ce alterează grav actul medical. Sistemul sanitar primește tot mai mulți bani (chiar dacă procentajul din PIB alocat sănătății este cel mai mic din UE), bani care nu se regăsesc în performanța sistemului sanitar. Se prăbușesc toți indicatorii de performanță. Și se prăbușesc din lipsă de leadership real, performant în sistem, pentru că nu există viziune și strategie, obiective pe care societatea să le poată monitoriza, continuitate, profesionalism în eșaloanele administrative și nici experți care să susțină în echipă efortul coordonat de atingere a obiectivelor propuse și control real, la toate eșaloanele. Nu poți să nu ceri direcțiilor de resort MS să își afișeze transparent la început de an proiectele în derulare și gradul de realizare a obiectivelor anului precedent sau la nivelul CNAS, CJAS, CASMB; eșalonarea ameliorării de infrastructură medicală, să pui în dezbatere publică de ce trebuie să prelungești termenul de valabilitate al autorizațiilor sanitare până în 2020, fără să ai un plan pe termen lung de aducere a infrastructurii spitalicești la nivelul mileniului 3 (un exemplu)!
Managementul de spital în sistemul sanitar de stat, așa cum este el pus în practică la ora aceasta, ne arată, cu (prea) puține excepții, că este mai mult o afacere cosmetizată, cu concursuri cu unic candidat, fie unul transpartinic, care rezistă de decenii (pentru că este competent, desigur!), fie o tânără speranță, care nu a dovedit veleități manageriale până acum, dar cineva a „intuit” ce potențial deține persoana respectivă, drept care, desigur, concurența a fost anihilată( bine măcar că s-a început, nu întâmplător, mandatul, cu anularea infamei OUG 79/2016!)
Problema însă cu unii manageri, mai mult sau mai puțin interimari, dar cu simpatii politice bine definite, este că pe teritoriul arondat au drept medieval de a ignora Codul Muncii, pot discrimina angajați, pot abuza chiar de parafă și semnătură, fără teamă de rigori legale (procesele durează mult și foarte mult, avocații costă, victoriile sunt a la Pyrrus, sindicatele sunt brusc timide, chiar dacă sunt reprezentative la nivel de ramură), se caută simulacru de procedură legală- comisie de etică, de disciplină etc, ca să se disemineze în masa de subordonați mesaje verbale și nonverbale că polul de putere este doar acolo, la ei, că sunt intangibili și au puterile statului de partea lor! Indiferent care este realitatea. Pare că e o prelungire halucinantă de domnie fanariotă în plin mileniu III, într-o țară membră UE și NATO.
Și în tot acest proces, unde sunt elitele? Care elite? Mă gândesc, fără elitism, că vocile profesioniștilor din sănătate trebuie să se facă auzite. Dacă dorim să mai salvăm ceva din sistemul public de sănătate. Pentru că salvarea sistemului sanitar trebuie să reflecte dorința cetățenilor români, plătitori de taxe și asigurări de sănătate, având ca susținere opiniile experților din sănătate (lat. ex paertes- în afara părților), adică acei specialiști care pun adevărul medical mai presus de propriile interese și ies cu argumentația înafara oricărui parti pris politic sau de orice altă natură. Doar așa vom servi intereselor pacienților și vom aduce progres în sistemul sanitar românesc.
Altfel, sistemul sanitar de stat, așa cum funcționează la oră actuală ajută din ce în ce mai puțin intereselor bolnavilor, face prevenția tot mai greoaie, pune presiune imensă asupra corpului medical, obligat să facă prestații nemedicale! Singurii care prosperă sunt cei care derulează afaceri în legătură cu sistemul sanitar sau, mă rog, unii dintre ei! Asta dorim?! Deocamdată asta avem. Depinde doar de noi ce drum vom alege în continuare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Accentul este pus doar pe politizarea excesiva a administratiei sistemului public de sanatate, insa d-na doctor nu scrie nimic despre rolul profund nociv exercitat de Directiile de Sanatate Publica judetene si de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.
Aceste doua institutii, avand un rol decisiv in domeniul sanatatii publice, au transformat intreg corpul medical intr-o masa amorfa de sclavi care nu au niciun drept. De acelasi tratament se bucura si pacientii si asiguratii. Orice pacient, fie el asigurat sau medic care a facut anticamera pe la usile functionarilor DSP sau CNAS, poate confirma modul arogant si dispretuitor cu care angajatii acestor doua institutii isi trateaza petentii, pe langa birocratia infernala aferenta.
Doamna doctor nu se intreaba care este de fapt rolul Directiilor de Sanatate Publica aferente fiecarui judet, de trebuie ca cetatenii sa subventioneze 41 de cladiri ( cate una pentru fiecare judet), avand, la nivel national sute sau mii de functionari care plimba hartii dintr-un birou intr-altul ? D-na doctor nu ne explica de ce rolul acestor intitutii costisitore nu poate fi preluat de primariile oraselor-resedinta de judet, care sa aiba un departament de sanatate care sa asigure, la costuri mult mai mici, legatura intre ministerul de resort si medici si pacienti. Nu ca administratia locala ar fi mai breaza decat cea centrala, dar macar s-ar reduce costurile impuse de intretinerea a 41 de cladiri plus functionarii aferenti.
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca DSP-urile sunt continuatoarele fostelor Directii Sanitare judetene inventate de sovietici ca un mecanism suplimentar al controlului exercitat de Statul comunist asupra corpului medical. Nu veti gasi nicio astfel de institutie echivalenta in niciuna dintre tarile UE.
In mod ciudat, doamna doctor nu pomeneste de efectele produse in sistemul public de sanatate de pozitia de monopol absolut pe care il detine Casa Nationala de asigurari de Sanatate. Toti cetatenii Romaniei care nu au epoleti ( la vedere sau pe sub haina ) sunt obligati sa se asigure exclusiv la CNAS ( mai exact, la filialele judetene ).
Tot la fel, si medicii si unitatile medicale din sistemul public de sanatate nu au decat o singura optiune: CNAS.
Distinsa doamna doctor, asa cum ne da de inteles, a vizitat unele tari din UE si stie foarte bine ca, de exemplu ca cetateanul german, fie el medic sau pacient, poate opta intre mai multe Case de Asigurari de Sanatate; acest drept elementar le este refuzat medicilor si pacientilor din Romania.
Doamna doctor, desi nu comenteaza, stie foarte bine ca in Marea Briranie nu exista nicio Casa Nationala pentru reteaua publica de sanatate, banii fiind alocati direct de catre Guvern fara interpunerea parazitara a vreunei Case de Sanatate publice si monopoliste. Englezii beneficiaza gratuit de sistemul public de sanatate in baza simplului fapt ca sunt cetateni britanici, fiind treaba Fiscului, nu a medicilor, sa-i caute pe pacienti la plata darilor catre sanatate.
Daca englezul vrea sa se trateze in privat, fie se duce la unitatea privata cu banii cash, fie isi face o asigurare de sanatate privata.
Am ilustrat cele doua sisteme democratice existente in Vestul Europei pentru reteaua publica de sanatate, sisteme de care cetatenii Romaniei nu beneficiaza; noi, cu medicii nostri cu tot, suntem la dispozitia CNAS.
Insa, cand ma uit la fotografia inserata in articol, chiar nu ma pot abtine sa comentez ce vad: un politruc condamnat penal, uluit de EEG-ul perfect plat al lui 2dose - caruia ii pregatise salariul sub forma de bacsis in plic (deh, pm-ul este alergic la card).