Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ce-aș fi ajuns dacă Ceaușescu ar mai fi trăit?

Într-o seară din luna decembrie a anului 1989, mă întorceam de la școală. Stătusem după ore la cercul de creație literară, dedicat olimpicilor la română, din clasele V-VIII. Îmi venise rândul ultimul să-mi citesc creația. Poezia mea despre un vultur, care ar fi trebuit să fie o epopee cum nu s-a mai scris de când e școala 15 școală, a provocat un căscat prelung în sala de clasă.

Mergeam spre casă, împreună cu o colegă, contemplându-mi splendidul eșec. Și atunci, la 14 ani, am avut pentru prima oară revelația că pionierele se maturizează mai repede. „Știi, mi-a spus ea, poate ar trebui să încerci să scrii ceva cu Tovarășa…”

Câteva zile mai târziu a venit Revoluția. Taman la timp ca să mă salveze de o epopee comunistă.

Pentru milioane de români, Revoluția a venit însă prea târziu. Peste ani, ca ziarist acreditat pe lângă Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității, și având în față zeci de probe de abjecție, de lașitate și de mizerie umană, m-am gândit înfricoșat ce aș fi făcut eu dacă aș fi fost în locul acelor oameni care au ales compromisul. La ei, când s-a produs declicul? Dorința lor de colaborare a apărut bruc, din convingere, din ură sinceră pentru semeni sau a venit la capătul a zeci de compromisuri mărunte? Au scris la început un catren și apoi altul, și altul sau direct un Omagiu – Biblia cu coperți roșii, pe care activiștii i-au dedicat-o lui Nicolae Ceaușescu?

Înainte să facă pactul cu Diavolul, toate acele nume de turnători, colaboratori și activiști sârguincioși, toți acei cântăreți la radio, la TV și la Scânteia, toți tovarășii de la județeana de partid care îi scoteau pe părinți la defilare pe Municipal de 23 August și toate tovarășele care ne duceau pe noi, pionierii, la concursurile „Patrie română, țară de eroi”, toți tinerii, adulții și bătrânii care participau cu trupurile lor la covorul viu pe care călca Marele Cârmaci, toți aceștia trebuie să fi fost la început niște oameni ca toți oamenii care aspirau la o roată de cașcaval la restaurantul partidului, la un post de profesor mai aproape de casă, la un post de birou mai călduț, la o leafă mai mare, la un pașaport care să le permită o excursie în Cehoslovacia sau la acces direct la muză în cercul literar. Adevărul sec este că majoritatea românilor au ales să colaboreze cu regimul pentru a urca pe scara socială, nu pentru că le-ar fi pus securistul pistolul la tâmplă. Nu te omora nimeni dacă nu te duceai la defilare cu fabrica și dacă nu scriai poezii cu Tovarășa. Dar e drept că nici comod nu-ți era.

Și azi, după 26 de ani de la căderea lui Ceaușescu, mă sperie gândul că n-aș fi știut să aleg. Că la vârsta aceea aș fi putut înțelege că așa se face. Că școala îmi pregătea un destin implacabil de activist, fără ca familia să obiecteze. Am scris după 1989 nenumărate articole de presă despre colaboratori și colaboraționism, având în permanență grijă să nu judec persoanele, să prezint doar faptele și să găsesc circumstanțele care au produs șirul de nenorociri. Victime ele însele ale unui sistem infernal și apoi călăi ai apropiaților pe care îi ofereau pe tavă Securității, colaboratorii regimului sunt mulți, înfiorător de mulți. O jumătate de milion în scriptele CNSAS, cu nume de cod și angajament, dar câte alte milioane n-au colaborat tacit? O jumătate de Românie urmărind cealaltă jumătate, într-un scenariu distopic bazat pe teroare și frică. Oameni mutilați moral, ieșiți din beznă să construiască o societate democratică. Poate acesta e unul dintre răspunsurile la întrebarea de ce e atât de greu să schimbi lucrurile în România?

Nu am cuvinte să le mulțumesc celor care în 1989 mi-au dat, cu moartea lor, darul libertății de a-mi putea pune și azi cu glas tare această întrebare: ce-aș fi ajuns dacă mai trăia Ceaușescu? Deși răspunsul pare clar, viața poate oferi oricând accidente de parcurs. Căci pe acest drum implacabil și înspăimântător pe care l-am parcurs în minte de nenumărate ori în ultimii ani, apare un uriaș. Moșu, bunicul din partea mamei, supraviețuitor al campaniei din Rusia, rănit în Munții Tatra, singurul țăran din satul lui care l-a trimis la dracu pe președintele de CAP care venise să-i ia vițica din bătătură și singurul om care asculta Vocea Americii pe o rază de zeci de kilometri, mă întâmpina în partea asta a anului, când mergeam în vacanță, cu un „colind” pe care-l auzise la radio de la Mircea Crișan: „Ia mai mânați-l, măăăă!” Și când punea accentul pe „l”, ochii lui scânteietori și albaștri râdeau de încântare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă Ceaușescu ar fi trăit, aș fi ajuns la Gherla, la Sighet, la Jilava sau la Canal, după torturi și încercări de reeducare. M-am născut în 1985. În septembrie 1989 (aveam 4 ani) am refuzat să îmbrac uniforma de șoim, am fugit după perdea și am strigat că este urâtă. Mama era educatoare. La insistențele ei am acceptat, să nu o supăr, dar în fotografie se vede pe fața mea refuzul. Și nu, în casă nu se vorbea de rău de dictator, de teama ca eu să nu duc vorba prin afara casei.

    Nu există scuze și circumstanțe, există structuri ADN. În structura ADN-ului meu este ștanțat dreptul la liberă exprimare, la viață și la autonomie. Este anul 2019, anul acesta împlinesc 34 de ani. În 15 ani în câmpul muncii nu am făcut nici măcar un singur compromis. Am fost pusă în situația de a primi șpagă de la o avocată care dorea să-și înscrie plodul în grupele de limba engleză pe care le coordonam. M-a sunat. I-am spus că am telefonul sub urmărire și o voi denunța la poliție. A doua zi m-am prezentat la direcțiunea școlii și am amenințat că voi chema televiziunea pentru a demasca avocata care mi-a oferit șpagă, cu dovezi. Eram pe holul Școlii nr 11 Ion Heliade Rădulescu, din București. Școala unde învățau fetele Maiei Morgenstern și copiii lui Lucian Mândruță. Am stat la masă alături de corupți ai Guvernului, unde am spus răspicat de faptul că nu colaborez cu scursuri morale. Un membru al Guvernului a vrut să aranjeze cu mine o diplomă Cambridge. I-am spus să aranjeze cu Universitatea Cambridge din UK, îi dau adresa.

    Cu funcționarii publici? Când am fost să îmi înregistrez PFA-ul, mi s-a făcut cu ochiul de funcționară că o mică atenție mă ajută să avansez pe lista de așteptare. Cu voce tare am spus că refuz să dau șpagă funcționarilor publici pentru a mi se soluționa cererea, voi aștepta la coadă cât este nevoie.

    În facultate am refuzat să dau șpagă pentru Licență, deși Stăiculescu din Constanța de la Drept, decanul facultății, mi-a spus clar că fără bani nu o iau. Atunci am deschis ușile biroului și am spus cu voce tare: dacă îmi cereți bani pentru licență, înseamnă că nu sunt suficient de pregătită să activez în câmpul muncii, așa că refuz să mă licențiez.

    Am stat la masă și cu Jose Manuel Barosso, am lucrat în Malta în Programe Erasmus+, am urmat studii la Universitatea Bradford din UK și am venit apoi acasă, în orașul meu natal, Constanța.

    Nu am lucrat o singură zi în statul bolșevic, știți de ce? Pentru că banii mei nu vor ajunge niciodată pe mâna comuniștilor. Nu plătesc taxe din munca și intelectul meu nici securiștilor, nici nostalgicilor, nici comuniștilor.

    Vot? Ce să votez? România este sub ocupație comunistă din 1947. Ultima zi liberă a românilor a fost ziua când Dej cu Groza se îndreptau către MS Regele Mihai cu arma sub cojoc, pentru a-l obliga să abdice, sub șantajul că vor ucide 1000 de studenți dacă nu o va face. A abdicat și vouă vi s-a spus că ne-a lăsat pradă sovietelor. Și sunteți nostalgici după case, mașini, sculărie și pistoane. Să vă fie rușine! Da, eu vă judec, vă judec până la sânge pentru faptul că aveți nesimțirea și neobrăzarea de a călca peste cadavrele celor din experimentul de la Pitești, pe cadavrele bătrânei Rizea și Arnăuțoilor.

    Să mi se ia cetățenia, să fiu spânzurată, să fiu batjocorită și condamnată că nu votez. Dar votul meu este sfânt și va fi exercitat într-o țară liberă și democraatică, nu pângărită de nostalgici inconștienți.

    Nu aveți ce mânca? Aveți puțini bani la pensie și galantarele sunt pline? O fi oare „suferința” voastră așa de mare, comparativ cu a lui Goma? Cu a făgărășenilor din munți, care mâncau scoarță de copac pentru a rezista în opoziția alor față de colectivizare, care a distrus vieților țăranilor noștri care au luptat pentru neamul românesc și au primit pământ de la MS Ferdinand ca răsplată. Nerușinaților care vă plângeți că nu aveți acum salamul din comunism, dar la țăranii schingiuți și agățați de grindă de către cei care veneau cu colectivizarea nu vă e măcar rușine?!

    Ba da, ați fost un popor de lași, voi cei care ați lăsat comunismul să se desfășoare. Trebuia să opuneți rezistență zi de zi, oră de oră să refuzați să urcați scara socială, mânjită de sânge curat.

    Iar tu, Floare, blestemată să fii pentru jignirea profundă ce o aduci poporului român liber.
    • Like 1
  • "Fenomenul Pitesti " Victima devine tortionara...poate asta a insemnat supravietuirea in comunism. Prin natura lui, omul este oportunist , vrea mai mult, mai sus. Nu facem exceptie noi, ca natie. Toate ororile si mizeriile au fost posibile datorita lipsei noastre de reactie..a fricii inoculate de catre strategii socialismului. Eram inginer care abia iesise din stagiatura...satula de mizerii si de imbecilitati. Nu-mi doream decat un sistem care sa-mi faciliteze dezvoltarea , doream oameni potriviti, la locuri potrivite. M-am inselat , toate au capatat o alta fata, mai rafinata si mult mai cinica.....e ziua de Craciun...inima imi spune sa va doresc putere, unitate , bunatate si compasiune!
    • Like 1
  • Cri check icon
    Mi-as permite sa-l completez pe dl. Negrutiu adaugand faptul ca legitimitatea hidoasa a regimului comunist nu a fost data doar de colaborationismul in masa, la fel de hidos, cu Securitatea.
    Sa nu uitam ca jumatate din populatia activa a Romaniei comuniste, adica vreo 4 milioane de cetateni, era membra PCR, Oamenii deveneau membri PCR de buna voie si nesiliti de nimeni; sunt mult mai in varsta decat dl. Negrutiu, astfel ca pot relata faptul ca in studentie, incepand cu anul II cand se faceau recrutarile pentru PCR, era un asemenea aflux de cereri de intrare in partid, incat fusesera organizate un fel de examene de triere a numerosilor doritori de a avea carnet de comunist.
    ""Candidatii"" erau supusi unui soi de interviu de catre sefii organizatiei studentilor comunisti din facultatea noastra; intrucat sedintele erau publice, noi ceilalti, ""plebea"" care nu solicitase sa intre in partid, asistam siderati cum colegii "candidati"" isi declarau dragostea neconditionata pentru doctrina comunista si pentru Tovarasul si Tovarasa si alte cretinisme de acest gen.
    Colaborationismul in masa al cetatenilor cu regimul comunist a permis camarilei conduse de Iliescu sa preia puterea dupa caderea dictaturii; milioanele de colaborationisti au rasuflat usurati auzindu-l pe Iliescu ca nu va permite nicio ""vanatoare de vrajitoare"" si au votat in consecinta; acesta este motivul pentru care Proclamatia de la Timisoara nu a avut succes; din acelasi motiv PNT-CD, un partid care promitea deschis de-comunizarea Statului roman si aducerea in fatza Justitiei a celor raspunzatori pentru abuzurile regimului comunist, a fost anihilat de fantomele Securtatii, cu complicitatea iresponsabila a populatiei care era speriata de programul politic al taranistilor.
    Liberalii au ales tactica ""supravietuirii"", adica au decis sa afiseze o atitudine de ""non-combat"" fatza de Iliescu si FSN, astfel ca Securitatea omni-prezenta in Statul roman pot-decembrist, le-a permis sa supravietuisca.
    Drept urmare, dl. Quintus a fost Ministru al Justitiei in guvernul FSN instaurat dupa primele alegeri post-decembriste.
    Din acelasi motiv, adica colaborationismul cu FSN, PNL a decis sa paraseasca repede uriasul meeting anti-FSN din 28 ianuarie 1990, lasandu-i singuri pe taranisti, care apoi au fost atacati de hoardele feseniste inarmate cu bate si lanturi.
    Astazi PNTCD este istorie, iar PNL s-a ""cununat"" cu PD(L), partidul condus de un alt privilegiat al fostului regim comunist, T. Basescu. iar intemeietorul PD-ului, Petre Roman, este astazi senator PNL. Asa se scrie istoria.
    • Like 1
  • Aceasta este adevarata fata a comunismului. Din păcate, ea se propaga generație de generație alimentata de oportuniști fără scrupule. Din fericire sunt tot mai mulți cei care văd lucrurile mai clar. Creștem încet dar stabil. Generația noastră lupta încă. Sa speram ca următoarea sa facă diferența.
    • Like 2
    • @ Lucian Cheosea
      dalex check icon
      Oportunistii nu sunt "fara scrupule", sunt lipsiti de valoare profesionala si nu pot parveni decat prin "oportunism fara scrupule".
      Comunismul a avut succes mai mare in Romania decat in Cehoslovacia sau Ungaria ( sau Bulgaria) pentru ca numarul celor fara o maserie onorabila ( nu ma refer la gloata de proletari adusa din sate si pusa la strung sa produca rebuturi ) era ( si este si in prezent ) foarte mic. Numarul celor ce se pot baza pe fortele proprii pentru a trai decent a scazut si scade prin migratia celor mai buni - doar ei pot trai in Occidentul care nu "digera" ratatii profesionalsi smecheria romaneasca ( noi ne facem ca muncim ...).
      Rezultatul s-a vazut la parlamentarele castigate de PSD, partidul criminalului Ilici si al infractorului ( cu suspendare ) Dragneda.
      • Like 1
  • Suntem de aceeași varsta si gandesc la fel! Felicitări pentru articol!
    • Like 2
  • Un articol foarte bun. Sunt de o varsta apropiata cu autorul (cativa ani in plus), asa ca m-am regasit in el. Multumesc!
    • Like 2
  • Nu trebuie sa avem nostalgii după vechiul regim!!! Dacă ai trăit in acea perioada poți sa faci comparații . Cine deplânge vechil regim au următoarele argumente: aveai servici, aveai casa, adică ți se dădea ceva. Ce case aveai , ce servici aveai, ce viața era aia in care tot timpul trebuia sa fii vigilent si sa faci ROST""" de cele necesare traiului de zi cu zi " de la hârtie igienica la lapte pentru copil"" Astăzi e mai greu dar esti liber să-ți construiește singur drumul pe care veri sa pășești .Cine regreta vremurile comuniste i-l rog sa încerce astăzi sa trăiască o luna de zile in condițiile de atunci si sa vina cu comentariile după """si sa comentam împreuna !!!!!
    • Like 4
  • Sunt multe păreri pro și contra în ceea ce privește fostul regim.Nu cred ca oamenii obișnuiți care regreta vechiul regim sunt îndoctrinați, pur și simplu regretă posibilitatea de a trăi decent din muncă. Majoritatea criticilor de dreapta ai fostului regim sunt fie foști proprietari care au avut de pierdut ceva (proprietăți, bani sau situație materială ) ,dar asta e valabil și pentru foștii activiști de partid care au pierdut privilegii ,sau o pătură subțire de freelanceri a căror activitate este căutată momentan pe piața și deci sunt plătiți mult mai bine decât muritorii de rand și deci propovăduiesc cu sârg libertatea câștigată atâta timp cât sunt pe val și le convine. Priviți la foștii scriitori,oameni de cultură ,artiști care în vechiul regim erau cei mai aprigi critici ai regimului ca nu își pot exprima valoarea din cauza cenzurii și care odată cu libertatea au ajuns muritori de foame sau oricum trăiesc de azi pe mâine. Atenție piața poate fi înșelătoare ce te propulsează azi te poate prăbuși mâine. Marii scriitori de ieri ce vociferau împotriva regimului de sub adăpostul uniunii scriitorilor de ieri care le asigura renta și facilități materiale se trezesc azi ca proletariatului hulit de ieri și sărăcit de tranziție nu le mai cumpără operele și deci producțiile lor nu mai sunt căutate și așteaptă ajutor de la stat.De altfel chiar mari oameni de cultura care sunt realmente valoroși și care vociferau împotriva regimului comunist și a culturii de masă accepta sinecuri de la politicieni gen locuri în parlament,guvern sau ICR la fel cum acceptau odele adresate tovarășului/tovarășei pe vremuri sau cenzura lui Popescu dumnezeu de la adăpostul uniunii scriitorilor comuniști de pe vremuri câte le asigura casa,masa și cafeaua. Oamenii de rand nu sunt nostalgici ,pur și simplu văd ca azi nu se mai pot descurca din muncă și observă ipocrizia politicienilor care propovăduiesc doctrine de dreapta din poziția de angajați la stat unii chiar de o viață. Mulți dintre ei chiar dacă au firme de succes nu sunt rezultatul unei orientări spre piață ci mai degrabă au afaceri bănoase cu statul sau pur și simplu își traficheaza funcția pentru avantaje materiale.Concluzia ne șochează pur și simplu ,capitalismul mult lăudat care oferea posibilitatea reușitei oricui se dovedește o iluzie autohtonă. Azi aproape toți cei prezentați ca reusiti sunt fie politicieni ancorați bine în funcții la stat și cuplați la buget fie așa ziși oameni de afaceri de succes care ajung ulterior sa umple ecranele televizoarelor la breaking news-urile de la ora 17 pe scările DNA. Deci omul obișnuit ca Floarea Gal din comentariile anterioare care si-au pierdut locurile de muncă decente ce să mai aștepte de la capitalismul local emigrarea ca ea și familia ei ? Știu ca voi atrage multe critici de la cei care văd oportunități prin programe de educație și formare care sa te educe sa te adaptezi pe noua piața a muncii,dar le recomand acestora sa analizeze de ex locurile de munca de pe e-jobs sau best-jobs unde la fiecare loc de munca sunt cel puțin 30 de aplicanți și sa numere acele locuri de munca unde se oferă un salariu decent și programul de lucru e fix 8 ore ca în codul muncii. La sfârșitul comentariului am o singură întrebare, ceilalți care nu se încadrează acolo ce sa facă, sa plece afară cum au făcut mulți alții sau sa accepte o viață mizerabilă aici unde nu-i așa trebuie sa fii apt ca sa faci față ca așa e capitalismul ?
    • Like 0
  • Comunismul în România n-a fost în toate situațiile cea mai condamnabilă, cea mai insuportabilă așezare socială (se zicea orânduire, sintagmă poate mai potrivită), din multe puncte de vedere modul de viață ce ți se rezervă de către diriguitori, sau pe care-l poți alege tu, dacă ești în stare, poate să fie cu mult mai greu de suportat. Chiar și printre oamenii securității comuniste existau oameni cu mult mai demni de respect decât demnitarii de pe diferite poziții din zilele noastre. Enormitățile din societate, dintotdeauna, le întâlnim atunci când există câte un mare mahăr sau o gașcă de astfel de indivizi care ajung pe poziția care le permite să dispună după bunul lor plac de condițiile de trai ale celor care au ajuns să depindă de ei. Așa că, din multe puncte de vedere și mai ales din perspectiva unui viitor previzibil, plecând de la ceea ce vedem mai peste tot, e greu de spus cu ce era mai condamnabil comunismul din România față de anarhia socială de astăzi.
    • Like 1
    • @ Marian Raduinea
      nimeni nu condamna comunismul ! nici ca doctrina, filozofie, experiment sau solutie finala. dar trebuie sa condamnam exagerarile, de la crimele si atrocitatile incepute la pitesti pana la asasinatele de pe dunare, de la regimul mortii de la canal pana la arestarile pentru opinie din anii '80. si asta ar fi tot de facut si de spus. macar o condamnare teoretica, istorica, filozofica, ... dar daca nu se intampla in timpul vietii celor care au trait in comunism, atunci nu mai are rost ...
      • Like 0
    • @ Marian Raduinea
      dalex check icon
      De ce nu emigrezi in Coreea de Nord, cat mai este comunista ?!
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      dalex check icon
      Cum explici faptul ca TOATE conducerile comuniste din TOATE TARILE COMUNISTE au ajuns sa exagereze ?
      Cum explici faptul ca TOATE TARILE COMUNISTE au ramas in urma economic:
      RDG in urma RFG
      Corea de Nord in urma Coreei de Sud
      Romania in urma Turciei
      Ungaria in urma Austriei
      Vorba aia "nimeni nu condamna comunismul ! nici ca doctrina, filozofie, experiment sau solutie finala" dar experimentul si solutia finala sa fie facute pe pielea altora !!!
      • Like 0
  • Stimate domnule Negrutiu, va citesc, va stimez... Imi place Republica (asta verde, a dumneavoastra)... Dar mi-ati atins o coarda (string) sensibila... Inainte de a judeca ceva, trebuie inteles in primul rand ca, ISTORIILE noastre recente, cu referire la cea de dupa 23 august 1944 si cea de dupa decembrie 1989, sunt ale noastre asa cum ne-au fost ele date, "harazite" de invingatori... Noi nici nu ne cunoastem ADEVARATA ISTORIE... Noi cunoastem numai istoria invingatorilor si... punct. Si cand am fost in tabara lor am preluat o istorie straina... Istoricii nostri ipocriti, lasi, deopotriva profesori, doctori, academicieni (...) au umplut tratate de zeci de mii de pagini in care peste urme de adevar istoric au presarat minciuni care le ating serios credibilitatea, tratate de istorie in foarte mare parte false... Dumneavoastra, domnule Negrutiu (nu uitati ca va stimez) priviti critic (e dreptul dumneavoastra) istoria apropiata, uitand ca ea este "emanatia" invingatorilor si tuturor alogenilor cu care am fost "blagosloviti" de... ei, invingatorii. In mod inutil, faceti aluzie la eventuala colaborare a poporului roman la cele intamplate, uitand ca totul a fost un experiment pus la cale cu cinism de invingatori. Da! S-a tras linie si a fost luat totul de la capat cu sau fara voia parintilor si bunicilor nostri. Cei care s-au opus au murit sau au facut puscarie, dar nu au invins ei; puteau muri cu totii in puscarie... fara sa mai fi apucat dumneavoastra sa studiati vreo arhiva, poate tot una, desigur, falsificata... Cei mai multi s-au adaptat la noile reguli dictate de... (ati ghicit) invingatori, domnule Negrutiu si de alogenii cu care am fost dotati! Unii au fost buni, altii rai, dupa canoanele unora din zilele noastre... Unii s-au mai opus ici-colo sistemului, dar fara vreo sansa reala. Foarte multi semeni de-ai nostri s-au adaptat "noului", au reusit, au razbatut, cu inteligenta, cu perseverenta, cu cinste, corectitudine, cu buna credinta, fiind luat ca un bun dat, imbratisand sistemul, sau ocolindu-l, pacalindu-l, da, poate pentru "banala" supravietuire. Unii au putut, altii nu... la fel ca peste tot... Ce nu se intelege inca este faptul ca tot invingatorii au decis ca nu este bun SISTEMUL si trebuie schimbat... experimentul a esuat din cauza... oamenilor care trebuiau sa puna in practica teoria (domnule Negrutiu, exista multa teorie considerata acum utopica pentru dezvoltarea comunismului, de la sfarsitul secolului al XIX-lea, asa cum este foarte multa teorie pentru dezvoltarea capitalismului, va asigur tot utopica, devreme ce s-a pornit de la fundamentarea capitalismului "moral" din secolul al XVIII-lea). Domnule Negrutiu, erati scolar la vremea evenimentelor din decembrie 1989 (eu eram sub arme, la o arma de elita a Armatei Romane, mult blamata in totalitate azi)... Invingatorii (asa imi place sa le zic eu, vedeti, deci, ca nu le spun rusi, americani, CIA, KGB, MOSSAD, MASONERIE etc.) ne-au trimis pe cap iar cozile lor de topor, alti alogeni, asa cum ne-am obisnuit in istorie (numele lor romanesti nu au putut sa le ascunda tuturor adevarata obarsie) si ne-au facut o... "revolutie", unii au numit-o "lovitura de stat"... Nu! A fost doar o noua impunere fortata sub amenintarea mortii, anihilarii (se vehiculau cifre ametitoare... peste 70000 de morti planificati, ca asa se lucra in economia... razboiului)... Domnule Negrutiu ati avut sansa de a fi suficient de destept si de pregatit sa va gasiti o cale buna, banoasa, gratie culturii pe care ati asimilat-o in perioada "aia"... ca dupa... nu stiu ce se alegea de dumneavoastra... Asa ca nu mai blamati tot ce a fost. Astept clipa cand formatori de opinie de valoare se pun la "masa rotunda a cavalerilor adevarului" si spun ADEVARUL... Oameni buni, asta a fost asa, asta a fost asa, asta a fost buna, asta a fost rea, asta era mai bine daca era asa, asta era mai bine daca nu era asa si totul trebuia imbracat in analize simple, de inteles, pertinente, fundamentate de oameni de calitate si nu de ipocriti care au fost ceva atunci si sunt altceva acum...
    Nu ma asteptam ca si dumneavoastra sa imbracati mantia neagra a negarii infinite de care, sincer, ne-am saturat, mai ales cand vedem ca NIMIC BUN NU A LUAT LOCUL VECHIULUI SISTEM ATAT DE BLAMAT... NU STIU DACA VETI PUBLICA SI CITI CEEA CE V-AM ADRESAT; eu mi-am descarcat un pic amarul cand vad neputincios ca nu se pune nimic bun in locul raului discutat si dicutabil de atata amar de vreme...
    • Like 3
    • @ Corneliu Constantin Nicolae Caloian
      22 Decembrie 1989 a fost o zi mare pentru orice roman, cu exceptia celor care - 1) erau colaboratori ai securitatii si - 2) au creier de gaina si curaj de iepure. A fost ca si cand s-ar dinamitat un perete de stanca si cei inchisi in inima muntelui au vazut, in sfarsit, lumina dupa care tanjeau si care, in prima clipa, i-a orbit. Ca forta a maniei populare dezlantuite, revolutia din decembrie poate fi comparata cu revarsarea de ape provocata de spargerea unui baraj; ar fi putut sa mature totul, daca am fi avut luciditatea sa mergem pana la capat.
      Cine nu este in stare sa redea corect evenimentele pe care le-a trait este ori tampit, ori de rea-credinta. A doua categorie o reprezinta securistii, nomenclaturistii si cozile lor de topor. Cat despre cei tampiti, procentul lor este mult mai ridicat acum decat in 1989 si este in continua crestere, datorita mijloacelor de informare in masa; acestea actioneaza in mod deliberat pentru sterilizarea intelectuala a populatiei, lucru care, din pacate, le reuseste.
      Eu vorbesc despre Revolutia din Decembrie din perspectiva omului obisnuit, care nu are nimic de-a face cu structurile puterii si cu serviciile lor secrete. Faptul ca, dupa caderea lui Ceausescu, s-au tras multe sfori de catre acestea, nu inseamna ca miscarea de revolta populara nu a fost autentica si perfect justificata prin starea de mizerie in care a fost tinut un popor de catre o pereche de paranoici si o mana de slugoi securisti dezgustatori.
      • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult