„- Ce mai face Ion Iliescu?” Procurorul militar Cătălin Ranco Pițu: „L-am văzut ultima dată în mai anul trecut, e perfect lucid. I-am pus constant o întrebare la care devine taciturn, iar fizionomia i se schimbă într-un sens negativ”

generalul Ranco Pițu/Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Fostul președinte Ion Iliescu, care a ieșit din viața publică de mai mulți ani, este „perfect lucid” în ciuda vârstei înaintate - 93 de ani - și capabil să participe la discuții la un nivel înalt, inclusiv în ceea ce privește problematica revoluției din decembrie 1989, apreciază generalul Ranco Pițu, fost procuror-șef la Secția Parchetelor Militare, care a jucat un rol esențial în ancheta care a vizat revoluţia din decembrie 1989.

Invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, procurorul a relatat despre eforturile sale de a obține de la fostul președinte Ion Iliescu o declarație în dosarul Revoluției, dar de fiecare dată s-a lovit de refuzul fostului șef al statului, care i-a sugerat că, dacă dorește să obțină informații, poate citi cărțile pe care le-a scris. 

„L-am văzut ultima dată în luna mai a anului trecut, când am fost la domiciliu, pentru a încerca să iau o declarație, declarație pe care nu a vrut să o dea. Este dreptul lui de altfel să nu dea declarații. Este prevăzută de procedură această variantă. L-am găsit bine din punct de vedere mental, să spun așa. Mai puțin bine din punct de vedere al mobilității, însă apreciez că este perfect lucid și se poate discuta la un nivel elevat cu dumnealui, inclusiv despre problematica revoluției”, a spus procurorul militar, întrebat de Florin Negruțiu ce mai face Ion Iliescu. 

„În acel moment, constatam în mod vizibil o schimbare la față” a lui Ion Iliescu

În discuțiile purtate cu fostul șef al statului, procurorul spune că a încercat să afle de la Iliescu cum se explică faptul că au murit 850 de persoane și alte 3500 au fost rănite după plecarea lui Ceaușescu. în 22 decembrie, când Ion Iliescu a preluat puterea în statul român. Cu toate acestea, Ion Iliescu a rămas ferm în hotărârea sa de a nu face declarații în dosar, spune procurorul Pițu.

„Discuțiile purtate, repet, au fost interesante și chiar m-a întrebat de mai multe ori care este scopul meu ca procuror anchetator. Am explicat că vrem să știm de ce, după ce dumnealui a preluat puterea totală în statul român, a fost nevoie ca 850 de oameni să moară și alte 3.500 de persoane să fie rănite, plus persoanele care și-au pierdut libertatea pentru o anumită perioadă, persoane bătute, persoane traumatizate psihic pe viață. Ei bine, în acel moment constatam în mod vizibil o schimbare la față, să zic așa. Fostul președinte devenea taciturn, fizionomia i se schimba într-un sens negativ, aș aprecia eu. Cu toate acestea, hotărârea dumnealui de a nu declara nimic a fost constantă. Tot ce a putut să îmi spună este că, dacă vreau să aflu opinia lui despre Revoluție, nu am decât să-i citesc cărțile, lucru care nu mă interesa. Mă interesa să reușesc să-l conving să dea o declarație în premieră, cât se poate de aproape de adevăr. I-am explicat că nu are ce pierde. Chiar l-am rugat în repetate rânduri să fie dispus spre o deschidere în acest sens. La un moment dat, mi s-a părut că reușesc să îl conving. Totuși, până la urmă a rămas blocat în această decizie de a nu face declarații”, a relatat generalul Pițu la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Ion Iliescu, în mai 1990/ Sursa foto: Andrei Iliescu / AFP / Profimedia

„Gruparea Ion Iliescu era constituită încă de la finalul anilor 60”

El sugerează că, în multe cazuri similare, persoanele implicate în evenimente tragice își pot bloca anumite amintiri sau pot dezvolta o percepție distorsionată a realității, pentru a face față unor evenimente traumatizante. Procurorul a adus în discuție și momentul în care Ion Iliescu a susținut, fără argumente, că el și anturajul său au fost „emanații ai revoluției”, contrar probelor istorice care arată altceva.

Totodată, procurorul militar susține că „probe zdrobitoare” din dosarul revoluției arată că „gruparea Ion Iliescu era constituită încă de la finalul anilor 60”. 

Solicitat de Claudiu Pândaru să dea mai multe detalii despre gruparea al cărei lider politic era Ion Iliescu, procurorul a spus că membrii ei erau foarte bine organizați, iar componenta militară a grupării era „foarte clar conturată”, fiind condusă de generalul Nicolae Militaru.

„Scopurile acestei grupări au fost înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu, însă menținerea României în zona de influență a URSS. Nu puteau gândi în altă paradigmă și încă de la început Nicolae Militaru prefigura ca fiind certă răsturnarea violentă a lui Nicolae Ceaușescu și ca fiind certă intrarea în conflict militar cu fosta Securitate, pe care o ura sincer. Nu gândea că ar fi fost posibilă răsturnarea regimului Ceaușescu fără un război efectiv cu cadrele fostei Securități”, spune procurorul militar. Gruparea condusă de Ion Iliescu aștepta un moment pentru a prelua puterea în stat, iar acest moment prielnic a venit în decembrie 89, a adăugat generalul.

„Ei nu ar fi putut prelua puterea fără ridicarea maselor, inițial la Timișoara și apoi la București, dar la fel de adevărat este că nu ar fi putut prelua puterea fără sprijinul total al Ministerului Apărării Naționale, minister reprezentat la data de 22 decembrie de generalul Victor Atanasie Stănculescu, acesta din urmă având un rol determinant pentru tot ceea ce a însemnat cel puțin ziua de 22 decembrie. Adică pentru o perioadă de câteva ore, generalul Stănculescu a avut puterea totală în propriile mâini, pentru că singurul pilon de putere rămas nealterat de mișcarea revoluționară a fost Ministerul Apărării Naționale”, a continuat generalul Pițu.

Procurorul Ranco Pițu:  „În decembrie 1989 nu au existat teroriști, nu a existat nici măcar un singur terorist și asta o spun cu titlu de certitudine”

Potrivit datelor din dosarul revoluției, aproximativ 1.150 de persoane au murit, începând cu 15 decembrie, la revoluția din decembrie 1989, iar alte 4.500 au fost rănite, dar cele mai multe victime au apărut după data de 22 decembrie, după ce Nicolae Ceaușescu a pierdut total puterea, a subliniat procurorul Pițu. 

Pentru a-i trage la răspundere pe cei vinovați pentru ce s-a întâmplat în decembrie 89, au fost întocmite, începând cu 1990, un total de 102 rechizitorii, care au fost trimiși în judecată și ulterior condamnați, de exemplu, peste 25 de generali, sute de ofițeri, sute de militari. Însă de abia prin rechizitoriul întocmit de procurorul Pițu statul român s-a îndreptat împotriva factorilor esențiali de decizie politico-militară – fostul președinte Ion Iliescu, vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, șeful aviației Iosif Rus și alții.

Dacă gruparea care a preluat puterea în 22 decembrie 1989 în România scăpase de Ceaușescu, de ce a fost nevoie să continue această acțiune care a dus la moartea 850 de oameni? Procurorul spune că pe 22 decembrie, între Ion Iliescu și capii armatei a existat un pact. Capii militari i-ar fi garantat lui Ion Iliescu preluarea și păstrarea puterii totale în schimbul exonerării lor de responsabilitate pentru represiunea armată asupra populației de dinaintea acelei date, a afirmat Pițu la emisiunea „În fața ta” de la Digi24

Generalul Pițu a adăugat că, pentru a face această înțelegere mai acceptabilă în ochii publicului, a fost necesar să se creeze un dușman fictiv: securism-terorismul. Astfel, s-a recurs la inventarea acestui dușman pentru a justifica acțiunile ulterioare și pentru a obține legitimitate în fața opiniei publice, spune procurorul militar „În decembrie 89 nu au existat teroriști, nu a existat nici măcar un singur terorist și asta o spun cu titlu de certitudine”, a punctat el.      

 

Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu, în aprilie 1990/ Foto: Andrei Iliescu/  AFP / Profimedia

Din declarațiile procurorului Ranco Pițu, la Digi24:

• „Cel mai bine răspunde la această întrebare chiar unul din inculpați, adică Gelu Voican Voiculescu, acesta fiind interpelat de Comisia Senatorială pentru Studiul Evenimentelor, o comisie care și-a desfășurat activitatea începând cu 1994. E fost întrebat: Domnule, cine a făcut diversiunea, de ce a fost nevoie să apară acele decese, acele multiple trageri? Și el a spus: Cum cine? Au făcut-o capii Armatei? Capii Armatei. De ce? a fost întrebat. Pentru că la data de 22 decembrie, orele 16:00, între Ion Iliescu și acești capi ai armatei a existat un pact, o înțelegere prin care acei capi ai armatei care aveau puterea de decizie îi garantau lui Ion Iliescu preluarea și păstrarea puterii totale în statul român, iar Ion Iliescu, odată înscăunat în calitatea de președinte al României, avea obligația, conform înțelegerii, să-i exonereze pe capii armatei de responsabilitățile represiunii împotriva poporului român de până la data de 22 decembrie. Pentru că, ne aducem aminte cu toții, a fost scoasă armata împotriva poporului român, lucru care era interzis chiar de legislația de atunci. Nu puteai scoate armata împotriva propriilor cetățeni, aveai Ministerul de Interne pentru asta.” 
• „Și în Timișoara și în București au deschis focul împotriva revoluționarilor toate forțele armate ale României, adică cei de la Ministerul Apărării Naționale și cei de la Ministerul de Interne, aici intrând și fosta Securitate, dar și gărzile patriotice au fost folosite pentru a exercita represiunea. Și iată că acei capi ai armatei care au ascultat de ordinele comandantului suprem, Nicolae Ceaușescu, până la data de 22 decembrie și s-au implicat personal, nu din anumite birouri, în exercitarea represiunii, au dorit să scape de responsabilitate penală, au vrut să își dobândească impunitatea pentru conduita lor. Această impunitate putea fi dobândită doar dacă noul șef al statului era de acord să intre în acest joc, în această înțelegere, în acest pact despre care a vorbit Voican Voiculescu, pact care a fost relevat de tot acel ansamblu probator.”
• „Dar apare încă un element necesar. Pentru a le reuși această înțelegere și pentru a fi agreată, să zic așa, înțelegerea de opinia publică a mai fost nevoie de un element, de fenomenul securist-terorist. Și aici vine un alt personaj foarte important, fostul ministru al apărării, Olteanu Nicolae, care a spus: Ei trebuiau să mai inventeze ceva, un dușman împotriva căruia să lupți alături de poporul român, alături de armată, un dușman care prin existența lui și prin lupta împotriva lui facilita obținerea legitimității în fața opiniei publice. Și așa a fost inventat securism-terorismul. În decembrie 89 nu au existat teroriști, nu a existat nici măcar un singur terorist și asta o spun cu titlu de certitudine.”
• „(Deci, după 22 decembrie, dvs. spuneți că armata a comis acele crime ca să justifice existența securism-terorismului.) A fost inventat dușmanul securist-terorist. În mod repetat, poporul român a fost isterizat cu privire la existența și acțiunile acestei grupări. S-a ajuns ca întreaga populație a României să se afle sub imperiul unei psihoze securist-teroriste, astfel încât acele situații de după 22 au fost generate întotdeauna de foc fratricid. Foc fratricid care a avut loc între forțele militare care de fapt se aflau de aceeași parte a baricadei, forțe cărora le-au fost intercalate zeci de mii de persoane civile înarmate cu intenție de către Ministerul Apărării Naționale: Trebuie să precizez un lucru. Eu nu acuz armata ca structură. I-am acuzat exclusiv pe acei generali care au săvârșit aceste fapte și care nu reprezintă armata, se reprezentau pe sine. Aceștia au trădat în primul rând interesele armatei, bineînțeles, au trădat interesele întregii națiuni prin conduita lor din decembrie 89.”

Cine este procurorul Ranco Pițu

Procurorul Pițu Ranco este magistratul care a mers cu dosarul Revoluției în instanță. El a lucrat la acest dosar în intervalul august 2016 – iulie 2022. Inițial a făcut parte dintr-o echipă de procurori militari care au lucrat pentru soluționarea acestui dosar istoric. Pe parcursul cercetărilor, trei colegi s-au pensionat, astfel încât în a doua jumătate a efectuării urmăririi penale și pentru conceperea și redactarea rechizitoriului a rămas să lucreze singur.

Procurorul este singurul semnatar al actului de acuzare prin care inclusiv fostul șef al statului, Ion Iliescu, a fost trimis în fața instanței pentru săvârșirea infracțiunii de crimă împotriva umanității.

Procurorul a avut de administrat un volum uriaș de probe, probe care au fost aduse la dosar începând cu ianuarie 1990. Dosarul cuprinde peste jumătate de milion de file, însumând 3.000 de volume, probe complete și complexe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp